Contează cele 3 puncte!

Campania noastră de „pregătire morală” a meciului de ieri a luat sfârşit, putem concluziona că lozinca aleasă şi-a făcut efectul dorit, am câştigat, avem cele 3 puncte (de aur, zic eu) în cursa asta nebună de-a prinde un loc de play-off.

Da, în ciuda promo-ului permanent (repetat, poate, enervant de des, dar aşa e psihologia cu reclame şi lozinci, le repeţi până când îţi intră bine în cap… 🙂 ), recunosc sincer că la începutul meciului eram mulţumit şi cu un egal… Noroc că „mulţumirea” mea a dispărut după doar 3 minute, în momentul în care tripleta Tiago-Omrani-Ruiz a conlucrat perfect la primul gol, şi –ca din senin- obiectivul s-a schimbat brusc, spre mult mai îndrăzneţul „doar cele 3 puncte contează”… 🙂

Orice victorie mare trebuie sărbătorită maxim 3 zile (se cam repetă cifra asta de 3…), dar nu putem vorbi de o victorie mare de tot, din moment ce în ultima perioadă (cam lungă) am tot învins pe Dinamo la Bucureşti. Aşadar sfatul bătrânilor (boşorogilor) de pe tribunacfr aprobă o relaxare de doar o zi, care se termină peste câteva ore… Nu de alta, dar avem deja experienţă cu euforiile cam lungi (vezi egalul cu Gazu’ după victoria şi mai mare cu FCSB, tot la Bucureşti) şi meciul contra pandurilor –abordat cum se cuvine- poate însemna o consolidare a locului deja obţinut în play-off.

Adică „concentrare şi seriozitate!!!”, cam aşa trebuie să sune noul slogan, dar –evident- suntem deschişi la orice propunere constructivă, de ex. „seriozitate şi concentrare”… 🙂

Contrar tradiţiei, de data asta nu voi cânta ode îndelungi despre evoluţia echipei, ea trebuie oricum felicitată pentru victoria de aur, Miri pentru pregătirea meciului (mai puţin declaraţiile cam drăgăstoase către căţei, chiar dacă ele au fost gânduri sincere), băieţii pentru determinare şi respectarea tacticii de joc (cu unele „gripări”, din când în când), deja suntem „obişnuiţi” cu acest joc absolut bine gândit şi ultra-eficient al echipei, care emană deseori şi o estetică fotbalistică cu mult peste cea arătată de celelalte echipe.

Poate, foarte pe scurt, şi fără vreo ordine sau logică, aş remarca evoluţia lui Billel, mai conectat la meci ca oricând, implicat în mai toate acţiunile ofensive (chiar şi indirect, trăgând după el deseori fundaşii, făcând loc pentru coechipieri, vezi parţial şi golul doi, dar nu numai), o mai bună armonizare în sistem a lui Sorsa (care, consider şi eu, este peste Jakolis dpdv tactic, e mai „om de echipă” ca Antonio, mai puţin labil etc.), care a descoperit posibilităţile imense create prin deplasarea în centru, pasa de geniu a lui Peteleu, o mai bună conlucrare între Tiago şi Sorsa (mai ales în ofensivă), truda necontenită în lung şi în lat a cuplului Rus-Nascimento (travaliu imens al ambilor).

Tot la „pozitivisme” aş remarca şi reuşita deplină (şi bine dozată în timp) a schimbărilor (chiar dacă Ruiz al nostru a cam strâmbat din nas, dar la acest ritm şi pressing impus de Miri el are „garanţia” de doar o oră). Prima (Ruiz-Muri) a fost clar pentru „betonare”, al treilea (Billel-Roman) post pe post (să salutăm apariţia lui Dan, jucător serios şi „ceferist de mic”, ne va ajuta, zic eu). Interesantă (şi reuşită) a doua schimbare (Sorsa-Nouvier), care a generat o adevărată reacţie în lanţ în privinţa repoziţionărilor: Nouvier a intrat mijlocaş stânga, Camora a fost retras fundaş stânga, Peteleu s-a dus fundaş dreapta iar Tiago a urcat la mijloc-dreapta. Superbă rotaţie tactică, prin care unele puncte nevralgice au fost eliminate cu succes (jocul mai modest al lui Mario, replierile cam târzii ale lui Tiago, etc.), fiecare a ajuns acolo unde era nevoie de el în acele momente!

