Predicţie bruiată

Aşteptarea e pe sfârşite, campionatul stă să înceapă. Forurile româneşti şi-au făcut improvizaţia obişnuită de ocupare a locurilor din block-start-uri, doar că de data asta cu mai mare pripeală şi neglijare a propriilor regulamente decât oricând. Este un semn clar că se mai găsesc tot mai puţine cluburi în România în stare să facă faţă rigorilor fotbalului profesionist şi că se merge în continuare pe cârpeală, nu pe soluţii de însănătoşire. Corabia e condamnată să se scufunde, asta este clar, iar actualul sezon cred că va aduce şi mai aproape apogeul dezastrului financiar din fotbalul românesc. Mă aştept ca molima din eşalonul secund să intre în acest an şi la nivelul primei divizii, să avem măcar o retragere prematură din campionat. Competiţia e tot mai şchioapă, sunt prea multe echipe „împăiate” financiar, insolvabile şi fără putinţă de revigorare, iar minunile promise de restructuratori nu le văd realizabile. La vedere, e prea puţin plus şi prea mult minus în fotbalul nostru. Va fi un sezon sub deviza „scapă cine poate”. Ce rost are să mai fie ţinute în faţă aceste cluburi muribunde? Cel care are primul de suferit este nivelul valoric general. Priviţi numele şi cotele de transferuri din campionatul României din 2008 încoace. Este o pantă descendentă tot mai abruptă, valori tot mai puţine, pretenţii tot mai mici. 3 echipe care sunt restricţionate (pe considerente regulamentare) de la accederea în cupe europene, alte 6 care nu cred că îşi propun altceva decât figuraţie şi evitarea retrogradării, rezultă o pareză majoră a competiţiei. Nici despre restul nu se poate spune că ar duce-o mai bine. În afară de CFR şi Steaua, doar Dinamo, Pandurii şi foarte palid, Petrolul sau Vaslui, pot emite poate mici pretenţii, pe baza loturilor actuale şi ale minimelor transferuri făcute. Aşteptaţi-vă aşadar la un campionat ce stă sub zodia meciurilor de gen tip „Ceahlăul – Viitorul Constanţa”, unul în care se va dilua şi mai mult audienţa acestui sport şi care va avea repercusiuni directe asupra sumelor de vânzare a „produsului” în sezoanele viitoare. Nu mai este oteveizarea fotbalului vorbit, nu mai sunt nebunii de serviciu, Becali şi Porumboiu (pare-se), valul de interes pentru Steaua se va sparge la primul eşec european, nu mai e calitate şi nici bani publici pentru „caritate”.

Acesta este sezonul în care CFR-ul încearcă să menţină tradiţia succeselor din doi în doi ani, în care nu există altă alternativă decât titlul cu numărul 4, orice alt rezultat fiind un eşec. E cale lungă şi încurcată până la acest deziderat, sunt lucruri încurajatoare, dar şi îngrijorătoare. Balanţa urzelilor autohtone ne este clar defavorabilă, atât în privinţa echipelor „aliate” cât şi în cea a arbitrajelor. Cred că nimeni nu va ţine cu noi, nimeni nu-şi doreşte ca CFR-ul să aibă succes, un marş al nostru spre titlu ar omorî definitiv bruma de interes pentru campionat. Mă aştept la multe piedici, mă aştept să nu ne putem baza decât pe noi înşine. Cred că va trebui să fim de 2 ori mai buni decât restul pentru a putea obţine trofeul. Totul se bazează pe ceea ce vom demonstra pe teren, trebuie să trecem primii „linia de sosire” cu toate placajele la limita regulamentului ce ni se vor aplica.

