Excursie cu noroc și știință în Bănie [CSU Craiova – CFR Cluj 0-2]

DJP (sau mai corect, DJ Petrescu – că nu-i lesne să mixezi jucătorii pe 11 poziții, imediat după un meci cu Celtic, Lazio sau Sevilla) ne prezintă în premieră un Chipciu în rol de Deac. Sperăm să fie un rol pozitiv.

Stadionul e plin de nostalnici ai Craiovei Maxima, așa că nu ne va fi ușor să rezistăm în interiorul vulcanului.

Ră2 e în tribune, venit să colecteze olteni pentru Naționala României. Dacă e deștept (că tot a fost fundaș central) va pleca cu Burcă cu tot.

Începem ca niște campioni, de pe prima poziție a clasamentului, un meci dificil, în care trebuie să facem față energiei locale și – de ce să nu recunoaștem – valorii din lotul Craiovei. Echipa gazdă e genul de echipă care are multe posturi acoperite cu jucători mai mult decât decenți, care-ți pot pune mari probleme, indiferent de antrenorul de pa banca lor. În seara asta e Papură, total nesemnificativ în ecuația partidei. Un A1 care nu se uită la meciurile CFR-ului din cauză că tocmai a pus laba pe un film porno cu poliglote, în 3D, nu e de băgat în seamă…

Nu trece nici măcar sfertul de oră academic pentru ca stadionul din Bănie să se umple de furie. Rondon marchează dintr-un fel de drop, trimițând în poarta Craiovei mingea respinsă de-a pixu’ de Martic. 1-0, și – după de o scot din poartă – mingea e la ei.

E momentul să dăm Cezarului ce-i al olteanului. Craiova ne pune vreo 3 probleme gigantice în mai puțin de un sfert de oră. Nistor trimite în transversala fostei echipe, Arlauskis scoate de două ori, iar Boli o dată, la aceeași fază, iar apoi lituanianul respinge de lângă bară. Super antrenament pentru returul de la Sevilla!

În întreaga Craiovă fierbe zaibărul. Frustrarea dă pe dinafară. Ungurii nu vrea să moară… Pocnitorile zboară și pușcă pe teren, jucătorii craioveni sunt împinși de la spate de tribune spre isterie în masă. Clujenii sunt calmi și rânjesc sadic prin Djokovic.

Costache încasează un cartonaș galben. E bine. Măcar rămâne cu o amintire din acest meci. Începe să-mi fie chiar simpatic. Nu reușește mai nimic, dar mă face să mă simt mândru de echipa care poate juca fotbal de calitate chiar și cu el în primul 11.

Meciul este întrerupt – ca o sarcină nedorită care a lovit-o pe partenera de pat a centralului – apoi reluat de la scorul de 1-0 pentru oaspeții din străinătate.

Prelungirile de 5 minute îi ajută pe craioveni să mai dea o dată cu mingea în bară, dar ce poți să-i faci – n-ai de să-i faci, porțile nu-s Made in Hungary, deci noi n-avem nicio vină…

Repriza a doua ni-l aduce pe Costa Che în prim-plan, dar argentinianul trage. Doar trage.

În minutul 52, Rondon îi arată lui Costache cum se joacă fotbal  de careu de unul singur împotriva tuturor. Fentează scurt și trimite pe colțul „scurt”, în bară. Păcat. Dacă ar fi marcat, ziarele ar fi scris încă 2 trilioane de articole despre Ianis Hagi, scoțianul.

Ne apropiem de o oră de fotbal și alte evenimente sportive și nesportive. Oi fi eu un bătrân ramolit și ursuz, dar azi nu-l văd pe Itu decât… deloc. Inexistent. Tinerețe – coaie crețe, dar copilul ăsta are nevoie și de altceva decât de fudulii. Regula U21 e doar o curvă ordinară, care umple de sifilis și blenoragie Liga 1 (destul de sifilitică, oricum). Și atunci – vă întreb – cum naiba poți renunța la unul precum Hoban la mijlocul terenului?

68 e minutul când mă înclin în fața lui Manea. Cursă senzațională a celui care a progresat remarcabil lustruind o bancă de rezerve dintr-o bancă de spermă ovină, centrare perfectă pentru spatele nefericitului Martic și se face 0-2, ca la un teatru din Budapesta.

Craiova aruncă prosopul, noi nu mai scăpăm săpunul. DJP a pus echipa locală cu spatele la zid. Se conturează o victorie la care nu spera nimeni (toți suporterii CFR-iști au mers pe o izbândă cu 1-0).

Plecăm acasă cu 3 puncte, din care Federația își va trage partea cât de repede. Campionatul s-a terminat, dar nu e gata, noi suntem campioni, dar nu chiar.

Vă doresc o seară bună și un retur de vis la Sevilla, unde orice minune e mai bună decât un coșmar. Hai CFR!