Dacă și cu Parcă

Nici n-a tăcut bine fanfara după meciul de pomină cu marinarii, că ne-am trezit în sevrajul fotbalistic de vară, numărând zilele până la primul amical. Care nu știm cu cine va fi, unde, și mai ales când. E un weekend fără meci, primul dintr-o serie lungă de abstinență fotbalistică. Însă, spre deosebire de înaintașii noștri din anii 70-80, care nu găseau vara în Făclia mai nimic despre tovarășii fotbaliști din Gruia, noi avem noroc că la umbra Tribunei CFR putem diseca sezonul tocmai încheiat, și, mai important, putem visa la următorul, unul mult mai bun și plin de succese. Că dacă în cel trecut, cu toate poticnelile lui, am reușit să smulgem argintul, e musai să ne întoarcem la anul pe primul loc. Și, până la urmă, toate echipele faine au terminat sezonul pe 2. CFR, Arsenal… și cam atât.

Să recapitulăm. Deși am pornit bine, reușind să bifăm prima poziție în clasament vreo câteva etape, proiectul lui Mando s-a șubrezit în iarnă. Vremea potrivnică (să nu mai zic de gazonul nostru comunal) a scos la iveală lotul subțire, fără căptușeală, și banca de rezerve ce dârdâia de frig și de frică. Iar când Deac s-a văzut înconjurat de tripleta zveltă a majoreților Fica, Filip, Luca frecând cerga pe margine, s-a mai produs o ruptură în vestiar. Dar ipocrizia crescuse de la stadiul de bebe la cel de adult în doar câteva luni. Ceea ce pornise ca o reconstrucție a prins tupeu, iar capul lui Andrea a căzut după câteva egaluri cu ghinion. Al treilea băț în roate ni l-a băgat NV, care, după ce a trâmbițat transferuri spectaculoase, ni l-a îndesat pe gât pe Mutu. La capitolul regrete eterne putem trece mulți figuranți care n-au rupt gura târgului, ci doar au strâmbat-o de râs, dar nu-i mai amintesc, în caz că ne citesc mamele lor, doamna Mamic, doamna Juricic etc. Altă rană ce s-a cicatrizat greu a fost dubla cu Adana. De ce a fost băgat Otele abia în minutele 86 și 95 mi-e greu să pricep. Nu se știa că va ajunge vedeta noastră? Sau pe atunci voiam 10 milioane pe Yeboah? Parcă… Apoi, cireașa de pe colivă, meciul cu Corvinul, un coșmar istoric, un SF cu scene explicite de automutilare și nuditate fără gol. La capitolul realizări mărețe rămân serile frumoase în compania Bocciilor, mai ales acel 4-3 din vale, alte victorii cu 4-0, plus revanșele cu Rapid și Farul. Am avut cel mai bun atac din Liga 1, băgând mai multe goluri decât în unele sezoane în care am luat titlul, iar, după multă vreme, dăm un golgheter al campionatului. Bravo, Philip!

În concluzie, o prestație bună, per ansamblu, dar inconsecventă, iar asta mai ales din pricina lotului mic și al bugetului flasc. De ajuns ca 2-3 ceferiști să nu prindă o zi bună, că dublurile lor desăvârșeau de obicei lucrarea. Rezervele nu au adus pe teren decât oftaturi și deznădejde printre cei ce sperau la vreun gol izbăvitor în final. Dacă aveam măcar vreo 3 jucători în plus, ceva mai maturi decât tripleta de pe bancă, alta ar fi fost situația. Din păcate pentru antrenori, n-au avut material nici pentru un front, darămite pentru alte deplasări peste hotare. În condițiile astea, locul 2 e o realizare, mai ales dacă te gândești că etape la rând n-am câștigat împotriva echipelor importante și am jucat cu o mare balegă în șorturi.

Bun, am stabilit unde a fost gaura din ciorapul lui Ahile, acum se pune problema ce facem. Coasem la el până se rărește în altă parte? Cu dacă ne-am lămurit, iar cu parcă, parcă ne trebuie oameni în carne și oase și adidași, nu columbieni verzi pe pereți. Singura posibilă garanție că gura slobodă a patronului își va vedea lungul nasului e DP. Vom vedea dacă se schimbă puțin atitudinea asta de boss local, care se dă în bărci și merțane, promite argentinieni și titluri, iar când îl ei la bani mărunți nu mai vrea să scoată din buzunar decât batiste cu muci.

-Stai, domnule, că n-am de unde, că a fost un an greu, n-a plouat, a dat mană și apartamentele din ogradă s-au uscat, s-au scuturat IT-iștii când a dat bruma, și așa mai departe. Știm noi… Nu, și nu e o datină doar de pe la noi, peste tot în lume se face la fel. Lauda de bășine nu miroase a bine. Să nu ne mințim, acum că am terminat cu un 10 la ultima teză, că lucrurile merg unse. Salariile vor scârțăi în continuare sub fotoliul lui Balaj, gazonul e în pericol și iarna viitoare, iar stadionul se șubrezește accelerat. Desigur, are un farmec de Anglia anilor 74 ce cu greu îl mai găsești, dar puțină curățenie și un strat de lavabilă sub Tribuna I nu ar strica.

Dar acum cel mai important lucru e să vedem ce fotbaliști liberi de contract găsim. Traficul filmulețelor de pe YouTube e în floare. De regulă este scos în evidență că fotbalistul propus deține două picioare, că uneori poate chiar să fugă, iar că acum trei ani a nimerit o centrare. Bine, a mai fost și o pasă în amicalul cutare, plus un dribling înainte de Crăciun, care ne este prezentat din mai multe unghiuri. O fi și versiuni de TikTok de câteva secunde, doar cu un sprint, sau o demarcare bună, habar n-am, dar e posibil. Sau chiar varianta Instagram, doar o poză cu Ronaldo. Așa cam à la Mutu. Sunt sigur că tentații ca astea umblă slobode prin emailuri, noroc că Dan Petrescu e de școală veche și așteaptă încă VHS-urile la post restant. Din ultimele bârfe am aflat că se peticește deja pe flancuri. Pe la mijloc însă, pe la șale, ne trebuie un pled, două, de rezervă. Dar la cap e de obicei cel mai greu. Birligea a intrat pe lista posibililor accidentați la Națională, de acolo de unde și Burcă, și Camora, Deac, Manea sau Mogoș s-au întors loviți. Dacă, dacă îi găsim și lui Birli-gol o pereche, parcă, parcă putem pune de-o nuntă la anul.

Știu, bat apa în piuă, dar ce altceva să bați, dacă nici cu Unirea Dej nu mai jucăm, iar toată lumea e în vacanță. Iar s-a oprit campionatul când eram în formă…

Luptă CFR!