CFR Cluj – Critica unei critici previzibile

[Pornit, inițial, ca o replică la articolul ACESTA, scris de Albusibiu.]

Halbule, îmi pare rău sa aud că ți s-or înecat corabiile. 🙂 Cum tot încerc să n-adorm înainte de Pro Bowl-ul de peste o jumătate de oră, hai să fiu eu primul care-ți face critica rațiunii impure. Spui frumos și corect politic că nu prea contează amicalele, dar asta după ce scrii un articol întreg despre cât de mult îți pasă de aceste amicale. Ca fost (?) fotbalist, mă mir că uiți de timing-ul stadiului de pregătire al echipelor, la meciul cu TSV ei erau în ultima fază, noi încă în a doua. Bănuiesc că ucrainienii ar fi în același stadiu ca și noi, dar nevăzând meciul nu putem povesti prea mult pe marginea lui, decât ca să constatăm un scor cam nasol.

Îi momentul să ne panicăm? Tu spui că da, și aduci aminte de parcursul, citez „catastrofal” din tur. Aș fi curios cum ai defini atunci parcursul Mioveniului. Io nu am un vocabular atât de bogat încât să cobor de la catastrofa locului 2, cu un punct în minus față de Dinamo, la, hmmm, abisala (merge?) performanță a miOvinilor. Am devenit un bun apologet al CFR-ului mulțumită vouă, dragi frânari optimiști, care mi-ați spus de ani de zile că-s un mosh morocănos, care nu apreciază performanțele sportive ale frânei. Iată dovada că v-am citit cu atenție și v-am acceptat argumentele! Sper că nu aveți o memorie atât de scurtă încât să uitați ce juca echipa lui Mandorlini în 2009-2010. Înca mai am, pe vechiul blog, un articol în care imploram divinitatea să-mi arate „Calea” urmată de italian, căci eu nu pricepeam nimic din jocul echipei. Divinitatea nu s-a obosit să-mi arate Sendero Luminoso, dar asta nu l-a împiedicat pe macaronarul nostru cârlionțat să-și facă „aeroplanul” la sfârșit de sezon în jurul a trei noi trofee. Așadar, chiar dacă protestele sunt, așa cum vedem în iarna vrajbei politice românești, un semn al sănătății democrației, nu orice protest ne rezolvă problemele imediate. Așa cum n-o să obțină haioșii protestatari de congelator demisia lui B & B numai pentru că au, în bună măsură, dreptate, nici mârâielile noastre îndreptățite n-o să ne transforme peste noapte echipa, din rățușca cea urâtă cu constituție de Gostat, în ditai lebădoiul alb și semeț, numai bun la repopulat lacuri vieneze.

Joacă urât echipa lui JC? Da. Aici până și Iuliu Mureșan renunță la obisnuitul discurs propagandistic deșănțat, e prea evident ca să nege. Este ăsta un motiv serios de îngrijorare? Depinde de scopul propus. Ne-am propus să jucăm frumos sau să câștigam trofee? Scopul principal declarat al conducerii clubului spune că ne concentrăm pe trofee interne. Acesta este un obiectiv care mie, personal, nu-mi convine, dar care pare să mulțumească majoritatea frânarilor mei. Deocamdată suntem, cum spuneam, la un punct de locul 1, Dinamo, club care, aflându-se sub influența mai mult decât nocivă a unor paraziți cu ifose de impresari și a ridicolelor marionete ce se alintă cu apelativul de investitori, are toate șansele să clacheze, așa cum a făcut-o în ultimii 4-5 ani; în fața unui alt club, Rapid, condus de o ciudățenie a naturii umane, Copos, pe care și cei mai apropiați cred că au încetat să încerce să-l înțeleagă; iar restul echipelor sunt undeva prea în spate ca să ne îngrijoreze serios în lipsa unui improbabil colaps total al nostru.

Orice ființă caută familiarul care-i oferă un simțământ de siguranță, iar noi, oamenii (chiar și frânarii!) nu facem excepție. Încercăm să luăm datele și să le adaptăm unui scenariu cu final previzibil, pentru că necunoscutul ne sperie, sau, măcar, ne face să ne simțim mai puțin confortabil. Maimuțărind munca reală a unor analiști sportivi din străinătate, creaturile anoste din tabloidele noastre, cărora le pasă exagerat de mult de sport, încearcă să compileze seturi de cifre aiuritoare și să le-ndese cu bocancii în niște tipare care să-i scutească de înfiorătorul chin de a-și utiliza creierul. Rezultă niște „concluzii” la fel de inteligente precum cei care le regurgitează: a câștigat CFR campionatul în 2008? Iată modelul de urmat, aducerea de străini! Oțelul, sezonul trecut? Poftiți la model de succes, bazat în principal pe românii noștri verzi! Urziceni, Oțelul? Numai stabilitatea pe banca tehnica îți aduce rezultate! CFR în 2010? Șocurile la echipă prin schimbarea antrenorului sunt calea de urmat!