Eu am aşteptat cât mai cuminte să văd finalul meciurilor amicale, pentru a trage linie şi a face o analiză cât mai completă. Din păcate, tocmai aici a apărut prima dezamăgire majoră, o primă lovitură urâtă din interior. Amicalele CFR-ului s-au văzut doar pe jumătate, asta din cauza celor pe care CFR-ul îi poartă cu mândrie pe tricouri: Look TV. Se pot înţelege argumentele reci ale cifrelor, ale audienţei, dar faptul că pentru „televiziunea Transilvaniei” primează meciurile Stelei, ale lui Dinamo, în faţa celor ale lui CFR, este o porcărie intolerabilă şi o jignire la adresa suporterilor echipei, cei care se mândresc cu această „echipă a Ardealului”. Argumentul că Rednic a cerut expres să nu fie televizat un meci cu, să zicem, Macabi Haifa, nu ţine deloc, meciurile nu au fost închise publicului. Sigur, acum câţiva ani nu se televiza niciun meci, nu exista acest apetit pentru amicale, dar acum, fiind totuşi posibilităţile tehnice, este o grosolănie ca dintre un meci al CFR-ului şi unul al lui Dinamo, televiziunea asta văzută de public ca „a lui Paszkany” să-i aleagă pe bucureşteni. Poate televiziunea a avut de câştigat strict pe moment acelui meci, a cules un punct sau două de audienţă (nu mai mult, oricum), dar pe termen lung a pierdut enorm din punctul de vedere al nişei de public spre care se îndreaptă. Vă spun deschis: eu, transilvănean, nu mai am acum niciun motiv, nicio așteptare de la această televiziune, care oricum nu mi-a oferit nici măcar Transilvania (aşa cum promitea), ci doar Cluj, Cluj, Cluj, într-un mod cu inclinaţii de tabloidizare. E treaba lor cum se orientează pe piaţă, dar la nivel conceptual Paszkany şi cei din jurul său au dat încă un semnal că nu îi prea interesează cum se vede/cum se promovează CFR-ul. Aşa că încă o dată spun: dacă pe ei nu-i interesează, de ce să ne mai agităm noi? Gustul lăsat e prea amar şi e întregit şi de prestaţia jalnică a comentatorilor la meciurile care au fost măcar transmise, de inepţiile, inexactităţile şi platitudinile relatate. Sincer, nu credeam că se pot găsi atât de uşor crainici mai slabi decât cei de la Digisport/GspTV. Oare chiar oricine poate lucra în televiziune?!

Din frânturile astea de transmisie putem forma doar o imagine „mişcată” asupra echipei. Ar fi trebuit neapărat să vedem meciurile cu Macabi Haifa şi, mai ales, dezastrul amical avut cu Viktoria Plzen, pentru a putea enunţa cu mai multă siguranţă ideile. Totuşi, ceea ce cred că se vede:

Tactica

Echipa a suferit o schimbare majoră la nivel tactic. S-a făcut pasul destul de hotărât către atac, atât din pricina transferurilor (şi a jucătorilor reveniţi la echipă), cât şi datorită concepţiei noului antrenor. Ca şi pricepere, Rednic este mult peste Trică, această comparaţie este aproape inutilă. Voi merge însă mai departe şi îl voi compara pe Rednic cu antrenorul român pe ai cărui paşi merge destul de apăsat, spunând că pare un pic mai meticulos decât Andone. Asta este promiţător, sperăm să aibă şi diplomaţia lui.

Jocul nostru de posesie pare mult mai legat, CFR-ul arată mult mai bine în atac. Poate fi înşelătoare această imagine, vorbim totuşi doar de amicale în care adversarii şi-au făcut numai jocul obişnuit, fără preocupări tactice de a ne bloca pe noi. Vom vedea în campionat cu mai mare precizie cât de bine stăm la capitolul ofensiv. Totuşi, schimbarea majoră există, pare să s-a produs o trecere clară către un 4-4-2, mai pretabil fotbalului banal, demodat, românesc. Se asigură o mobilitate mai mare spre trecerea din mers spre alte sisteme, fie spre 4-3-3, fie spre 4-1-4-1, ori spre obişnuitul 4-2-3-1. Şi jucătorii puşi în teren par să asigure această polivalenţă, de vreme ce pe Costea îl vedem muncind mult mai departe de careu decât ne-am fi imaginat, dar ajungând frumos şi la finalizare atunci când e cazul. La nivel tactic cred că stăm foarte bine, vom fi greu de descifrat şi blocat.

