„Et tu mi fili, Grig?” [FC Brașov – CFR Cluj 0-0]

(remake după un sistem de joc arhaic şi neproductiv la CFR)

După o pauză lungă (în care nu am jucat nici măcar o miuţă) iată-ne – în sfârşit – înaintea unui nou meci de campionat, o nouă încercare de-a ne apropia de „ăia de sus”, de nişte „ciocoi” mai vechi sau mai noi…   

M-am aşezat confortabil în faţa „micului ecran” – la mine acasă am Dolce şi nu am Digi (la „domiciliul” de la munte e exact invers) – am pregătit notiţele, pixul… Mi-e ruşine un pic că nu am ajuns la Braşov (mai bine nu promit nimic de-acum încolo…), unde văd 7-8 ceferişti înfruntând ploaia, vântul, cele 2 grade şi urletul celor 200 de braşoveni. Atmosferă de „judeţ”, tribune dezolant de goale, terenul pare OK, adică totu-i pregătit pentru o victorie ca şi „pusă” în clasament, cu cele 3 puncte cu tot. Înainte să mă uit la aşezarea primului „unşpe” al nostru (care în mod cert va fi greşit „anticipat” la televizor…), gândul mă duce la superstiţiile noastre din ce în ce mai subţiri: a fost la un moment dat teoria „anului par”, dezumflată brutal, doar după câteva etape ale noului sezon, apoi mă tot gândesc la găselniţa noastră de „rit nou”, aceea a ciclicităţii din 3 în 3 etape, începută după ultima înfrângere, cea de la Ploieşti. Aşa cum probabil vă aduceţi aminte, în următoarele 3 etape am adunat 7 puncte, apoi am „decretat” că repetarea acestui ciclu de „3 meciuri – 7 puncte” ar fi o treabă nemaipomenită, din toate punctele de vedere. N-a fost să fie, ultimul meci al ciclului nr.2 nu ne-a adus decât o remiză, spulperându-se şi acest mit, singura realizare notabilă fiind aceea că nu am primit gol nici acum.

Dar să revenim, totuşi. Ca de obicei, formula de început a noastră e afişată aiurea pe ecran, Gabionetta apare drept închizător, Maah pe stânga etc. Măcar sistemul în sine a fost nimerit: jucăm în deja clasicul 1-4-2-3-1, mai mult de atât, pot afirma că faţă de ce avem în „magazie”, începem meciul cu cel mai bun „unşpe” posibil în condiţiile unui meci în deplasare. Observăm titularizarea lui Tade (care a jucat pe stânga, exact ca la Piatra Neamţ; poate va da şi aici un gol…), în nota deja obişnuită a lui Grig de a-l utiliza pe „scoţianul” nostru în deplasare, în detrimentul lui „XCostea”, care este mai rafinat, dar şi mai indisciplinat tactic. Consemnăm revenirea lui Maah pe dreapta, Gabio e în centrul liniei de construcţie, iar Ogbu vârf. La „măturare”/„închidere” îi avem pe Djoko (stânga) şi pe Sulley (pe dreapta). Apare din nou Maftei în dreapta liniei de fund (oarecum justificat, după partida fenomenală contra „dinamoului”), iar în centru revine Piccolo (dă Doamne să ne rămână acolo cât mai mult timp…).

Nu insist asupra cronicii meciului „minut cu minut”, Mister 07 a făcut-o deja cât se poate de clar, aş insista un pic asupra unor greşeli ale lui Grig în privinţa formulei de joc şi a schimbărilor. Dacă la început s-a mers cu deja clasicul 1-4-2-3-1 (inclusiv cu „piese” suficient de competente pentru a interpreta corect necesităţile acestei aşezări), după pauză apare în mod cu totul surprinzător arhaicul 4-4-2 „brevetat” de Rednic, cu urmările catastrofale pe care le ştim cu toţii şi pentru „anularea” cărora chiar Grig însuşi a depus eforturi incredibile, cu anumite rezultate incontestabile în ultima vreme.

„Et tu mi fili, Grig?” De ce a fost nevoie de asta, Mister? (nu 07, e vorba de Grig…) Ce s-a dorit/ce ai dorit cu acest „remake” păgubos, total nepotrivit lotului actual, aşa cum am mai dezbătut aici de nenumărate ori? Recunosc că la începutul reprizei a doua – văzând dubla schimbare încă din min.46, o altă enigmă – am avut o presimţire că jocul echipei va scădea brusc, că acel puţin care s-a construit cu migală şi cu sânge se va prăbuşi, amintindu-ne de Meşterul Manole din balade… Că – într-un final – nu s-a dărâmat în totalitate, este meritul lui Felghe (în primul rând, bravo „chiriaşule”!) şi –parţial – meritul apărării, în primul rând a celor doi apărători centrali.