Ce ne spun toate astea? Păi, nimic, cel mult că sunt irelevante și că orice tipar în România pare să funcționeze, adică orice soluție poate fi de succes…, sau nu. Am tot vrut să scriu un articol mai lung și mai tehnic despre irelevanța statisticilor prezentate de creaturile anoste antementionate, în ambalajul „analizei fotbalistice”. Inepția lor e evidentă pentru cine are o doză minimă de bun-simț, ori logică, nu trebuie să fii un guru al fotbalului ca să te amuzi de cifrele lui Vochin, de exemplu. A, nu mă îndoiesc de validitatea datelor furnizate de firma care monitorizează campionatul românesc, sunt doar convins că Vochin nu înțelege nimic din ele, după cum sunt aproape sigur că mai niciunul dintre talking heads de la toc-zoaiele de „sport” n-ar fi capabil să discearnă care-s relevante și care nu.

Dacă v-ați uitat pe cifrele oferite de Vochin de-a lungul acestui sezon și le-ați comparat cu realitățile palpabile ale scorului unui meci și clasamentului campionatului, bănuiesc că ați constatat lipsa oricărei corelari. Vochin ne spunea, aproape etapă de etapă, că Brașov și fece jiji au cele mai multe atacuri pe meci dintre toate echipele din Liga 1. De departe. Inclusiv la meciuri în care cele două echipe nu înscriau. Relevant? Pe dracu’, da’ arată bine pentru numeroșii susținători din fotoliu ai unei echipe, iar cum matematica sperie pe (mai) toată lumea, cel mai probabil cititorii urmau să aprobe grăbiți din cap și tastatură numai să nu fie nevoiți să-și aducă aminte de ororile algebrei. La statisticile jucătorilor, în schimb, apărea adevărata distracție: Vochin (nu am neapărat ceva personal cu individul, îmi pare la fel de șters ca oricare altul din breaslă, dar el e perceput ca „autoritatea supremă” între analiștii sportivi) încearcă să ne spună că un jucător e mai bun decât altul de pe aceeași poziție pentru că: a avut mai multe pase reușite, a dat cu capul mai des, a alergat mai mult, a pierdut mai puține mingi etcaetera. De exemplu, într-o etapa în care CFR bătuse campioana la Galați cu 4-0, iar Pandurii bătuseră miOvinii cu 5-1 la Târgu-Jiu, oltenii dădeau 7 jucători în primul 11, frâna vreo 2 (parcă). Pentru că, în opinia crucișătorului analiștilor de fotbal români, trei pase-n lateral cu Mioveniul acasă sunt mai importante decât două pase de gol contra Oțelului la Galați. Exagerez puțin, dar nu mult, pentru că sunt convins că înțelegeți la ce mă refer. (Mi-o început Pro Bowl-ul 😀 da’ musai vreau să termin ce-am de scris).

Având în vedere că mi-am plictisit și amici virtuali, nu văd de ce nu v-aș tortura și pe voi, cei care mă citiți: am știut de ani buni că statisticile relevante au fost folosite intensiv, inițial în baseball, ca apoi să se răspândească n sporturile americane și, de câțiva ani încoace și în fotbalul european. Dar n-am știut cât de minuțios spre obsesiv se studiază orice aspect al unui meci, până nu am intrat pe niște site-uri de specialitate, din care unul mi-a atras în special atenția (citiți: am avut impresia că înțeleg ceva). Vorbea de Value Over Average și compara fiecare fază din joc (fotbal american în cazul acesta) cu faze similare din alte jocuri.

Luați, vă rog, o aspirină și citiți până la capăt, chiar merg undeva. Situatie ipotetică: Gabi Mureșan primește mingea la 40 de metri de propria poartă și dă o pasă în diagonala de 10 metri, printre mijlocaș și fundașul de bandă, către Renan, acesta mai avansează încă 25 metri și centrează periculos către Kapetanos care ratează din 6 metri o situație clară de gol. Ce vede Vochin la Muri? O pasa de 10 metri. Ce vede un analist real? Depinde. Să luăm Value Over Average și să-l adaptăm la fotbalul nostru. Ce variabile mă interesează? Mă interesează să compar faza aceasta cu faze similare și să văd ce aduce Muri în plus, sau în minus, față de ceilalți jucători. Adică îl compar pe Mureșan cu alți jucători aflați la 40 de metri de poarta lor, contra unor defensive așezate similar, într-o ofensivă relativ de același tip, în condiții meteo și de teren asemănătoare. NU mă ajută cu nimic să compar pasa filtrantă a lui Gabi, care duce la o situație iminentă de gol, pe terenul lui Dinamo, prima din clasament, cu o pasă de aceeași lungime, în Gruia, contra Chiajnei, dată în lateral, care duce la un aut.

