De ce cad avioanele… [CFR Cluj – FCSB 1-1]

Pentru că – spun specialiştii – se suprapun mai multe evenimente negative neprevăzute (unele din vina piloţilor, altele neimputabile lor), şi în câteva secunde asistăm la o posibilă tragedie…

În minutul 62:58 al meciului de alaltăieri, nu s-a întâmplat – din fericire – nicio tragedie, cel puţin nu în Gruia şi nu în „meciul secolului” contra mioarelor, dar o înlănţuire de greşeli de toate speţele tot a existat (fără foarte multe influenţe din exterior), derulate în doar câteva secunde, suficiente ca cei de la saivan să egaleze (oarecum nemeritat).

Dar înainte de-a ne arunca în depistarea acestori posibile erori, să vedem notele:

De această dată, DP a „prestat” ceva mai slab (5.6) decât echipa (6.4), nota maximă (7.8) fiind acordată lui Urko, iar codaşul fiind Omrani (4.6).

Note în general OK, poate cam severă evaluarea lui Billel (foarte bun în meciul anterior), fără realizări (într-adevăr), dar în condiţiile respective nici nu mai putea realiza mai mult: echipa era deja în perioada „clasică” de retragere, practic nu a fost susţinut de nimeni, a fugit cam pe degeaba de la un fundaş la altul, nefiind sprijinit nici în pressing, nici în construcţie (care a cam lipsit după primirea golului).

Culio are trei galbene, aşa că ideal ar fi să primească galbenul de „suspendare” la Giurgiu, ca să lipsească contra celor de la Juventus (Bucureşti, nu Torino… 🙂 ). Manea e singurul integralist în cele 11 etape desfăşurate.

Echipa a jucat – din nou, ca de atâtea ori în actualul sezon – exact ce vrea DP: un joc foarte bine organizat, robust şi eficient (mai ales din faze fixe) în prima repriză, în majoritatea cazurilor suficientă pentru a prelua conducerea (cu un gol-două), apoi – prin minutul 60 – apare retragerea / temporizarea (de mult ori bine interpretată, dar şi cu destule „hibe” în unele meciuri, vezi căderea cu Dinamo, cu Craiova spre sfârşit, cu Botoşani…). Din acest punct de vedere strategia seamănă izbitor cu cea aplicată de Miri (spre sfârşitul anului trecut), dar acum există şi ceva argumente pro (pe lângă multele „contra”): echipa depinde prea mult de experienţa şi valoarea unor veterani de război (Culio, Hoban, Deac, poate şi Camora, are şi Urko o vârstă) şi – evident – acel pressing bunicel şi acel joc bine structurat din R1 nu mai poate susţinut după minutul 60-65. Desigur, ajungem la întrebarea logică: de ce nu se schimbă atunci un veteran (sau chiar doi) prin minutul 60-70? Probabil pentru că – în ciuda cantităţii – nu avem valoare suficientă pe bancă, în primul rând nu pentru a duce la bun sfârşit regia aplicată parcă tocmai acelor jucători mai bătrâni, fără un plan de rezervă foarte clar.

În ciuda acestei întrebări (mai sunt şi altele), echipa e solidă, e pe primul loc, are cele mai multe goluri marcate etc, deci extrem de nemulţumiţi nu putem fi (eu nici nu sunt), eventual mai putem strâmba şi noi din nas din când în când. La introducerea lui Balde în minutele de prelungire, de exemplu. Că n-a fost introdus senegalezul în min 65 (în locul lui Urko), mai înţeleg, Billel face mult mai bine munca de jos, se şi apără bine, Balde fiind şi în urmă cu pregătirea, dar – dincolo de toate aceste „scuze” – nu bagi jucătorul cel mai bine plătit al ligii în min.91, să fim serioşi…

Revenind la greşelile (înlănţuite) comise înaintea primirii golului egalizator, să consemnăm în primul rând faptul că prin repunerea imediată a mingii de către Niţă, am fost surprinşi şi dezorganizaţi, şi rupţi la mijloc. În astfel de situaţii se impune un fault tactic la mijlocul terenului, asta se putea face atât la Tănase, cât şi Pintilii (parcă), şi mingea nu mai ajungea la Alibec, apoi la Man. Şi în final la Budescu… 🙂

Dar toate acestea nu s-au întâmplat, aşa că mingea ajunge totuşi la Man, situaţia din teren fiind în acel moment cea din captura de mai jos:

Cum-necum, în acest moment avem 7 (!) jucători în zona mingii şi doar 3 (!) mioare (nu-l punem pe Tănase, aflat în stânga imaginii). Poziţia apărătorilor noştri pare OK, dar cam statică (aşa cum se va dovedi acest lucru). Budescu „semnalizează” de secunde bune (ca şeful de gară de la Sărăţel, când trece „ghiorşul” de Sighet… 🙂 ), arătându-i explicit lui Man locul unde doreşte să primească mingea, dar ABSOLUT NIMENI nu vede acest lucru, nu vine cu el nici Vinicius (care într-o primă fază fuge după Budi, dar se răzgândeşte ulterior!), nu strânge nici Manea (într-un final putea şi el să-l bareze pe „rapidul” Budescu), şi – important! – nu simte momentul nici Mureşan, el fiind – în opinia mea – prea fixat cu faţa spre Man pentru a reuşi o repliere spre Budescu. Vina lui Muri este – eventual – că s-a poziţionat prea în faţă, neasigurând zona lui, aia unde va ajunge Budescu în câteva secunde. Mai putem vorbi şi de „aportul” lui Arla, un portar bun nu prea primeşte gol la colţul scurt (poate ne va povesti Retardilă câte ceva în acest sens).

No, vedeţi, cât de simplu e să primeşti gol… 🙂 E suficient să se suprapună vreo 5-6 erori aparent minore, dar „împreună” pot avea un efect devastator…

Capul sus, băieţi! Vrem trei puncte la Giurgiu!

HAI CFR!!!