De acord, jocul scârţâia încă din prima repriză, dar măcar s-a văzut aşezarea, s-a văzut că există relaţii de joc, s-a văzut că pot apărea ocazii construite pe relaţiile acestui sistem de joc. OK, s-a văzut şi o calitate mai redusă a jocului (în raport cu partida de la Pietricica, ca meci de referinţă din deplasare), şi – din păcate – am asistat şi la evoluţii palide ale unora, de ex. Gabionetta (de la care avem tot timpul aşteptări foarte mari), dar şi Ogbu, care s-a zbătut cât a putut, dar nu prea a fost pus în valoare de coechipieri. Am mai văzut dorinţă la Djoko, ca de obicei, predispus la efort, dar cu randament mult mai redus la lovituri libere/cornere, nici Maah n-a mai fost săgeata de altădată (neavând cu cine conlucra), iar Tade a fugit, dar nici el nu a mai acoperit la fel de eficient latura lui Camora, lăsând de multe ori mijlocaşii Braşovului cam liberi la centrul terenului.

Aşadar, au existat premise pentru a opera câteva modificări, dar nu „la grămadă”, nu la începutul reprizei a doua, şi – important – nu prin apelarea la un sistem „nou”, nedorit de nimeni. Prin intrarea concomitentă a lui Deac şi a lui XCostea, s-a observat imediat revenirea la 4-4-2, perechea de închizători Muniru-Djoko a fost „suplimentată” cu Florin pe stânga şi cu Deac pe dreapta, iar lui Ogbu i s-a dat în primire o pereche în persoana lui Maah, pus pe stânga!

Dacă schimbările în sine au fost – oarecum – justificate (dar, repet, nu era nevoie să fie făcute deodată şi, mai mult de atât, nu la început de repriză!), de schimbarea formulei nu era nevoie nicicum. Florin trebuia pus în locul lui Tade (aşa a şi fost, de fapt), iar Deac mai degrabă în locul lui Gabio la mijloc, cu Maah şi cu Ogbu păstrându-şi locurile. Am putea discuta şi despre introducerea lui Rui în locul lui Gabio, a mai jucat acolo în rol de dispecer – e drept, traversează şi el o perioadă mai visătoare (de mai mult timp, din păcate) – dar măcar se marşa în continuare pe o formulă cât de cât aprofundată de băieţi, care ne-a adus ceva rezultate în ultimele etape şi ne-a adus şi o siguranţă în apărare! Primul efect devastator al noii aşezări s-a simţit instant, datorită specificităţilor acestui 4-4-2: perechea Muniru-Djoko a urcat un pic, pentru a creea densitatea necesară acolo sus, dar – concomitent – trebuia să urce şi linia de fund, că aşa presupune sistemul (echipa să fie „scurtă”, pentru a permite crearea blocurilor funcţionale „interlinii” etc.), dar linia de apărători n-a mai urcat, instinctiv, zic eu (amintirile trecutului apropiat fiind încă vii…), deci s-a creat o ruptură la mijloc, o zonă de 30 m neacoperită de nimeni dintre ai noștri, iar Iliesta a sesizat imediat „breşa” şi i-a băgat pe mijlocaşii lui exact acolo. Am asistat, astfel, la destule atacuri ale noastre (sterile, de regulă), dar în momentul pierderii balonului, „stegarii” era mai mereu liberi la mijloc, câte 2-3 chiar, apărând astfel atacuri/contraatacuri extrem de periculoase ale lor, în plus observându-se efectul nedorit de nimeni: posesia/dominarea braşovenilor!!! Din cauza acelei rupturi de la mijloc apărarea era – din nou – expusă (ca de atâtea ori în era Rednic), doar calitatea individuală a lui Felghe şi constanţa lui Piccolo şi Cadu (chiar şi a lui Camora) făcând să nu ieşim învinşi de pe „Tineretului”.

Sintetizând, Mister Grig a greşit când a ales revenirea la o formulă falimentară, „dovedită” în mai multe rânduri în era Rednic, el având totuşi scuza „curajului” de-a schimba sistemul de joc în timpul jocului, curaj ce-i caracterizează doar pe antrenorii mari. Pe lângă curaj, trebuie să ai însă şi „simţ tactic şi de anticipaţie”, trebuie să ştii foarte bine dacă băieţii tăi vor pricepe sarcinile noi (în 15 minute, câte a avut la dispoziţie Grig în pauză). Dacă tot dorea o schimbare de „politică de joc”, poate era mai potrivit acel 4-3-3 deja încercat chiar de Grig, tot la CFR, mai potrivit oricum decât invenţia lui Rednic cu 4-4-2.

Omul din greşeli învaţă, din fericire nu s-a întâmplat nicio mare tragedie, Braşovul nu e o echipă de învins de oricine şi la orice oră. Aştept în schimb o „maturizare” a ideilor în meciul următor de la Mediaş, care – să sperăm – va însemna o victorie în primul meci al ultimului ciclu de 3 meciuri…

Aş putea încheia această mică analiză „de sistem” cu scurte caracterizări ale evoluţiei fiecărui jucător, dar mai bine las să vorbească notele date de tribunişti…

HAI CFR !!!