Așezați Pandurii la Masa Tăcerii!

Iată-ne ajunși în fața primului meci din acest retur al CFR-ului, care, cel puțin pentru presa sportivă, se recomandă drept capul de afiș al etapei. Privit prin prisma locului ocupat de gorjeni în clasamentul la zi, dar mai ales al jocului prestat în tur de către elevii antrenorului Petre Grigoraș, înclinăm să dăm dreptate celor care socotesc astfel, dar dacă e să aruncăm privirea asupra lotului actual de jucători, Pandurii nu mai reprezintă, aparent, o echipă chiar așa de temut. Plecările din această iarnă ale celor mai buni jucători au făcut ca Pandurii să aibă de suferit în aproape toate compartimentele, în evidență ieșind mijlocul terenului și împrejurimile careului lui Mingote, adică exact locurile unde ceferiștii trebuie, în mod normal, să-și facă cel mai mult simțită prezența, la ceea ce ne dorim să fie un bal de sâmbătă seara, mâine, în Gruia. Mai mult, chiar aș zice că lotul de acum al echipei din orașul lui Brâncuși nu pare a fi mult peste cel al târg-mureșenilor, întărit substanțial în pauza competițională. Desigur, înțelept ar fi să nu începem să comparăm anumite jocuri, întrucât rar seamănă unul cu altul, dar parcă nici nu aș exclude, chiar de tot, până și pe cel din urmă termen de comparație, valoarea medie a echipelor. Cel puțin la acest capitol, bugetarii, noi și vechi, ai Primăriei din Târgu-Mureș, par să formeze o echipă care va impune ceva mai mult respect în retur, decât a făcut-o în tur. Cu toate acestea, în disputa cu noi, deși animată de sforăielile de dinaintea jocului (citat din Opere Alese, de Marius Lăcătuș: “Mă duc la Cluj să ajut Steaua!”), FCM nu și-a depășit, până la urmă, condiția de candidată la evitarea retrogradării. Nici ea și nici formația din Mediaș, o săptămână mai târziu…, pentru aceasta din urmă, domurile gazeifere din orașul transilvănean părând, de-acum, mai degrabă niște nisipuri mișcătoare. Drept e că nici CFR-ul nostru nu a fost până într-acolo, vinerea trecută, încât să scoată oiștea din gard, înfiptă între uluci neașteptat de strâmte încă din minutul trei, fără să nu lase urme, dar aici, analizele au fost făcute deja în cadrul Tribunei. Nu e cazul să (mai) insistăm, cel puțin nu acum. De fapt, sperăm că nicicând… (Doamne ferește să fim nevoiți să “contabilizăm” pierderile neplanificate de puncte de pe traseu, în măsură să ne fi produs vreun neajuns, când afla-ne-vom la sfârșitul ediției de campionat.)

Revenind însă la formația de pe Jiu, în pofida subțierii lotului, Pandurii rămâne o echipă robustă, incomodă, cu ambiții nu tocmai mici. Ce i-ar putea mâna pe ei în luptă?, se cuvine să ne întrebăm. Printre amenințatele cu retrogradarea nici chip să se afle, după cum nici între pretendentele la titlu nu are trebuință. Este conștientă însă că o incursiune europeană, asemeni celei făcute de Mediaș anul trecut, îi este pentru ultima oară la îndemână, numărul echipelor participante diminuându-se de la an la an, din cauza coeficientului de țară tot mai slab.

Astfel stând lucrurile, circumstanțele ar trebui să indice, pentru mâine seară, un meci nici prea-prea, nici foarte-foarte, în ceea ce privește dificultatea obținerii victoriei de către CFR. Palmaresul întâlnirilor directe, de la Cluj-Napoca, ne este și el, întrucâtva, favorabil. Aruncând o privire asupra confruntărilor all-time dintre CFR și Pandurii, în șase meciuri disputate, observăm că alb-vișiniii s-au impus de trei ori (1-0, în 2006-2007 și 2009-2010; 2-1, în 2010-2011). O singură partidă s-a terminat la egalitate (1-1, în 2008-2009), în timp ce, de două ori, gorjenii au plecat cu toate punctele (un dublu 2-1, în 2005-2006, respectiv 2007-2008, aceasta din urmă fiind cea mai dureroasă înfrângere).

Ce va fi mâine seară? În ceea ce ne privește, nu prea ne aflăm în grafic, nădăjduind înaintea reluării întrecerii că vom lega patru-cinci victorii dintru început și că vom deveni lideri. Deocamdată, n-a fost să fie, dar ne dorim să se întâmple cât mai curând, poate chiar după meciul cu Pandurii. Iar apoi, să sporim, meci de meci, zestrea, astfel încât să evităm disconfortul ultimelor etape, când orice pas greșit ne va așeza pe margine în privința șanselor la titlu, cel puțin până în runda următoare. Certitudini însă că mult așteptatele trei puncte ne vor reveni în mod automat, fără ca Viera, Cardoso, Pintilii sau – de ce nu? – Paul Batin, să nu încerce, făr’ de zăbavă, obținerea unui rezultat care să îi mențină în lupta pentru un loc de Europa League sau, dacă nu, cel puțin în atenția celor plătiți pentru head-hunting pe la echipele mari din Liga I, nu avem. Dimpotrivă, dacă i se oferă ocazia, veteranul Cardoso va încerca să ne reamintească momentul aprilie 2008, când Pandurii ne învingeau în Gruia, cu 2-1, în urma unui meci mai mult decât modest făcut de CFR. Înfrângerea de atunci picase într-o perioadă când lumea ne părea mai dragă decât ne este acum: veneam după cea mai lungă serie de jocuri fără înfrângere pe teren propriu din istoria de primă divizie a clubului și ne aflam pe locul întâi în campionat, cu un avans față de ocupanta locului secund care ajunsese la un moment dat și la 11 puncte. (Ulterior, ecartul dintre noi și urmăritoare s-a îngustat, iar adjudecarea primului titlu din istorie s-a făcut târziu, în ultima etapă).

Am pierdut atunci cu Pandurii, am câștigat însă titlul, dar să nu ne lăsăm pradă superstițiilor, după cum nici vân(z)ători de iluzii să nu devenim. Nu ne rămâne decât să fim aproape de echipă în meciul de mâine seară, îndemnând-o să-și așeze oaspeții la masa tăcerii.

Autor: Călin Popa