Un august în flăcări

Într-un moment de neatenție al organelor de ordine (poate nu singurul), am reușit să șparlesc acest titlu dintr-un timp apus, în care ne zbăteam să evităm retrogradarea din Divizia A. Cine își aduce aminte de acest titlu de film TV nu are nevoie de explicații. Pentru restul, nu este vorba despre starea meteo și valul de căldură ce stă mereu la pândă, ci despre chestii cu suspans de prin ‘44. Acu, l-am luat, că tot nu mai aveau ce face cu el.

Suntem până la gât vârâți în meciuri, strategii și tactici. Nu apucăm să ne tragem sufletul că vin alți titulari cu alte cifre, și emoții cu rădăcinoasele lor pivotante cu tot. Trecem de unii, apar alții și mai tari. Am uitat în ce ritm joacă echipele ălea bune an de an. Și mai au și 20 de echipe în campionat, nu 18 ca la noi. Sau 16. A, ba nu, 14. De fapt, 6 care contează. Iar aici, în redacția Tribunei, tocmai acum avem probleme de personal (angajați cu ștate vechi au plecat în concediu de mai bine de un an). Sunt câteva birouri părăsite, câteva sticle goale pe jos, ca în orice redacție, nicio femeie de serviciu, nicio femeie la serviciu și nici la primire.

Paranteză:

(La noi în tribună cântă (fals) doar cocoșii; din păcate, nicio mesageră a farmecului femenin nu se încumetă să comenteze. Ultima dată a avut curajul să intre printre lupi chiar soția lui Cristi Bud, dar din păcate ultima aventură a atacantului nostru la CFR a fost scurtă și gata. S-a retras și ea. Din păcate, nu avem voci feminine și cu asta basta.)

Și textierii din redacție, și restul familionului din Tribună sunt tare ocupați în perioada asta. Nu apucă să disece, să critice sau să laude, că vine alt meci. Avem 2 echipe care își împart rezervele, avem două CFR-uri care își împart antrenorii, spectatorii, banii și aplauzele. Un caz ce mai rar se vede pe la noi, sau prin altă parte. Fiecare echipă are la bază aceeași idee, dar felul în care trebuie să ducă la capăt această idee diferă. Cu competiții diferite, reguli nițel diferite și două distribuții aproape în totalitate schimbate, fiecare CFR are cu siguranță nevoie de o tactică diferită, necesită antrenamente diferite, scheme și sisteme distincte. Traseele nu se suprapun, ce merge într-o parte e vax albina dincolo, sau măcar pepsi cu lămâie. Dacă într-o parte Culio lipește jocul cu Super Glue din cel mai bun, dincolo soluțiile vin câteodată din cer, de la mingile lungi aruncate pe a doua, sau pe a treia. Sau preia Păun rolul lui Culio și al lui Deac și-l lasă pe Costache pe postul prepeliței hăbăuce. Două partituri diferite care au însă în comun dârzenia și ambiția de a câștiga, sau măcar de a nu pierde. Ambele formule sunt pe plus și ambele echipe au știut să revină și să întoarcă rezultatul ca pe clătită, atunci când a fost nevoie. (Aici revin la ce am spus mai sus, aproape în totalitate schimbate. S-a simțit ajutorul de Ligă europeană pe tarlalele Ligii locale.)

Oricum, în aceste condiții trebuie să ne scoatem pălăria în fața lui DP. Momentul amânat anul trecut a sosit. Are porție dublă de probleme, dar și de satisfacție. Cred că-i și place, iar până acum i-a ieșit. Sperăm să fie și pe mai departe la fel. La felul în care pregătește el meciurile europene, e greu de crezut că mai are o noapte de nesomn în aceeași zi și pentru meciurile din campionat. Poate că nu mai poate fi acolo sută la sută. Echipa de tineri se antrenează separat câteva zile pe săptămână cât sunt bătrânii plecați de acasă sau au treabă cu mister Dan. Dar, până la urmă, tot el e jupân și la grupa mică. După repriza slabă de la Ploiești, când îl suspectam de comă tactică, DP a sărit ca ciupit de viespe, a dres busuiocul și echipa s-a trezit și ea, ca Frumoasa din Pădurea Adormită după o cină cu ciuperci bolunde. 4 goluri pentru 3 puncte, și cei care comentau la pauză și-au luat din nou castane peste freză de la ăia de au stat cuminți în bancă. Asta deși am auzit cuvinte mai nasoale de la căpitanul Deac și de la DP în persoană, cel care i-ar fi schimbat pe toți dacă i-ar fi permis regulamentul. Dar na, fraier care mai deschide gura.

Dar, dacă în duelurile cu Academica Târgoviște sau Chindia Clinceni, pretențiile sunt ceva mai multe, mai mari și mai lungi, în meciul de miercuri trebuie să ne măsurăm doar puterile și nu așteptările. Cred că trebuie să fim preciși în execuție și tari fizic. Nu suntem speriați de numele ce ne-au ieșit în cale. Acum 6 ani, Costea îl învârtea pe Virgil Van Dijk, pe atunci la Celtic, și șuta la vinclu atât de firesc de parcă ar fi dat grăunțe la gâscani. Unul are azi trofeul Champions League în spate, iar celălălt tot Viitorul Dăești în față. Vorba poetului, dă ești sau dă nu ești? Asta-i întrebarea de play-off. Dar nu-i un capăt de lume dacă nu câștigăm și acum, ca în urmă cu 6 ani. Din fiecare meci tare, CFR-ul iese mai călit și adună tot mai mulți fii risipitori ce au stat departe de stadion. Să vedem câți se vor strânge miercuri. Ar fi păcat să ne facem de rușine în fața unui oraș care a găzduit meciuri cu peste 140 000 de spectatori. Hai în Gruia! Hai CFR!

Hakana