Super Mario B(ucu)ROS

Acum o săptămână, pe vremea asta, trăiam cel mai frumos moment al ultimilor ani, un moment extraordinar în istoria CFR-ului. Era campionatul cu numărul magic 3, era o dovadă de tărie, de material de învingători şi, pe deasupra, era ilustrarea perfectă a versurilor lui Haşdeu:  „Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău/ E silit a recunoaşte că eşti bun şi el e rău”. A fost extazul, au fost festivităţile, apoi ne-au trezit la realitate competitoarele, care, încă de luni, începuseră să transfere în draci. Da, transferuri multe, dar tot de la echipe de la locurile 7-8 în jos. Cred că a fost clar, pentru toată lumea, că e cazul să dăm euforia deoparte şi să trecem repede la lucru. În faţă sunt încă multe lucruri de dovedit şi, cel mai important dintre toate: Champions League-ul. O eventuală calificare acolo n-ar închide gura nimănui (m-am convins că CFR-ul este atât de incomodă încât până şi evidenţele pot fi negate), dar, ar fi cel din urmă argument pentru superioritatea noastră absolută. Miza este mare, atât de onoare, cât mai ales pe partea materială. Banii de acolo ar asigura supravieţuirea CFR-ului, autofinanţarea, pe încă 2 ani. Zis şi făcut, la treabă!

În aceste săptămâni în care jucătorii sunt în vacanţă se croiesc echipele. Anul trecut, pe vremea asta, se importa la foc automat din Portugalia, se aduceau acei jucători ce aveau să devină decisivi pentru faţa echipei: Sougou, Renan, Camora. Prin genul acesta de transferuri se trasează linia orizontului, se dă nivelul de înălţime la care se poate ajunge. Sunt transferurile sigure, cele care erau urmărite de ceva vreme şi cele care vor constitui certitudinile. Mai departe, celelalte veniri sunt doar bonusuri. Sunt unele transferurile mai scumpe, la care se negociază la sânge şi acestea durează. Unele se împlinesc (vezi cazul lui Weldon, din sezonul trecut), altele nu.

Prima mare diferenţă faţă de anul trecut este că avem un antrenor în care putem avea încredere. Cunoaşte echipa, a dovedit că poate lega performanţele. Sunt convins că nu e cel mai bun pe care l-am putea avea, dar cred că este suficient de competent pentru acest moment esenţial. Se impune o analiză SWOT a echipei, se impune identificare exactă a punctelor slabe şi, urgent, transferurile. Primul pas mi se pare că a fost bine făcut, din ceea ce am aflat în interviurile din această săptămână oferite de către diriguitorii clubului: 5-6 jucători mai buni decât cei actuali şi, cine ştie, poate vor fi răsfiraţi exact pe posturile deficitare: mijlocaş ofensiv, vârf/alternativă pentru Kapetanos, fundaşi de bandă (şi stânga, cu posibilitate de mijlocaş stânga şi, obligatoriu, dreapta), eventual încă un mijlocaş de bandă (ideal să poată juca pe ambele părţi) şi, fiindcă a plecat Beto, neapărat portarul.

Inteligent ar fi să nu ne pronunţăm până ce se întâmplă trei lucruri: 1) Site-ul oficial anunţă transferurile; 2) Se declară, la final: ăstea sunt toate transferurile; 3) Îi vedem în 2-3 meciuri amicale, putem să ne pronunţăm asupra lor. Totuşi, punctual, putem vorbi despre jucătorii pe care-i ştim.

Super Mario

Cea mai mare pierdere după acest final de sezon este plecarea lui Beto. Inevitabilă, după părerea mea. Contractul din Portugalia nu putea fi plătit nici pe jumătate în România. „Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece!”, ar spune non-ceferistul Schiller. Aşa este, trebuie să privim lucrurile în firescul lor. Nimeni n-a trădat pe nimeni. CFR-ul a avut un portar BETOn, care a ajutat foarte mult la consolidarea apărării (atât de mult încât în retur nici nu am mai depins deloc de paradele sale) şi, sper eu, s-a învăţat o lecţie: cât de importanţi sunt portarii în fotbal. De când am început să scriu despre CFR, acum 3-4-5 ani (nici nu mai ştiu), prima mea durere era Stăncioiu. Apoi au urmat Nuno Claro, Mincă… Mereu şi mereu am repetat papagaliceşte că „Portarul constituie baza apărării, de la el în sus se construieşte echipa.” Probabil tocmai fiindcă acest post este, să-i zicem „domeniul meu de expertiză”. De ce credeţi că m-au împins în faţă cei de la Tribuna CFR să vorbesc eu acum despre subiectul ăsta?

