Îmbătrânim frumos. [Gaz Metan Mediaș – CFR Cluj 0-3]

Doar „minorii” Manea, Nouvier și Păun s-au strecurat (prin învăluire, pe margini) în echipa over 30 a CFR-ului. Însă nu cred să surprindă pe nimeni media de vârstă a echipei dacă la margine e Mister Badger. Primul 11 are sarcina să continue la Mediaș munca bună începută în etapa trecută, contra Viitorului. Parcă niciodată n-am văzut la CFR o echipă care să se plieze atât de bine pe profilul căpitanului, Mario Camora.

CFR (1-4-1-1-3-1, în opinia mea) – Petrescu – Vâtcă – Manea, Vinicius, Mureșan, Camora – Hoban – Culio – Nouvier (Nistor), Deac, Păun (Moutinho) – Urko Vera (Bokila).

Din nefericire, Gaz Metan e cam pe ducă și, din fericire, nu mai pare echipa care să ne pună probleme și ecuații marca „Pustai”. E un cozonac de 3 puncte de înfulecat în această deplasare și după cum abordează partea feroviară meciul, se vede că toată lumea e focusată. Sprijiniți masiv din tribună (parcă i-am recunoscut ochelarii și mustața veteranului Sandu; o fi și albusibiu pe acolo), ceferiștii n-au altceva de făcut decât să dea golurile victoriei.

În prima parte a meciului, parcă jucăm acasă. Recuperăm foarte ușor mingea la mijlocul terenului, unde Deac, Culio și Hoban sunt greu de depășit, și pornim cu ea la deal. Fundașii noștri încep să-și piardă din căldura căpătată la încălzire. Vinicius pare „tatăl” apărării, imprimând ritmul la așezarea în linie. Manea urcă cel mai sus dintre fundași, dar mingile nu-l caută atât de des cum îl căutau+găseau pe Tiago Lopes. Numărul 6 purtat de fundașul dreapta al CFR-ului îmi irită un pic privirea (pare un mijlocaș defensiv reprofilat), dar poate sunt eu mai gingaș și mă leg de rahaturi de dimensiuni reduse.

E prima dată când îl văd pe Urko Vera. La înălțimea lui, te aștepți să fie molâu, dar se mișcă bine, e concentrat la joc și demonstrează o tehnică neașteptat de bună (stopuri exacte, pase la fel). Nu joacă cu floricele și – nu știu exact de ce – începe să-mi câștige simpatia. Atacanții sunt însă cântăriți în funcție de numărul de goluri marcate, așa că titularizarea lui în atacul CFR-ului n-o să țină în veci cont de simpatiile mele viscerale. Să-l vedem mai încolo ce poate…

Concentrat pe nou-veniții CFR-ului, în minutul 10 îl scap din marcaj pe Buziuc, „deschis” excelent de Culio (dragul de el!). Mă aștept să notez cu nota 4 primul gol al meciului, împotriva cursului jocului, dar nu e cazul. Medieșanul trage pe lângă poartă, ajutat și de ieșirea bună a lui Vâtcă, ocupat cu ocuparea unghiului. Vâj!, primul glonte pe lângă ureche…

CFR continuă să-și regleze atacurile și în scurt timp apar și primele ocazii. Nu mari, dar binevenite (16 – Urko Vera, 18 – Vinicius, 20 – Păun). Nouvier e mai mereu în prim-plan, mai ales că e cel desemnat să execute loviturile libere de pe partea dreaptă. Însă Nouvier și Păun, extremele ce trebuie să intre în careu de pe margini, nu-s recunoscuți ca supermarcatori, așa că tot spre Urko Vera îmi fuge privirea…

N-am amintit încă nimic despre Deac (omul meciului, în opinia mea; chiar dacă DP lăsa de înțeles după meci că poate-poate mă înșel!), care mi s-a părut omul meciului și în afara parantezelor. De altfel, prima lui pătrundere pe partea dreaptă, când a fost faultat de „gălbui”, a lăsat să se vadă că e în zi bună. Alimentat mereu cu mingi bune, venite de la Hoban, Culio sau… medieșeni, Deac e făcut diferența dintre echipe și mai mare (că diferența era clară încă de pe hârtie). În minutul 28, Deac l-a deschis perfect pe Păun în careu, acesta a fost acostat de braț de un fundaș disperat, și Colțescu a dat 11 metri pentru CFR. Păcat de acest fault în careu. Aș fi preferat o finalizare a lui Păun, care mai are hibe la acest capitol, și un pic de experiență pozitivă (adică finalizare cu goool!) i-ar face numai bine la moral și încredere. Dar, no!, nemulțumitului i se ia darul, așa că să fie primit și penalty-ul.

