Cel mai fericit dintre pământeni. [Dinamo București – CFR Cluj 0-3]

Am încercat să continui aplicarea unor „corecţii” asupra notelor primite, cu menţiunea că de data asta am mai „rafinat” un pic criteriul de eliminare, considerând o notă minimă/maximă ca fiind „extremă” (= numai bună pentru eliminare) dacă îndeplineşte două condiţii: 1) este o notă singulară şi 2) următoarea notă este la cel puţin un punct distanţă de ea. Să vedem, la modul concret:

În urma acestor reguli „îmbunătăţite”, am fost nevoit să elimin doar note minime (la 12 jucători!), în timp ce notele maxime singulare (de 10) la Lang şi la Moutinho nu le-am mai eliminat, următoarele note maxime fiind de 9.5, adică sub limita autoimpusă de un punct.

Ca să fiu sincer până la capăt, efectiv n-am înţeles nota de 1 dată de un user lui Ţucu (de fapt nici Bordeianu nu merita nota asta), dar nici nota de 4 dată lui Arla (următoarea notă minimă fiind de 7!), în condiţiile în care – în opinia mea, dar nu numai – el a fost unul dintre cei mai buni jucători ai CFR-ului marţi. Şi vorbim de useri care în cazul celorlalţi jucători au dat note „normale”, apropiate de mediile rezultate, adică nu putem vorbi de un „mișto” evident. Reiese faptul că oamenii au ceva probleme subiective cu câte un jucător ceferist. Ei cu notele, eu cu drujba… 🙂

În urma acestor corecţii, tabelul final arată cam astfel (notele sunt introduse şi în cele 2 tabelaşe clasice):

Nota maximă (9.0) a fost primită – în premieră, cred – de către Păun, dar absolut meritat! E destul de clar motivul pentru care Adiţă a prins rădăcini în echipa de bază: contribuţie consistentă în atac (inclusiv la conbinaţii), viteză de reacţie şi – important! – contribuţie solidă şi în defensivă!

Pentru Matteo Matei: Da, în principiu ai dreptate, dar teoria ta pare uşor utopică în condiţiile fotbalului autohton de astăzi. Unii vor zice „foarte utopică”, alții vor spune şi altceva, dar s-o luăm băbeşte.

Pentru mine (şi pentru foarte mulţi alţi fani/suporteri/simpatizanţi ai CFR-ului) este arhisuficient spectacolul livrat în această toamnă, după înfrângerea nemeritată contra viitorilor dobrogeni. Adică echipa (cu 8 victorii şi 2 egaluri în ultimele 10 etape) produce spectacol nu de 2-3 etape (şi – sperăm – nu doar pentru încă 2-3 etape), şi cel mai simplu ar fi să mă acopăr cu rezultatele cât se poate de relevante ale ultimului sondaj.

Dar nu voi face, pentru că e calea mai comodă (şi la îndemâna oricui). Eu aş spune altceva: modelul tău, Matteo, este utopic (acum şi aici) pentru că este nefezabil… Cam asta e definiția utopiei, adică n-am zis nimic nou… 🙂 Nu zic că e bine, dar asta e situaţia. Acum şi aici. Nu a fost o strategie pe termen lung nici în era Paszkany (cu toate că în multe momente aşa am simţit, de fapt aşa am vrut să fie), darămite acum, cu acest patronat misterios (la propriu), care lucrează – din punctul meu de vedere – cu strategii „imediate”, dorește rezultate imediate, atât pe plan sportiv, cât şi – mai ales! – pe plan financiar. Are dreptate conducerea? Sigur că da, mai ales din punctul ei de vedere. Şi – măcar din punct de vedere sportiv – suntem în grafic, poate un pic „peste”, înţelegând aici spectacolul oferit – ca bonus – de echipă, bazat pe un joc absolut pus la punct, lucru care trebuie discutat separat, acum neavând timp decât pentru o nouă felicitare: Bravo Toni, bravo băieţi!!! Era să pun acolo şi „HAI CFR!!!” 🙂

Și încă ceva, legat de acest aspect: nu-i suspectez de prea multă capacitate managerială nici pe cei de la FCSB, nici pe cei de la CSU… Mioarele sunt setate pe strategia „hoțului neprins” (= negustor cinstit), aplicată de ciobanul penal. Cred că ești foarte naiv când spui că papagalul națiunii va reinvesti profitul în echipă. Poate o mică parte, restul intrând în buzunare, sau luând drumul „investițiilor” falimentare ale lui, cât și alte drumuri și poteci… La olteni, nici nu merită discutat, e o construcție din start falsă, e vorba de implicări (consistente) ale politicului. Dacă tu crezi că ălea 20 de milioane se vor întoarce la echipă, trebuie să te dezamăgesc crunt.

No, exact acum, echipa națiunii (bine pusă la punct dpdv strategic și sportiv) este condusă de Sepsi cu 2-0. Așa s-o continue cu strategia… 🙂

Mă rog, ca o încheiere: eu sunt super-ultra-hipermulțumit cu ce-mi oferă echipa, sunt – poate – cel mai fericit dintre pământeni, văzând jocul absolut încântător al echipei, fără morcov, fără pătrunjel, fără GOSTAT… Da, poate sunt un pic „îngust” la vedere strategică, dar îmi aduc aminte de un citat celebru: „Cine știe, face. Cine nu știe, învață pe alții.”… 🙂

Referitor la jocul propriu-zis: Toni a apelat la (deja clasica) așezare 4-1-4-1 (sau 4-1-2-3, dacă vreți), cu „distrugătorul” Bordeianu în fața apărării, cu interii clasici Culio+Djoko (de departe cel mai bun cuplu de interi din Liga 1, și ca „vechime”, și ca prestanță), cu un Deac retrimis pe dreapta (dar acoperind o mare parte din teren, inclusiv în centru și în stânga), cu un Păun magnific și cu Țucu înscriind din nou. Prima schimbare, din minutul 75 a fost post pe post (iese Păun, intră Moutinho), celelalte în nota deja obișnuită a schimbărilor aparent ciudate ale lui Toni din finalurile de meci. Când – de regulă – conducem lejer. Când căutăm cu disperare vreun morcov în pivniță, fără succes… 🙂

Bucurați-vă, oameni buni, de această echipă, de aceste rezultate, bucurați-vă de teama deja clar instaurată în taberele adverse, când aud/citesc cele trei majuscule magice: „CFR”!

Bucurați-vă, că nu știți (nu știm) până când va ține euforia! Iar când va fi mai rău (ca să nu fie bine… 🙂 ), amintiți-vă de această echipă spectaculoasă, puternică, solidă, construită nu pe reguli de cazarmă, nu pe isterii de doi lei, ci pe considerente pur sportive, cu multă, foarte multă muncă, seriozitate și disciplină.

E 3-0 la Sepsi…

HAI CFR!!!