Întotdeauna CFR-ul a neglijat acest aspect. Am avut apărători foarte buni şi portari mediocri. Cred că, dacă am fi avut un Beto în 2008, CFR-ul putea chiar să iasă din acea grupă de foc sau, în orice caz, să prindă locul 3, în faţa lui Bordeaux. Nu a învăţat nimeni atunci, s-a tolerat la nesfârşit acest aspect, ne-am ascuns după detalii că „e norocos, câştigăm noi cumva, chiar şi la penalty-uri”. Asta nu ţine de valoare ci de întâmplare, poate de necunoaşterea mecanismelor interne din apărare: portarul vorbeşte, portarul domină, el trebuie să fie de fier. Beto asta a arătat. A imprimat siguranţă, în orice condiţii. Până la el a fost o comedie, o tragi-comedie. Şi, în tot acest timp, s-au ratat portari de foarte bună valoare, români, ce ne-ar fi fost accesibili. În ordine, îi dau pe cei doi favoriţi ai mei: Pantilimon (nu degeaba este unde e acum) şi Tătăruşanu (chiar şi duminică am putut întrezări valoarea portarului ăsta – iar într-un mediu mai profesionist, precum al CFR-ului, un astfel de jucător  ar putea face minuni). Aceşti jucători, luaţi la timpul lor şi la valori rezonabile (cu care i-au luat, de fapt, rivalii noştri), ar fi putut să rămână, poate, pe viaţă la CFR. Portarii sunt mai greu de transferat, ei sunt mai stabili, pe ei nu se oferă nu ştiu câte milioane. I-am ratat atunci, acum nu mai ajungem la ei…

Cel mai mare câştig din perioada Beto este însă lecţia aceasta, a porţii. A cât de mult contează acest post! Nu cred că după Beto cineva îşi imaginează o revenire la Mincă. O fi venit de la Braşov, o fi român, o fi impresariat de cine trebuie la club, dar mai mult de „portarul român de pe bancă, pus acolo ca să dea la numărul compatrioţilor” nu poate fi. Trebuia găsit un portar competent şi e bine că s-au demarat rapid căutările.  Era clar că nu vom ajunge la ceva de nivelul lui Beto. Nu ştiu dacă ar fi putut găsi scouting-ul nostru de peste hotare pe cineva bine studiat. Prima dată m-am gândit că se vor orienta spre un portar român, tocmai ca să rezolve şi veşnica această problemă a alcătuirii lotului. Au fost zvonuri: Lobonţ era o variantă convenabilă, dar cu un salariu ca al lui Beto, care anula orice şansă. În plus, vârsta lui Lobonţ şi amintirea unor goluri precum cel din meciul cu Danemarca mă făceau să privesc cu oarecare strângere de inimă această variantă. Coman, pe de altă parte, ar fi fost o achiziţie bună dacă… s-ar fi adus acum 3-4 ani. De-atunci e în continuu regres, plus că, parcă cere şi salarii destul de mari. Decât Coman, mai bine Silviu Lung Senior sau … Stelea, îi încadrez în aceeaşi „agilitate a vârstei”.

Mai sunt portari la modă acum în Liga I: Villadsen (de la Ceahlăul), faţă de care Paszkany şi-a manifestat o simpatie în 1-2 rânduri, Bălgrădean (rezervă la Dinamo însă un diamant pentru ei, de vreme ce circulă zvonuri de cifre de transferuri de milioane) şi, în fine, Felgueiras, până mai ieri, portarul Braşovului, pardon, al Bragăi (căci era împrumutat din Portugalia). Când m-am apucat să scriu acest articol erau doar 3 surse de zvonuri de presă (3 surse înseamnă fie o ţeapă de presă de proporţii, fie adevărul). Iată acum că apare confirmarea pe site-ul clubului, deci, este clar: Felgueiras a fost transferat la noi şi încă pe 4 ani!!! Sunt curios care a fost suma de transfer a portughezului în vârstă de 25 de ani, atâta vreme cât pe transfermarkt.de valoarea lui este cotată la 1,2 milioane euro! Nu-i rău deloc! Mi se pare o alegere corectă, pertinentă, una dintre soluţiile care erau la îndemână.