Execută cu sângele rece din picior Culio, care face un reconfortant 0-1 pe tabela de marcaj. Suntem în plan, chiar dacă de pe figura antrenorului nu poți să-ți dai seama care e planul (o fi același cu al lui caneto?!).

De aici încolo jocul se simplifică. Poate fi numai o învingătoare, iar aceasta este CFR Cluj! Ne îndoim un pic de chestia asta peste două minute, dar Globovic nu nimerește poarta. Al doilea glonte tras de gazde în prima repriză.

Minutul 36 aduce o pasă cadou a medieșenilor pentru Deac, care trimite rapid pe dreapta, spre Nouvier. Francezul – care a uitat să plece de la CFR la diverse alte echipe – nu stă pe gânduri, țâșnește spre careu și îl învinge pentru a doua oară pe portarul gazdelor, cu un splendid șut cu piciorul drept. 0-2 și nemulțumirile lui Petrescu scad.

Spre finalul reprizei, Urko Vera nu reușește să găsescă cea mai bună continuare a unei faze promițătoare, așa că intră la vestiare fără gol marcat.

Gazul se zbate cu disperare după pauză. CFR nu mai domină dezinvolt ca în prima repriză, dar probabil era de așteptat. Campionatul e lung, genialitatea trebuie dozată.

În minutul 52, gazdele au a treia mare ocazie. Vinicius prelungește pe spate o centrare de pe dreapta, mingea ajunge la „copilașul” Olaru, al cărui șut e blocat cumva de Manea. Vâtcă era poate pe minge sau poate o scotea doar din poartă. Nu știm și nici nu ne mai interesează foarte tare…

Sfredeliți în ceafă de privirile de pe margine, ai noștri au o fază de toată frumusețea la împlinirea orei de joc. Culio împinge o minge leneșă spre linia de fund, Nouvier centrează, iar Urko Vera vine lansat din centrul careului și trimite în poartă, cu capul. 0-3 și acum știu care sunt atuurile spaniolului. Meciul e ca și terminat. Nu ne mai egalează nici măcar M’boro (Middlesbrough FC, pentru cei mai tineri) de acum încolo.

Urko Vera iese peste trei minute, fiind înlocuit cu Bokila. Intră și Nistor, în locul lui Nouvier (o fi Nouvier omul meciului, cu un gol și o pasă de gol?!). Mă relaxez și părăsesc meciul pentru o bucată de vreme. Mă duc să-mi cumpăr niște bere fără suflet, că nu mai am în casă decât din aia cu alcool (pe asta s-o beți voi, neconducătorilor auto ce sunteți!). Mă întorc tot la 0-3 (se pare că am ratat o mare ocazie a lui Culio, da-l iert). Bokila greșește o pasă spre Păun, care explodează, Nistor greșește o altă pasă, spre cineva care nu explodează. E clar, nu jucăm pentru caneto.

Minutele se scurg pașnic. Iese Păun, să salute galeria, intră Moutinho. Colțescu dă un minut în plus gazdelor, dar nu pică nici măcar golul de onoare. Găzarii sunt la a treia partidă fără gol. La doresc baftă și să dea golurile păstrate echipelor la care mă gândesc eu…

Victorie la Mediaș după o muncă bine dozată, chirurgicală, fără ocazii uriașe ratate. Reporterița TV se pierde total în spatele microfonului pe care i-l întinde lui Dan Petrescu, care vrea inițial s-o înfulece, dar apoi o lasă să supraviețuiască. Pustai pare obosit și îmbătrânit, dar știe ce spune, știe cu cine se luptă. Plasează CFR-ul pe alt nivel valoric, un nivel la care era încă de la 0-0 (3-0 a fost doar confirmarea).

Avem bază pentru a emite pretenții de la acestă echipă? Avem. Pentru pretenții decente, nu gigantice. CFR-ul pare capabil să ni le îndeplinească, în timp, după finisarea proiectului. Nu văd multe echipe în fața noastră în clasament, avem material, avem materie primă, nu e cazul să trecem la pupat de moaște (cel puțin nu pe gură) aducătoare de puncte de la TAS, de noroc și voie bună.

Cam atât după etapa a treia. În rest, kiruj cu notele pentru jucătorii unei echipe aflate la o frumoasă și elegantă bătrânețe.