Kalashnikov. [CFR Cluj – FC Voluntari 2-0]

Avea (și mai are) Goran Bregovic o piesă fenomenală („Kalashnikov”, un fel de „Ciocârlia” mai altfel; vezi piesa aici https://www.youtube.com/watch?v=KtX-V4OE50Y , dacă te interesează, evident).

Piesa asta e cea care mă tot atacă când văd evoluția CFR-ului „marca DP”, adică „Bum-bum-bum-bum-bum”, apoi… 2-0 și pace și prietenie (ca să-l citez pe marele gânditor de dinainte de ’90).

OK (cum striga același Goran, la începutul aceleași piese), hai să lăsăm „paralelismele” mai încolo un pic și să vedem cum stă treaba cu echipa asta ultra-eficientă a lui DP…

OK, yuris! (vezi mai sus), să vedem totuși care-i secretul acestei versiuni ‘new-CFR’, cu 6 victorii din 7, emanând forță și predictibilitate (aoleu, ce expresie!), acest tanc modern construit cu mare pricepere de DP, o armă letală aparent simplă, dar care are – la nivel de construcție și proiectare, poate invers – multe detalii interesante, aparent nesemnificative, dar importante acolo pe parcelă, care ne aduc rezultate izbitor asemănătoare (2-0, 2-0 etc.; cine dracu a inventat prostia aia cu „2-0 e rezultat periculos”?!), în același stil, aparent identic.

Declar solemn că m-a cam furat în acestă perioadă glorioasă și pe mine impresia generală și – așa stând lucrurile – aș putea să rezolv răspunsul la marea întrebare de baraj cu conluzii generaliste gen „jucăm grupat”, „facem risipă de efort”, „emanăm forță la mijloc”… toate fiind adevărate, dar neconcludente pentru adversarii din primele 7 etape (probabil – de fapt sper! – și pentru următorii…), care tot n-au înțeles ceva, indiferent de numele antrenorului (Pustai, Contra etc.), „rangul” adversarului (Viitorul fiind campioana în exercițiu, Dinamo fiind „Dinamoul” etc.).

Ce n-au înțeles cei de la Gaz, Iași, Sepsi, Ovidiu, Voluntari? Ar fi culmea să răspund tocmai eu, dar haideți să încercăm o mică analiză „celulară”, poate primim și niște răspunsuri…

În primul rând, impresia mea – încă din prima etapă – este că formula dominantă este 1-4-1-4-1 (folosită cu mult succes și de Tony, mai ales în Gruia), dincolo de toate transformările ce apar în faza defensivă sau ofensivă. În majoritatea timpului îl vedem pe Hoban singurel acolo între cele două linii de 4, atât în atac, cât și în apărare.

Tancul lui DP este construit mai mult pentru „apărarea patriei”, vedem o superbetonare (de fapt organizare) a defensivei / fazei defensive, încă din momentul pierderii mingii (de regulă în preajma careului advers). Progresia defensivă are mai multe etape la DP: în jumătatea adversă, vârful unic (de regulă Urko) face strămoșescul pressing aproximativ (de încetinire) la fundașii centrali, fiind ajutat fie de Deac, fie de Culio. Asta era în „trecut”. Contra sătenilor lui Pandele am văzut o „treaptă superioară”: Urko a fost deseori ajutat de AMBII interi, tocmai pentru a bloca eventualele urcări ale fundașilor centrali (corecția fiind importantă dacă ne gândim la unele perioade ale unor meciuri anterioare, când fie Frăsinescu, fie alți fundași de 5 lei tot au urcat cu mingea la picior în terenul nostru). Nefiind spațiu central, mingea „lor” ajunge astfel la fundașii laterali, unde îi aștepta „celula laterală de lichidare”. 🙂

Da, oameni buni, în opinia mea, secretul apărării noastre ireproșabile este construcția celulară a echipei, dar – în contrast cu teroriștii islamiști – aceste celule „se cunosc” între ele, de fapt se nasc instantaneu, în funcție de evoluția jocului. O celulă primordială este – așa cum am mai spus – aia cu Urko+Deac+Culio, care elimină construcția adversarului pe centru. Mai sunt acolo și mijlocașii laterali pentru eventuale „haite”, dar ei preiau sarcini defensive clare în primul rând. Cum mingea ajunge – oarecum obligat de evoluția primei celule – în lateral, se naște celula secundară laterală (fie pe dreapta, fie pe stânga), aia în care apare fundașul lateral, interul de pe parte aia și mijlocașul lateral corespunzător, sub „supravegherea atentă” a închizătorului unic (Hoban), gata oricând să se bage în celulă pentru a oferi densitate și – în mod automat – șanse suplimentare de deposedare. Practic, echipa invită adversarul în zone de teren sigure, unde recuperarea mingii este mai ușoară.

