Meciul cu Braga a trecut, așa că trebuie să ne „focusăm” pe ce urmează. Și ce urmează? U-CFR. Tradiție, nu? Este chiar mai mult decât atât! Este viața Clujului nostru, de zeci și zeci de ani. Pe „vremea noastră”, a celor mai în vârstă, era suficient să-ți duci prietena la o prăjitură la „Opera”, apoi să urci la Discoteca din Observator (bineînțeles, cu autobuzu’ 10) și, la final, un sărut în fața blocului, când o duceai acasă. Acum?! „Ai avion, vilă cu piscină, yacht?… NU!… Atunci ești sărac!”… Așa s-au schimbat vremurile, „an după an și sultan după sultan”. Așa-i și cu fotbalul, are altă față! Prin anii ’70 se dădea legătura radiofonică la Cluj: „… aici Cluj, vă transmite Victor-Tudor-Ioan-Popa… Plouă, stimați ascultători, plouă la Cluj, dar… plouă și cu goluri…” sau „… aici Coca-Cola Teoharie, vă transmit din Cluj, unde spectatorii sunt puțini, dar… sunt mulți studenți, care cântă și cântă… și cântă…” Se putea auzi și „… aveți legătura la stadionul CFR, de unde vă trasmite Mircea M. Ionescu. CFR Cluj, o echipă pragmatică, cu un joc de pase asemănător Ajax-ului, după cum afirmă și Stefan Kovacs…”
Era feeric atunci, chiar bucolic. Ce însemna pe atunci un duel U-CFR? Însemna prietenie, grijă frățească, RESPECT. Era vorba despre CIVILIZAȚIA CLUJULUI MEU DRAG ȘI IUBIT!!! Ooofff… ce n-aș da să mai trăiesc momentele acelea! Acum, în prezent? Ei se laudă cu „Historia”. Care „Historie”? A unor lași, ce și-au pus coada-ntre picioare și-au fugit la un loc sigur, în loc să lupte pentru așa zisa „eliberare”? Ce să fi făcut bieții muncitori, rămași cu munca lor, cu averea lor măruntă, cu căsuțele lor și copilașii mici, cei care jucau la alte echipe ale Clujului? Au rămas pe loc. Atunci, de ce îți arogi titlul de mare român?!
La început, clubul Universitatea a fost gândit și întemeiat pentru profesorii și studenții care doreau să practice un sport. Apoi, fotbaliștii care doreau să aibe o „facultate pentru viitor”, veneau să joace aici. Ce este clubul Universitatea acum? Este doar o… parodie. În 1980, „studinte” fiind, după un meci al selecționatei facultății mele cu o altă facultate, am fost chemat de profesorul Netea (profesor de fotbal la IEFS) și invitat să joc pentru selecționata Universității Babeș-Bolyai, în campionatul universitar. Am fost mândru, recunosc! Aveam colegi faimoși: Tim Câmpeanu, Iosif Mureșan (maseurul de acum al CFR-lui), Vidican, Labo, Baciu… și alții. Dar eu eram CFR-ist convins și așa voi rămâne până voi muri. CFR-ul a fost un „modus vivendi” pentru mine. Însă, cu toată apartenența mea deplină la ceferism, nu am avut nici cel mai mic divergent cu nici unul dintre „U”-iști, niciodată! NICIODATĂ!!!
Ce văd acum, în schimb, mă întristează adânc. Politică naționalistă, oameni răi din… sudul rău ne tot ațin cărarea. Mulți nechemați își bagă coada, copitele și coarnele. Cică, auziți aici… „derby pe viață și pe moarte în Cluj”! Cum pot să spună/gândească așa ceva?! Ei vor să transpună și în Clujul nostru mizeriile lor sudiste, să ne mânjească și pe noi. În fotbalul românesc, pentru mine au existat doar: CFR, U, Olimpia Satu Mare, FC Bihor, ASA Tg-Mureș, UTA, FC Baia Mare, Poli Timișoara. ATÂT! Restul erau de pe o altă planetă, chiar dacă vorbeau aceeași limbă cu mine. Ce va fi mâine, la Cluj-Napoca? Poate un meci de „antrenament” pentru echipa noastră (fiindcă noi avem „avion”, iar ei n-au). Dar, totuși, indiferent de diferența teoretică de valoare, să nu-i desconsiderăm, că am mai făcut-o și cu alții… Vorba poetului Traian Dorz:
„Și du-te la furnică și vezi povara ei,
Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător,
Ia seama , fiu al jertfei, prin lumea care treci,
Să înveți din tot ce piere, TU, să trăiești în veci…”
Hai CFR! Fie ca mâine prezentul încrâncenat să nu umbrească un trecut care ne e drag, că de îngropat n-are cum, decât odată cu noi…
Autor: Romanescu
tribunacfrblog 
Principala noastra adversara de maine este victoria de marti 🙂 Totusi, eu sper ca nu relaxarea sa fie consecinta calificarii in primavara europeana, ci sa prinda aripi baietii, sa mature pe jos de-acum cu adversarii si in competitia interna. Mai ales maine :). PS1. Linistit te puteai plimba cu gagica pe ruta Opera – Observator, tur-retur, pana aparea autobuzul 10 🙂 PS2. Nu mai tin minte anul si meciul, Victor Tudor Popa primeste legatura si isi da imediat drumul: “faza periculoasa la poarta lui ? …”, la care tot stadionul izbucneste in ras. Ciocan se apropia agale, cu mingea la picior, de centrul terenului 🙂
ApreciazăApreciază
Albusibiu il cita mai deunazi pe Michael Schumacher: „Am avut două cariere distincte, într-una am câştigat totul şi în cealaltă am învăţat ce înseamnă să pierzi” 🙂 Să învăţăm şi noi din viaţa şi cariera acestui mare campion. Morţii cu morţii, vii cu vii, parafrazând: ce am câştigat, am câştigat, ce am pierdut, dus a fost. Acum e nevoie de concentrare, următoarele 3 meciuri sunt extrem de importante pentru noi. Hai băieţii, haide CFR!
