Diferențele se măsoară în detalii

Prost moment mi-am găsit să-mi fac iarăși timp pentru câteva rânduri. Veți crede că nu am altceva mai bun decât să apar la critică, nu și la laude. Stați liniștiți, aș fi avut destule de criticat și după meciul cu Sepsi, de pildă. Iar azi… a fost un balansoar, un meci care se putea înclina de partea oricui. S-a înclinat de partea echipei care a fost mai atentă la detalii.

Nu mă apuc să umflu echipa Craiovei. Nu-s în cea mai bună formă și, în privința lor, nu văd nicio șansă de a lua ei campionatul. Nici măcar n-au jucat extraordinar cu noi. Doar în nota ultimelor lor partide, în multe momente fiind călăriți serios în propria jumătate. Faptul că tocmai pe noi ne-au învins nu e deloc o notă pozitivă. Arată că problema este de fapt în jocul nostru.

Și unde e problema? Fix în detalii. Acele mici detalii care, repetate, dau marea diferență. Una sunt sigur că ați văzut-o: marcajul la fazele fixe. Chiar nu era mare filosofie azi! Craiova are 2, maxim 3 jucători care pot lovi cu capul. Și tu, avându-i pe Burcă și Vinicius anihilatori perfecți, te aperi zonal?! Pățești fix de astea. Două goluri venite fix de la jucătorii lor înalți, Mamut 1,92 și Tudorie 1,90. Cum ar fi fost oare dacă fundașii noștri se lipeau de oamenii lor înalți? Probabil că acum sărbătoream victoria.

Altă diferență? Numărul nostru de jucători. Avem pur și simplu jucători care dispar din joc. Știți la cine mă refer: Chipciu și Păun. Nu mă încălzește cu nimic un dribling sau o fază pe meci, randamentul lui Păun. E mult mai important ca jucătorul să fie non-stop prezent, să se vadă, să facă densitate. Comparați-l pe Sigurjonsson cu Păun, ca poziție și continuitatea fazelor ce trec pe la ei și veți înțelege imediat. Iar despre Chipciu, greu de spus ceva. La el comparația ar trebui să se facă versus Deac, de aceea nici n-o mai încep. Ca și la Sepsi, e nepermis ca o echipă ce are în teren Păun-Deac-Chipciu și Costache să nu poată crea o furtună de ocazii. Ori noi trăim doar prin Deac. Am ajuns să-mi fie lehamite de jocul de gleznă fină. Prefer pasa mai din topor dar inteligentă, pe spații clare, a lui Sigurjonsson. Păcat de efortul lui Soares, păcat de pressing-ul care i-a pus în mare dificultate pe olteni. În mod normal, cu o abordare corectă, această partidă ar fi fost mai simplă decât cea cu Sepsi.

Vina pentru această înfrângere este împărțită între jucătorii care puteau mai mult, între faze aparent banale, gândite însă foarte prost, într-un stil anti-CFR și un plan de joc care cred că nu se mulează pe ceea ce pot și ce știu jucătorii noștri, ci pe ceea ce vrea antrenorul. Această înfrângere nu omoară toate speranțele, dar cere un lucru imperativ: victorie cu FCSB. Iar asta nu se va putea obține cu un plan de joc ca cel de azi ci cu o reinventare a acelor detalii de siguranță. Pe care, cred că sunteți de-acord cu mine, epoca ”Dan Petrescu” le avea.