Chiar dacă în topul meu, pentru portarii din campionatul României, Felgueiras este după Tătăruşanu, faptul că ne-am orientat spre un portar pe care toată lumea îl vâna nu poate să fie decât de apreciat! Sunt câteva chestiuni în discuţie. Într-adevăr, nimeni nu îl apreciază gratuit pe portughez. A avut evoluţii excelente la Braşov. E destul să ne amintim de meciul CFR-Braşov 1-0, în care doar el a ancorat scorul pe tabelă. Totuşi, haideţi să vedem şi reversul. Braşov-CFR 1-2 şi un gol al lui Celestino de la 30 de m.

Lumea îl apreciază pe cel poreclit „Super Mario”. Este un portar spectaculos. Spectacolul însă nu are multe în comun cu eficienţa. La multe la şuturile la care Beto plutea pentru a le scoate, un portar ca Pantilimon ajungea de pe călcâie. Nu vă lăsaţi aşadar păcăliţi de cum zboară un portar ci de locul în care ajunge mingea: în poartă sau în corner. Aici Felgueiras are o mică problemă: doar 1.87  înălţime.  Beto avea 1.83. Aceşti câţiva centimetri până la un portar de 1.90+ pot fi foarte importanţi. Într-adevăr, Super Mario împinge în săritură tocmai precum personajul din jocurile video după ce a mâncat ciupercuţa. Sare foarte bine, dar spun sincer că nu mă pot pronunţa asupra eficienţei sale, comparativ cu un portar de talie înaltă.

Recunosc că nu l-am urmărit special pe Felgueiras. Nu credeam că-l vom viza. Spun doar ce-am văzut cu coada ochiului: un portar care a dus în spate echipa Braşovului,  care a devenit acolo un lider de echipă. Foarte bine, dar asta nu este o garanţie că se va impune şi la noi. Nu-l văd dominându-l pe Cadu. Beto, în schimb, nu a avut nicio jenă să o facă. În privinţa noului transfer va fi rolul căpitanului nostru să-l integreze, să-l ajute pe portar să preia rolul de lider al defensivei. La capitolul „joc de picior”, Felgueiras pare bun, pare suficient de capabil să ofere degajări bune şi suficient de incapabil încât să nu mai exagereze ai noştri cu pasele la portar în timpul meciurilor. Deci, numai bine!

Faptul că este tânăr implică două chestiuni. Încă este aproape momentul în care apăra la naţionalele de juniori ale Portugaliei. Încă poate fi un talent, acum se coace, poate ajunge foarte mare în câţiva ani. Poate să fie un Arlauskis portughez pentru noi. Pe de altă parte, faptul că n-a apărat niciodată la o echipă mare (doar un meci la Braga, dacă nu mă înşel) poate fi o problemă. Mi-a lăsat uneori impresia, atât cât am avut răbdare să privesc plictisitoarea echipă a Braşovului, că Mario are oscilaţii de formă. Azi scoate tot, mâine pare apatic. E un semn de întrebare pe care-l ridic şi pe care doar timpul îl va lămuri. Ştiu însă un lucru: că nu e destul că a fost adus ci că va trebui antrenat excelent de-acum încolo. O mare parte din responsabilitatea a ceea ce va deveni Felgueiras şi cât de util va fi transferul îi revine lui Daniel Tudor, antrenorul de portari de la CFR. El, împreună cu Andone, pot face din acest transfer un imens câştig pentru CFR sau, un fel de Stăncioiu portughez. Materialul lui Mario pare foarte bun, faptul că este singurul jucător din Liga I care a fost titular în absolut toate minutele sezonului încheiat spune multe, pare un jucător serios, concentrat pe ceea ce are de făcut, dar, sunt absolut sigur, mai trebuie încă şlefuit.

Salut transferul, aprob gestul şi ţinta CFR-ului, faptul că au reuşit să-l „şutească” Stelei spune ceva despre forţa noastră în campania de transferuri. Postul pare acum rezolvat, dar, cine ştie? Doar din amicale încolo vom vedea exact cât de bun este. După părerea mea, pe o scară de la 1 la 10 (10 fiind nota profesorului, sau a lui Neuer/Cech),  i-aş da cu toată severitatea nota 7,5-8,  în condiţiile în care unuia precum Coman i-aş fi dat 5,5-6, iar lui Beto 8,5-9. Dar, mai bine să ne pronunţăm cu toţii asupra acestui fapt, o să apară imediat un sondaj pe această temă aici. Până atunci, vă las să urmăriţi referinţele de pe youtube despre Felgueiras:

(din păcate pot oferi doar link, pe acest filmulet nu există din youtube posibilitatea de încorporare în site): Felgueiras in actiune, in Portugalia

Autor: Albusibiu