Matriţa asta tactică este foarte îmbucurătoare, este temelia construcţiei echipei. Sigur, contează şi ce piese se pun în ea. Voi analiza pe compartimente, plecând de sus în jos, de la atac, rana care a „sângerat” cel mai mult în sezonul trecut.

Atacul

Costea, Costea şi iar Costea! Olteanul a făcut, zic eu, minuni în amicale, este numele de care se leagă cele mai multe speranţe. Valoarea lui Florin Costea am cunoscut-o de mult, pe propria piele, iar faptul că dispăruse o vreme din pricina accidentării grave suferite ne-a ajutat la negocierea transferului. Aducerea lui cred că este una dintre mişcările cele mai inspirate din această vară. După forma pe care a arătat-o la meciul CFR – CS Turnu Severin, să nu-l fi luat (mai ales că era liber de contract) ar fi fost o mare prostie. Pare matur în joc, pare că ştie de ce a venit la Cluj, are toate şansele să fie un nou Trică pentru CFR. Trebuie doar să aibă şansa de partea lui, să fie ferit de o nouă accidentare, genunchiul său poate fi acum „de sticlă”. Orice recidivă acolo poate însemna finalul carierei sale la nivel înalt (acelaşi lucru e valabil şi pentru Deac). În amicale, Costea a fost vedeta noastră, a încântat prin execuţii, dar şi prin participarea la jocul colectiv. Îşi merită numele şi nota de pe tricou: 10!  A fost pus să joace mai în stânga, a reuşit perfect să acopere o poziţie pe care noi suntem deficitari de foarte multă vreme, cam de la Dubarbier încoace (făcând abstracţie de micile zvâcniri ale lui Deac).

Al doilea jucător esenţial pare a fi nou-adusul Tade. Francezul este o excelentă afacere, un alt jucător polivalent. L-am văzut destul de puţin deocamdată, dar chiar şi aşa tot îi apreciez combativitatea, felul în care câştigă duelurile. Rămâne să-l vedem şi la execuţia finală. Nu ştiu dacă va fi doar vârful împins (are totuşi o înălţime destul de bună), dar cu siguranţă ar putea fi chiar şi atacantul de susţinere pe care îl căutam de atâta vreme, cel care să facă legătura între mijlocaşi şi vârful de careu sau între mijlocaşi şi gol.

Ce facem cu celălalt atacant? Ronny a plecat, Kapetanos nu pare a fi strălucitor şi sper să i se găsească o vânzare cât mai profitabilă, pentru binele tuturor. Se aud cam multe zvonuri, se pare că se mai caută un atacant şi sper să nu fie vreunul mărginit la forţă, ci mai degrabă unul bun la toate, cam cum era Weldon acum două sezoane. Dacă nu vom găsi o opţiune viabilă, tot nu ar fi chiar un dezastru. A revenit Batin la club, după îndelungi rodaje la Pandurii şi Braşov. Cred că e momentul să i se dea şi lui o şansă, să se aibă răbdare cu el. Este printre cei mai oportunişti atacanţi din campionat, are un excelent simţ al plasamentului şi demarcării, poate fi un Rusescu inventat de CFR. Buş încă nu e de nivelul primei echipe, el cred că mai are nevoie de măcar 1-2 sezoane împrumutat. La fel stă treaba şi cu Negruţ. Important ar fi să-i împrumutăm în Divizia A, să-i ţinem la nivel înalt şi să nu-i abandonăm prin seriile de B, de unde nu au cum să deprindă mare lucru.

Dintre cei vechi, ne vom putea baza pe Maah şi Rui Pedro. Rui Pedro va avea în sfârşit mai multă acţiune în jurul său, mai multe oportunităţi de pasă, va putea îndeplini mai bine funcţia de coordonare şi de rupere a ritmului (letală în campionatul românesc), iar Maah, ei bine, el trebuie mai întâi să ne arate cine era el cu adevărat: cel din finalul returului sau cel din perioada de secetă? Pentru a completa aria ofensivă, îl voi nota şi pe Deac, cel care întregeşte jocul ofensiv şi care trebuie doar să fie la nivelul returul trecut. Având toate aceste nume disponibile, avem suficiente argumente pentru atac și cred că vom avea parte de mult spectacol în sezonul ce începe.