ApreciazăApreciază
Salut!
Va scrie un „U”-ist din generatia tanara (fan de prin 96, deodata cu Vecchia Guardia), dar cat se poate de NORMAL si CIVILIZAT. Maine voi fi in galerie, cantand NUMAI pentru echipa mea! Am fost si voi fi impotriva trivialitatilor, a urii fata de CFR sau fata de alte echipe. E evident ca vom lua o „caruta”, dar voi fi acolo!
P.S. Situatia lui „U” e dramatica! Din cate am inteles, dupa acest meci, jucatorii nu vor mai intra pe teren, iar continuarea o stiti si voi!
P.P.S. Bafta!
ApreciazăApreciază
Mulţumim. Baftă! Să invingă cel mai bun!
ApreciazăApreciază
Greseala la text. In 70 orasul avean numele lui normal !
ApreciazăApreciază
Denumirea de CLUJ-NAPOCA a fost „institutionalizata ” in 1975 !!!!! Cred ca imi amintesc foarte bine , de accea am folosit „genericul de anii ’70 „….prietene .
ApreciazăApreciază
Da , Da, in urma unei vizite de „lucru”
ApreciazăApreciază
Sunt foarte bucuros că te „aud” din nou , Romanescule ! Am mai vorbit noi pe tema Venus Cluj, unde am jucat şi eu între 78 ţi 82 (cu ceferistul tău Mureşean la mijloc, lângă CMC, şi cu Öcsi Crişan antrenor, Dumnezeu să-l ierte). Să ştii că am jucat şi eu în selecţioanata Babeş, cred că era prin 1981, nu mai jucau Vidican şi ceilalţi, în finală am bătut Agronomia ( la noi juca unul Marius Dădârlat ,mare matematician!), eu jucam libero (tu ştii foarte bine ce-i ăla…), am avut un adversar grec sau cipriot, nu mai ştiu, un ţăran (nici eu n-am fost mai prejos…). Am ampresia că noi (adică tu şi eu) trebuia să jucăm ceva partide unul contra celuilalt, mai discutăm pe tema asta. Şi da, ai dreptate, nu exista ura asta, care este generată artificial (în interesul cui, Romanescule ?), exista respect, desigur, exista şi rivalitate, existau şi trivialităţi, dar…Ce s-a schimbat, Romanescule ? Ne-am schimbat noi, fără să ne dăm seama ??? HAI CFR !!!
ApreciazăApreciază
Da, prieteni, nu era ura. Dragule Romanescu, iti multumesc, m-ai luminat cu o idee, una pe care fireste am prin mai de mult a o mesteca in minte cu multa vreme in urma. Ma intrebam atunci cat de eroi sunt cei care abandoneaza perenitatea, ma intrebam cat de romani suntem noi vechii daci din moment ce romanii cum a fost un pic mai greu si-au luat talpasita. Istoria falsa incepe din clipa in care ne credem neam de homosexuali(doi barbati cu brate tari). Daca „Scoala ardeleana” a avut obiectiv si a incercat sa-l atinga si prin minciuna nu, nu inseamna ca trebuie perpetuat neadevarul. Romanii au plecat, iar aici unde tot traim au ramas DACII. Proslavim Imperiul Roman pentru latinitatea lui si ne laudam ca ne-a dat si noua din ea. Uitam ca eroi au fost cei care au ramas, au trudit si au tinut pamantul asta ocupat pentru noi. Uitam si de ei si refuzam sa credem sau sa incercam sa aflam daca nu cumva dacii aceia, de care tot amintim, nu vorbeau cumva vreo limba inrudita cu latina, o latina vulgara, nu una culta cum ne-a lasat Ovidiu ori Virgiliu. –––––– Gandind la asemenea lucruri am conchis ca eroi sunt cei care isi apara dainuirea prin perenitate, nu prin refugiu. De fapt proverbul spune ca fuga-i rusinoasa, iar impostorii astia intr-ale eroismului, dupa ce ca au fugit de la locul luptei se mai si lauda c-au facut fapte de eroism. Ipocrizie mai mare n-am pomenit. Ei au fugit, s-au refugiat de frica, cei care au ramas infruntandu-si frica si posibilele represalii sunt ciumatii orasului, e culmea tupeului. Sa nu ne mire atunci ca AU RIDICAT BORDURA. Eu am vazut si cred ca si voi ati vazut asta, viata pedepseste ipocritii si farsorii, ei acum isi traiesc pedeapsa, vor scapa de ea cand vor trece la penitenta si adevar.––- Au fost ani frumosi atunci in perioada ’70-’80 imi amintesc meciurile acelea magnetice in care animale gen Bornescu nu erau inghitite nici de tribune, nici de coechipieri. Mi-amintesc cum toate meciurile de pe Municipal se incheiau la Chios, la Cazino, iar pentru cei mai cu dare de mana la Napoca, mi-amintesc cum nu conta culoarea steagului, polemicile erau cordiale, iar berea curgea galgaind pe gatlejurile uscate de scandari. Nici vorba de jandarmi, nici vorba de ura, conta fotbalul si nu tampeniile funariste. Unde sunteti voi vremuri bune? –––––––––Multumesc inca odata de gandul ce m-a luminat!