Simplificat: dacă vrei să ai statistici relevante, ar trebui să compari mere cu mere, adică să iei toate fazele de joc cât de cât similare, la care să ajustezi variabile esențiale: contra cui joci, acasă sau în deplasare, ce tip de defensivă are adversarul, cât de valoroasă este, cât de în formă este (exemplu: Astra cu Șumudică sau cu Selymes), în ce condiții atmosferice joci, ce au făcut alți jucători puși în situații similare – să faci o medie a tuturor acestor factori, să găsești un mod de a-i cuantifica, abia APOI să stabilești dacă pasa lui Muri de 10 metri e mai bună sau mai slabă decât media.

În acest sistem de cuantificare putem vorbi de statistici relevante. În cazul presei noastre putem vorbi despre ce scria Eco în Pendulul lui Foucault, când lua dimensiunile unui chioșc metalic și le înmulțea cu tot felul de variabile reale dar irelevante ca să ajungă la concluzii forțate, dar credibile. A „demonstrat” astfel că acel chioșc de ziare era chintesența Universului, dacă înmulțeai diagonala cu 3.14 (Pi), o împărțeai la latura mică și o adunai produsului… etcaetera etcaetera ajungeai să stabilești exact distanța Pamânt-Lună. Între multe altele.

Închei această lungă paranteză și revin la CFR-ul în actualitate. Toată expoziția de mai sus vrea să spuna că:

• nu avem statistici relevante care să ne confirme sau infirme clar care este drumul de urmat pentru o echipă în Liga 1 care își propune titlul
• și dacă le avem putem fi liniștiți că nu este nimeni care să interpreteze corect aceste statistici – nici la cluburi și, cu atât mai puțin, în presă.

Lotul CFR.

„Sânge proaspăt” vs „omogenitate” sunt clișeele ce ne sunt servite ad nauseam de către anoști. După cum spuneam, fără prea multă relevanță. Cum să interpretăm târgul de iarnă la CFR, atunci? A venit Godemeche. Habar nu am ce să spun de el, urmăresc, rar, campionatul portughez, dar nu-l țin minte făcând ceva care să-mi atragă atenția. Nu că de mi-ar fi atras mie atenția ar fi însemnat că-l avem pe noul Bergkamp. E posibil să plece Renan. Dacă are oferta de la Sampdoria, așa cum se zvonește – și suma oferită CFR-ului e rezonabilă – ar fi o greșeală să-l ținem. Chiar dacă Renan e CFR-ist de mic și toată viața nu și-a dorit altceva decât să fie aproape de pădurea cu extratereștri de la Hoia, o ofertă salarială dublă (bănuiesc) e greu de refuzat. Dacă oferta Sampdoriei nu e una rezonabilă pentru club, atunci Renan trebuie ținut, în speranța că va înțelege de ce nu i-am dat drumul. Impactul plecării lui Renan asupra jocului CFR-ului va fi, fără discuție, negativ, n-am nevoie de cifre ca să știu asta. Chiar dacă Halbu predică altceva, Renan a avut, în mare parte din meciurile jucate, un impact pozitiv asupra rezultatelor și, din păcate, sunt puțini jucătorii CFR-ului despre care se poate spune același lucru după prestațiile din tur.

Ce consider eu că e important? Ca Jorge Costa să rămână la CFR. Măcar încă 2 sezoane și jumătate. Important ar fi și să se aducă un manager testat în campionate cu miză, preferabil Germania sau Anglia. Avem nevoie de continuitate, nu pentru a-i da șansa lui JC, sau oricărui alt antrenor, să învețe meserie pe spatele CFR-ului, ci pentru a ne RESPONSABILIZA conducerea. Dacă aduci un antrenor la echipă și-l dai afară după 2 luni sau un an, iar acest lucru se repetă de o vreme încoace, atunci trebuie să-ți pui întrebari serioase legate de management. Jorge Costa nu s-a numit singur în funcție la Cluj, se presupune ca a venit la noi în urma unei analize serioase și îndelungate a conducerii. Dă-l afară după 6 luni, OK, dar dă-ți și tu, cel care l-ai adus, demisia.

Football’s not rocket science, folks, it’s mostly common sense.

Numa’ binie die la Cluuuj!

Autor: Gorgeous Roadkill