Mijlocul

Acest compartiment depinde de cât de mult echilibru va fi între linii la mijloc, de cum vom avea densitate şi cum vom domina zona mediană. Pe cine ne bazăm la mijloc? Aici e o penurie de soluţii, au plecat chiar prea mulţi jucători. Cele mai mari pierderi sunt Mureşan şi Sare (chiar dacă ivorianul scăzuse mult din punctul de vedere al formei). Muri era însă omul care ar fi fost esenţial acum, este cel care ar fi putut reduce numărul de închizători necesari chiar la unu, era omul în stare să recupereze şi să blocheze de unul singur. Fără el va trebui să găsim omul să-l înlocuiască şi nu cred că putem să ne bazăm pe încercări, ci doar pe certitudini. Aşadar, Muniru, Obiora şi chiar Sepsi (oare facem din el ceva ce nu este?) nu cred că pot fi vreunul trecuţi ca titulari de drept, fiecare având lacune majore. Djokovic pare cel mai în măsură să catalizeze speranţele, atât din punctul de vedere al experienţei, al CV-ului, dar şi prin calmul pe care-l arată pe teren. Totuşi, cred că se impune transferul unui mijlocaş la închidere de valoare certă (probată, nu vreun rebut de Italia), chiar acum, în ceasul al XII-lea, asta ca să reuşim să câştigăm dueluri, să recuperăm bine mingea şi să nu stricăm tot ce s-a clădit bine pentru atac. Ar dura până se va integra, până va căpăta automatismele necesare, dar calitatea certă suplineşte multe lucruri, tocmai de aceea subliniam termenul „de valoare”. Plecarea lui Muri trebuia rapid echilibrată de un transfer pe măsură, să fi putut juca eventual cu un singur închizător şi cu un mijlocaş box to box (sau chiar mai ofensiv), un om de creaţie după care tot tânjim de atâta vreme. Cu doi închizători s-ar putea din nou să suferim un scurt-circuit între mijlocaşi şi toţi cei puşi în atac.

Pe margini, pare destul de mult dezechilibru. Nicoară şi Hora au ca principală calitate cetăţenia română, vor fi excelenţi pentru a ne completa numărul minim necesar pe foaia de joc, dar nimic din ceea ce arată până acum nu mă face să sper mai multe de la ei. Mai degrabă aş spera ca dintre Edimar şi Camora unul dintre ei să ajungă uneori ca mijlocaş stânga, cel mai indicat fiind pentru asta Edimar (Camora e prea preţios ca fundaş pentru a-l strica altundeva). Sper doar ca sistemul 4-4-2 să rezolve cât mai ofensiv acoperirea acestor poziţii, sper ca Deac şi Costea să poată veni bine şi pe aceste zone, pentru a nu mai fi nevoie de niciunul dintre numele de mai sus.

Apărarea

Cele mai mari probleme cred că le vom avea în apărare, iar temerea principală poartă numele Cadu. La ce gafe a făcut în returul trecut (culminând cu cea din finala Cupei) Cadu nu pare a mai fi în stare să fie stâlp al apărării. Să sperăm că era doar o perioadă mai proastă (sau neinteresantă) pentru el, fiindcă altfel pe zona lui putem suferi enorm. A fost adus Brandao, pare mare valoare acest transfer pentru noi. Să-l vedem însă integrându-se şi coordonându-se cu restul ceferiştilor, zona stoperilor fiind una foarte greu de reglat şi foarte uşor de dereglat. Deocamdată singurul pe care ne putem baza este Piccolo, însă dacă zvonurile despre transferul său se adeveresc, atunci vom avea o foarte mare problemă în centrul apărării şi ar fi bine să ne ocupăm de ea în prealabil. Rada poate fi cel mult rezervă şi ar trebui să ne gândim din timp la încă un transfer acolo. Pe centrul apărării cântărea foarte mult prezenţa lui Muri, era prima centură straşnică de apărare chiar în faţa fundaşilor. Fără el riscăm foarte tare să ne trezim descoperiţi, pe zona centrală a apărării nu putem face experimente atunci când ne propunem să câştigăm campionatul.

