Puțin despre foarte puțin

N-am să vă plictisesc foarte mult acum, după înfrângerea asta dureroasă pentru orice ceferist. S-a văzut clar că FCSB a fost mai bună în acest campionat și că merită să-l câștige. Le-a venit și lor apa la moară după atâtea și atâtea eșecuri caraghioase, căci doar așa poți numi felul în care și-au tot dat cu stângul în dreptul în alte sezoane. Acum pregătiți-vă însă lămâi, căci Becali și ai lui numai decent nu vor ști să sărbătorească. Le va cânta presa bucureșteană în slăvi victoria de parcă ar fi câștigat cel puțin Cupa Mondială și Olimpiada deodată. Știm lipsa de educație, știm fanfaronada, nu va fi nimic nou. Nu fiți descurajați, dragi ceferiști, există un remediu simplu: un concediu de la fotbalul autohton. Ne mai uităm la câte meciuri au mai rămas CFR-ului, sperăm ca printr-o minune să prindem cumva locul 2 ori măcar 3 și cam atât.

Pentru acum, în Gruia, s-a văzut pe unde stăm. Fotbal poticnit, fără posibilitatea accelerărilor decisive, cu găuri în formula de bază și, mai ales, fără rezerve. Asta este acum CFR-ul cu buget echilibrat. Practic, nu am avut noutăți mari azi, iar cei care au crezut că după meciul cu Rapidul devenim brusc altă echipă s-au înșelat. Atunci când nu marcăm noi primii și când avem în față un adversar bunicel, ne este greu spre imposibil să revenim.

În afară de Otele nu poate nimeni rupe ritmul de la noi, Deac e maestru doar pentru faze fixe, iar Muhar și Keita sunt două frâne în construcție, nicidecum niște pistoane. Practic, noi atacăm cu 4 oameni, iar atunci când suntem conduși e cu neputință ca astfel să desfacem apărări. Jucăm cu mingi mai lungi, încercăm la faze fixe, dar dacă nu iese nici așa – deși azi am avut vreo 4 ocazii mărișoare după faze fixe – atunci ne resemnăm cu înfrângerea.

Nu zic că ai noștri n-au vrut mai mult azi, nu zic că ar fi fost indolenți. Atât se poate acum, cu acest lot care pare că abia ce s-a reunit prima dată. FCSB-ul are omogenitatea atâtor sezoane în care au tot construit echipa actuală. Avem timp să construim și noi o nouă generație. Doar să avem cu ce și cu cine, căci Dan Petrescu îmi pare rămas în fotbalul din anii 2010-2015.

Ce pot să imput pentru meciul de azi? Greșeli majore tactice nu am sesizat și nici nu știu dacă se puteau face lucruri mai bune de pe bancă. Poate era bun un pic mai mult curaj, schimbările ce s-au făcut pe final să fi fost operate imediat după pauză. Am arătat ca o echipă lentă, una care ține la schema sa de scoatere mereu și mereu a mingilor către flanc, dar fără să știm să facem superiorități masive acolo, fără depășiri în viteză sau o logică clară pentru cum și ce vrem să facem. Cu mijloc lent, cu oameni de flanc încetiniți sau cu gânduri de plecare de la echipă, cu Bîrligea neinspirat și Avounou aproape nejucat, chiar nu se putea mai mult. Jocul nu a fost foarte dezechilibrat, dar țineți cont că noi trebuia să învingem cu orice preț. FCSB se mulțumea oricum și cu un 1-1 dacă era să fie.

Am părut că încercăm să jucăm ceva în maniera Dan Petrescu însă fără să avem mijlocași la închidere competenți – Muhar e îngrozitor când pasează – și, mai ales, fără să avem un vârf adevărat de careu, unul care să domine aerian și să dea vreo două goluri din trei sferturi de ocazie. Un Janga, un Debeljuh, genul acesta de atacant la care Mandorlini a renunțat și pe care Mutu nu l-a mai căutat. Ca atare, am făcut și noi cât spectacol am putut, a driblat Otele de câteva ori dar tot pe la mijlocul terenului, ne-am convins că El Kaddouri e o umbră a renumelui său și ne-am împleticit de câteva ori în careu în faze ce nu vor apărea pe rezumatele meciului, dar care, cu siguranță, puteau aduce goluri.

Momentan generația 2024 a CFR-ului atâta poate, și-a pierdut încrederea în sine și se chinuie să înoate până la mal. Sper ca orgoliul patronului să-l facă să investească din nou mai mult și mai inteligent pentru ediția următoare. Asta o va face, probabil, dar doar dacă prindem cupele europene. Așadar, vedeți, mai avem pentru ce juca încă 6 etape.