De-am mai duce-o pan’ la vară, Letică Ioană!

Meciul din seara asta a fost diferența dintre un combat și un non-combat. Știți cum e poza? CFR cu 1-0 chinuit, ca întotdeauna, FCSB – cu show-ul (atunci când adversarii le și permit cu amabilitate), iar Farul, luni spectatori pe teren, iar azi mâncând pământul. Ați văzut ceartă pe teren la Farul, atunci când luau boabele de la FCSB? Azi, la gol, priviți, nervi, reproșuri între ei, un constănțean lovind cu piciorul în bara porții. Supărare mare, ce să mai!

Am crezut că e suficient să scăpăm de Botoșani din play-off, dar FCSB mai are, iată, mulți sateliți. Și încă se mai vorbește atât de pompos de play-off, de sistemul acesta care ține competiția trează! Pe naiba, meciurile se trântesc chiar mai vârtos în play-off, parcă în sezonul regulat fiecare trage mai serios pentru sine. Dar nu despre mizeria fotbalului românesc e acum de vorbit, ați văzut și cu ochii voștri, puteți compara singuri. Va trebui, din nou, să câștigăm campionatul împotriva tuturor.

Să revenim însă la treburile noastre, că e clar că buba e și la noi. N-am înțeles și nu sunt în stare să pricep ce-o fi vrut Dan Petrescu să obțină azi prin tactica de start. O formulă croită pentru eșec. Spații uriașe între compartimente, greu de combinat doar cu pase lungi. În mijloc nicio idee de construcție, cu Boateng și Bordeianu n-ai cum, pur și simplu. Iar peste toate, Deac, fix acolo unde deja știe toată lumea cum să-l blocheze. L-ați văzut pe Nedelcu? Imediat ce Deac primea mingea, Nedelcu era lângă el. Atât era suficient ca să blocheze astfel orice mișcare de construcție a numărului 10 de la noi. Nu știu, Dan Petrescu crede oare că e singur pe planetă, că ceilalți nu îl studiază, nu îi găsesc metodele de a-l contracara? Chestia asta cu Deac deja se întâmplă de 4 meciuri și nu văd absolut nicio modificare, nicio ieșire din încercuire din partea noastră.

Cumva azi am „îmbirligeat-o” și am scos-o la capăt. Dar haideți să recunoaștem: dincolo de cât de slab am jucat în prima parte, am avut noroc chior. Cele două mingi scoase de Letica puteau lesne, ambele, să fie gol. De la 0-1 cred ca era suficient să nu o mai scoatem la capăt. Letica, după o primă gafă mare făcută în startul partidei, a avut totuși tăria de a se aduna, a nu se pierde cu firea și de a ne salva suflul în două momente esențiale. Fără acele două intervenții mari, acum aveam scandal mare. La fel cum scandal se vedea pe teren în prima repriză, atunci când mai nimic nu se lega în jocul nostru. Și la fel cum scandal vor încerca să facă acum guguștiucii din studiourile TV, că cică ar fi fost penalty la intervenția lui Letica. Priviți doar de unde se bate lovitura liberă la faza ce a urmat.

Cumva pare că Dan Petrescu a dres-o iarăși la pauză, dar parcă mai mult aș crede că Hagi a greșit fiindcă a făcut pasul în spate. Au venit să ne încurce, egalul pentru ei era era victorie. Dacă ar fi continuat să fie insistenți, am fi trăit intens și a doua repriză. Așa însă, ne-au lăsat posesie și, știți cum este: din nimic, CFR își face 1-2 ocazii și dă golul izbăvitor. Nimic nu prevestea rotirea lui Omrani. Centrarea bună e altă poveste, căci francezul a mai dat astfel de centrări bune. Remarcabilă este însă mișcarea lui Birligea, poziționarea pentru lovitura de cap. Sincer, mi-a plăcut să văd un tricou CFR-ist scos după gol, semn că pentru jucătorul acela chiar înseamnă ceva ceea ce a reușit în meci, că e conectat și dă maximum. Nu că aș avea multe de reproșat nici lui Debeljuh. La singura fază importantă din prima repriză el a contribuit decisiv, a preluat mingea ce se lipea ca scaiul de Boateng și a așezat-o perfect pentru Deac. Putea fi foarte bine acela momentul hotărâtor al partidei. Oricum, Birligea ar putea fi marele câștig al acestui meci, mie mi se pare a fi un Bud în devenire. La fel cum, în mijloc, aș vrea să-l văd pe „bravul soldat Cvek”. Dacă tot a debutat azi, mă gândesc că el ar putea fi o surpriză tactică pentru viitoarele etape.

Prea mult nu prea insist pe ceea ce a fost o partidă chiar slabă pentru CFR. După emoțiile din prima repriză, am cam tremurat până la final, mă așteptam în orice moment să apară o fisură la noi, mai ales că nici Yuri sau Graovac n-au fost deloc siguri pe ei. Dar, mă rog, să mai batem la fel de chinuit și la Pitești, pentru că, la cum cred că vor fi lucrurile, am putea apoi juca în Gruia, cu Craiova, având trofeul pe masă. FCSB nu câștigă, n-are cum, la Craiova, dilema este însă dacă reușim noi să schimbăm foaia pe final de sezon. Ne așteaptă deci un meci hotărâtor la Pitești și chiar vreau să văd dacă Dan Petrescu și-a dat seama, măcar după spaimele de azi, că a continua cu aceeași echipă e cale sigură spre eșec.