Pe flancuri, aşa cum am zis, Camora este bine fixat pe stânga. La nevoie vor fi Edimar şi Sepsi pentru acel post, deci avem variante suficiente. Pe dreapta însă nu-mi dau seama ce ne propunem. Velayos nu e rău, nu-i la nivelul lui Ivo Pinto, dar compensează binişor printr-un randament mai bun în apărare. Nu-mi dau seama însă cine va fi rezerva lui, acum că Lionn a fost cedat (oricum nu promitea mare lucru). Să fie vorba de Rada?! Faceţi vă rog un transfer acolo!

În poartă, Felgueiras nu are rival. Stăncioiu poate fi o rezervă capabilă, pentru situaţii stringente. Ce nu înţeleg este ce mai caută Mincă pe-acolo. Nu ar fi bun nici de al V-lea portar, darămite de al treilea. Pe poziţia aia mai bine promovăm un portar de la juniori, ar fi cazul să construim încet un fotbalist nu să folosim un petic fără viitor. Ar fi fost poate o mişcare bună să cumpărăm un portar bun (rapidistul Pecanha ar fi fost o variantă) şi să speculăm cota de piaţă a lui Felgueiras (el încă mai este supraevaluat). Aşa, în condiţiile de acum, transferul lui Super Mario ar trebui să fie blocat, fiindcă renunţare la el ar însemna renunţarea la titlu.

Concluzie  

În doar 2 luni CFR-ul a cunoscut o schimbare radicală. Pare că a devenit o echipă mai mobilă, mai orientată spre atac, dar este una care poate avea mari probleme în apărare. Spectacol vom avea, cu siguranţă, dar mi-e teamă să nu fie unul în care să dăm 2-3 goluri şi să luăm câte 4. Măcar în partidele cu echipele mici ar trebui să avem un avantaj, să ne luăm punctele (de regulă punctele astea fac diferenţa în clasament). Nu îi văd prea bine pe cei care vor încerca să ne „servească” o autobază, avem acum prea multe metode de a deschide o apărare închisă. Totuşi, cei care se vor lua la „trântă” cu noi, cei care vor face posesie şi ne vor câştiga mijlocul terenului ne vor pune mari probleme. Numele-cheie ale acestui sezon vor fi: Costea, Tade, Cadu, Djokovic şi Felgueiras şi, încă mai sper, măcar la 2 veniri (un mijlocaş de mare calitate, complementar cu Djokovic şi un fundaş dreapta). Aş schiţa un prim 11, după resursele de acum ale echipei: Felgueiras (cpt.) – Camora, Brandao, Piccolo, Velayos – Costea, Djokovic, Rui Pedro, Deac  – Maah, Tade.

Speranţe la titlu? Poate voi şoca, dar cred că depinde în primul rând de Steaua. Dacă ei vor juca precum în sezonul trecut, dacă nu se vor dezumfla rapid, atunci vom avea mari dificultăţi să-i depăşim şi sunt sceptic că vom reuşi asta. Dacă însă ei vor fi la semi-valoarea arătată în vară, cu baza pe Nikolic şi Mihai Costea sau cu transferuri cu pipeta, cred că adevărul fotbalului le va veni de hac, buboiul li se va sparge într-un Reghe-damf. Iar dacă la un moment dat vom trece în faţă, pregătiţi-vă bine pentru încă un sezon plin de scandaluri şi atacuri la adresa CFR-ului. Sper ca măcar Rednic să fie un bun comunicator, intern cât şi în exterior, fiindcă de la alte surse de mesaje publice mi-am luat de mult speranţa. Putem câştiga curat acest campionat, însă, în mod sigur, la final vom fi mânjiţi din cap până în picioare. Pregătiţi cizmele de cauciuc, intrăm în mocirlă!

Autor: Albusibiu