Da, au fost şi –destule- „negativisme”, din păcate… În nota noului slogan propus (concentrare şi seriozitate), e bine să vorbim şi despre ele, poate nu le mai facem (cam greu fără greşeală, dar măcar declarativ asta trebuie să-ţi propui). Parade extraordinare ale lui Marc, dar şi degajări dese aiurea. Mario cam şters pe postul de mijlocaş stânga, a tot coborât instinctiv lângă Peteleu. Larie mai puţin sigur ca de obicei, cu astfel de atacanţi rapizi îi e mai greu. Cuplul „furnicuţă” (Rus-Nascimento) nu s-a repliat de fiecare dată la timp (măcar unul din ei, vom vedea mai jos o „mostră” în acest sens), în ciuda jocului consistent şi de mare travaliu. Tiago foarte folositor în atac, dar şi mai nesigur în apărare ca de obicei.

Şi dacă tot am ajuns la negativisme, vă propun să analizăm câteva faze „calde”, anticipate greşit de echipa noastră (sau de unii jucători). Repet, scopul nu este să căutăm nod în papură, intenţia este una evident constructivă, cea de-a învăţa din greşeli.

A) faza în care Rotariu l-a lobat pe Marc şi Tiago a respins din faţa porţii goale:

Este vorba de un stop-cadru în momentul în care Nistor (nr.15) îl deschide pe Rotariu, care ulterior scapă singur şi îl lobează pe Marc. Vedem că Nascimento şi Rus sunt corect plasaţi în faţa fundaşilor (poate Nascimento putea să-l ţină mai din scurt pe Nistor), vedem că şi linia fundaşilor e bine aşezată. Mai exact, la nivelul fundaşilor centrali. Plasamentul deficitar este la Tiago (acolo s-a şi dezvoltat faza), care este mai în faţă cu 2-3 metrii, lucru care a permis vitezistului Rotariu să scape singur spre poartă. Tiago putea liniştit să fie mai în spate, oricum nu periclita nicio „stricăciune” a ieşirii la offside, Larie şi Horj fiind cu vreo 3m mai în spate. Această eventuală poziţionare mai în spate îi permitea să-l devanseze pe Rotariu. Vedem că Camora face dublaj lângă Peteleu („concurenţă neloială”, putem spune), dar despre asta am mai vorbit.

B) faza în care Rotariu l-a lobat pe Larie şi a tras pe lângă:

Vedem din nou o aşezare ca la manual a apărării (inclusiv furnicuţele), problema e singulară, Rotariu l-a lobat cam uşor pe Larie şi s-a creat o situaţie periculoasă. O naivitate din partea lui Ionuţ, nu putem vorbi de o eroare colectivă. Poate Rus putea să strângă un pic lângă Larie, oricum Nascimento acopera bine faţa careului.

C) faza în care Rotariu scapă din nou, Marc respinge şi Nemec dă pe lângă poartă:

Am făcut aici două „stopuri”, în prima vedem lansarea câinilor după o recuperare la mijloc, Nascimento şi Rus sunt prinşi (ambii!) cam sus şi cam apropiaţi unul de celălat (de-aia se tot spune că unul din închizătorii sistemului 4-2-3-1 trebuie să stea mai în spate, vezi Gomelt). Rus sesizează instant pericolul şi chiar face nişte semne către fundaşi să fie atenţi. În cadrul următor vedem că în momentul pasei filtrante către Rotariu, Tiago repetă cam acelaşi plasament periculos contra unui vitezist (având şi aici o marjă de retragere cam tot de 3m până la linia fundaşilor centrali, poziţionaţi şi de această dată corect), vedem că furnicuţele noastre încearcă din răsputeri să ajungă înapoi. În linii mari, contraatacul dinamovist a fost posibil datorită poziţionării cam „sus” a cuplului nostru de închizători, completat de o nouă eroare de plasament a lui Tiago (nu mare, dar suficientă pt. Rotariu de-a scăpa din nou singur spre poartă).

Au mai fost şi altele, dar să nu exagerăm în aceste momente de reală bucurie. Repet, jos pălăria pentru rezultat, pentru determinare, pentru efortul fizic imens, bravo băieţilor, bravo şi lui Miri! Echipa chiar emană robusteţe, siguranţă, există circulaţie a mingii, există scheme şi soluţii în orice moment de joc, şi asta nu-i puţin! Dar există şi erori (mai mult singulare), care trebuie –într-un fel sau altul- eliminate. Analizate, explicate, şi eliminate, mai exact.

Ce să mai spunem? Poate doar atât: „concentrare şi seriozitate”!!!

HAI CFR!!!