În atac? Aparent „din mușchi”, dar ar fi o constatare cam simplistă, s-o recunoaștem. Ca și în cazul fazei defensive, și în atac apar anumite scheme aparent simple (și nu foarte numeroase), dar exersate până la epuizare și interpretate de niște jucători foarte valoroși și experimentați. Care fac o risipă de energie în a se demarca permanent între liniile adversarului, iar calitățile individuale ale interilor (Culio, Deac, poate Nistor) permite și pasele „printre” și pătrunderile pe culoare create în primul rând de Urko și de mijlocașii laterali.

Avem un lot doar aparent „stufos”, vedem că destule „prospături” aduse cu mare tam-tam nici măcar n-au debutat în Liga 1 (chit că au făcut toată pregătirea de vară, vezi Pelayo etc.), sau au primit doar câteva minute (Moutinho). DP în mod evident nu face favoruri nimănui în a risca un meci cu jucători nepregătiți, în ciuda folosirii cam premature a lui Balde, să nu mai vorbim de folosirea agresivă, permanentă (când nu e suspendat) a lui Culio… 🙂

Da, o să-mi spuneți că e cam suspectă faza asta cu retragerea echipei în R2 ale meciurilor… Pe naiba! DP nu-i prost, știe foarte bine că „centrul de greutate” al echipei (care asigură și golurile necesare, inclusiv pregătirea fazelor premergătoare), este compus din jucători trecuți de 30 de ani, jucători care trebuie să se și odihnească un pic (în mod activ, dacă vreți). Când obiectul este atins (2-0, scor periculos!), echipa reduce evident viteza în R2 (pentru mine e clară treaba că mișcarea este – corect! – comandată de DP). E nevoie de forța lui Culio, Deac, Hoban etc. și în meciurile viitoare.

Echipa nu e foarte spectaculoasă, e un „tanc”, care – chit că-l știi de zeci de ani – tot te bagă-n pământ… OK, vor veni și meciuri mai puțin reușite (probabil și rezultate mai puțin bune), dar speranța noastră se leagă – fără discuție – de abilitatea lui DP de-a reseta permanent acest lot (aparent) numeric, dar care – cu trecerea timpului – trebuie să devină unul omogen, atât ca pregătire fizică, cât și în planul calității individuale a jucătorilor. Altfel, Culio va avea nevoie de un concediu de 3 luni în iarnă… 🙂

Caracterizări individuale? DP n-o să fie de acord (la el contează grupul), dar haideți să încercăm, totuși! Surprinzătoare (dar și eficientă) prezența de 100% a lui Vâtcă în poartă și a lui Muri în linia de fund. Un mare bravo ambilor, pentru că au pus umărul într-o perioadă foarte grea (în ciuda rezultatelor) a echipei. Perioada de întrerupere a campionatului îi va „direcționa” probabil spre banca de rezerve, dar și așa trebuie să recunoaștem contribuția celor doi în obținerea celor 19 puncte (din 21) în primele 7 etape. Mai sunt acolo niște „foști” precum Camora, Deac, Păun, Nouvier și Omrani, folosiți sistematic de DP. Urko e un pivot care câștigă peste 50% din mingile aruncate pe el (bufa și pe-a doua), multe dintre aceste mingi câștigate ‘on air’ ajungând la coechipieri… Manea, mai puțin spectaculos ca Tiago (în atac), dar infinit mai sigur în apărare ca „hăbăucul” și așa mai departe…

Parcă văd că DP mai inventează ceva și la Timișoara… Ceva mai „neimportant”, așa, dar suficient să facă o mică/mare destabilizare a celor de la Recaș. Nici nu mă mai interesează, până la urmă, și parafrazând acel antrenor din bancuri: „mizda păsii, 2-0 să fie”… 🙂

UPDATE – vă prezint şi notele finale acordate după meciul contra voluntarilor:

HAI CFR!!!