ApreciazăApreciază
EXTRAORDINAR de frumos si adevarat este comentariul tau!!! Ca de obicei sunt perfect de acord cu tine .
ApreciazăApreciază
”In prezent ei se lauda cu Historia”. Bine spui, Romanescule, numai ca este o vorba: ”Daca traiesti prea mult in trecut, inseamna ca prezentul te cam chinuie”. Ma tem ca celor ce tin astazi (numai) cu U, nu le-a ramas mai nimic in afara de ”historie”. Iar suporteri ca cel care a postat putin mai sus (1919, jos palaria inaintea lui!) ma tem ca sunt tot mai rari printre ei. Sa dea Domnul sa gresesc eu, dar impresia pe care mi-au lasat-o fanii lui U la meciurile din primavara a fost una deplorabila. Mi-a fost si rusine, ca ardelean, ca partea asta de tara poate aduna asemenea specimene in jurul unui club ca cel al Universitatii. Daca-i intrebi, cei mai multi dintre ei nici n-au habar cine-a fost Iuliu Maniu, ca sa dau un singur exemplu, dar la orice discutie pe care incerci sa o porti cu ei, apeleaza la istorie. In urma cu cateva saptamani am avut prilejul sa stau de vorba, in mai multe randuri, cu cativa dintre ei. Unul era clujean, dar venit in Satu Mare la prietena, ceilalti, satmareni de-ai mei, fosti studenti la Cluj. Toti mari u-isti (sau poate mai mult anti-ceferisti decat u-isti), toti faceau trimiteri la istorie, la trecutul Universitatii, dar daca-i intrebai de Rittli, de Maier sau de Bratianu, ca sa nu mai pomenesc de cei de mai dinainte de acestia, dadeau din colt in colt. De fapt, ma tem ca cei mai multi dintre ei nu-si cunosc nici macar propriii jucatori. Prinzandu-ma repede cam cum sta treaba, si jucand chiar atunci U cu Otelul, i-am intrebat pe u-isti, facandu-i cu ochiul ceferistului de langa mine, cum il cheama pe fotbalistul aflat in posesia mingii la momentul respectiv. La minge era Alex Dos Santos, actualul brazilian al Universitatii, dar bineinteles ca raspunsul asteptat nu a venit. ” Bai numai U, e Dos Santos!” -ii zice apoi ceferistul meu, pe urma continua, spre hazul tuturor: ”Ne-ai luat mai inainte cu istoria, dar tu nu-ti cunosti nici macar prezentul! Hahahaha…” Cam astia sunt, ma tem ca trei sferturi dintre cei care toata ziua sunt azi in gura cu ”numai U”. Ca sa sfarsesc si eu cu cateva versuri, as zice cam asa: ”Si-ascund ce-i lucru evident,/ Prin fraze mari si prin injurii,/ Si-acopera, cu puterea gurii,/ Ca n-au nici un talent!”. HAI CFR! ………………………………………………………PS: Stii ce-mi doresc eu tare mult?Ca pana la ora meciului retur din etapa a XXXIV-a, ultima a campionatului, noi sa avem asigurat locul dorit (macar doi sa trei), iar salvarea de la retrogradare a lui U sa depinda de rezultatul pe care sepcile rosii il vor scoate cu noi in Gruia. Dupa ce am castigat doua campionate tocmai in ograda lor, sa vina ei in Gruia pentru un joc decisiv. Atunci, Paulo Sergio al nostru sa-i trimita in teren pe toti copiii CFR-ului (Bus, Negrut, Tiut, Paun, Ene, Godfred, etc.), iar U sa se salveze de la retrogradare datorita noua. Poate ca ar fi momentul care ar mai aduce pacea intre clujeni, punand capat acestui razboi absurd dintre sustinatorii acestor doua frumoase echipe ardelene.
ApreciazăApreciază