MotiVARe

Cred că meciul cu Rapid spune multe despre CFR, doar că vorbește singur de duminică încoace, după pocinogul din final. Nu cred că DP poate privi clar lucrurile, jucătorii nu se văd nici ei prea limpede, iar VARul poartă nonșalant funduri de sifon. Revin la VAR mai încolo, să nu borăsc chiar de la început.

Cam previzibil, după cum a și prezis maestrul Petrescul, 5 echipe se bat pentru cupă, iar una s-a infiltrat doar să încurce borcanele cu eroș pișta. Până acum, cu celelalte 4, ce-am luat pe mere am dat pe pere. N-ai ce să câștigi așa. El, Mister, cică s-a străduit să-i motiveze pe băieți înaintea Rapidului, dar aceștia erau afumați de gloria unui eventual triumf în Andorra. Așa o fi? Care aburiți de promisiuni tricolore, care cătrăniți de neconvocare, împreună cu un Petrescu mai mut ca Mutu, și mai orb ca Orbuleț, oamenii noștri au fost la un pas de un rezultat mare și foarte aproape de unul mic. În final, iată că nici în play off nu jucăm pentru 3 puncte. Mare parte din vina pentru jocul prestat a fost aruncată pe vacanța ce-i ademenea pe băieți de dincolo de gard.

Dacă după o săptămână de pregătit meciul încă îți vezi jucătorii nemotivați, înseamnă că ceva a lipsit în toată pregătirea, iar un video motivațional cu o oră înainte de meci nu mai poate face mare lucru. Să-ți fugă concentrarea pe strada Lemnului în jos mai tare decât fugi tu o întreagă repriză, e de neînțeles. Ai 2 ore mari și late în toată săptămâna să fii concentrat și tu nu poți mai mult de 30 minute? Repet, din mii de minute? Când să fii concentrat, dacă nu la ora meciului? Când te duci la Lidl? Se poate însă ca cei 5 ani de aur din spate să-ți fi potolit foamea, iar apetitul e greu de forțat. Sigur, vorba lui Seinfeld, mai vine un apetit din spate, dar poate la anul…

Suntem la început de play-off des, iar concluziile reies. Ies la suprafață ca râmele după o ploaie zdravănă, că le-am colecționat din vara trecută de când au început campionatul și cupele. Datele au rămas aceleași, am fost și suntem o echipă în căutarea unui vârf de poartă și al unuia de formă. Altfel, s-au schimbat mulți. S-a cernut permanent și o întreagă echipă de play-off, una foarte ofensivă ce-i drept, și-a luat traista la spinare. Graovac, Brucic, Roger, Păun, Vito, Itu, Jefte, Debeljuh, Duganzic și Buș (rezervă Malele, că el a venit mai târziu). Dintre toți doar Păun a lăsat ceva urme în pușculiță. În rest, un mare neg pe obrazul drept al directorului general de transferuri, defect interceptat de make-up artiștii financiari de la Uefa.

Taman când te gândeai că producția la hectar de anul ăsta nu mai poate atinge performanțele ultimului cincinal, au venit momente de încântare, cu ovinele, cu Praga, Farul, Lazio sau cu U. Echipa știe să joace, când vrea. Apoi, din lac în puț. Noi am mai exersat înotul sincron în canalizare, dar ca anul ăsta, ca anul trecut și ca de când suntem, niciodată n-am fost. Am traversat sezonul cu o inconstanță puberă, neputând a(b)ține prea mult de victorie. Și cu un exces de mutări de cadre și de bagaje dintr-un avion în altul. Spre satisfacția televiziunilor, ne-am oferit ca voluntari să ținem suspansul de sufragerie la cote maxime și să stoarcem acidul gastric din fiecare microbist. N-am omorât campionatul anul ăsta, nu l-am violat, nici măcar nu l-am jignit, jigodia dreacu. În acest turneu al celor 6 națiuni conlocuitoare, trebuia să fim cei mai sprinteni la jocul cu șurubelnița în coaste, dar suntem de nerecunoscut. Unde e 1-0ul de altădată? Ce-i cu sarabanda asta Șumudiciană de goluri? Credeam că doar alianțe mișelești ne pot pune piedici. Și accidentările. Alianțele, accidentările și arbitrii. În total, 3. Dar cele mai mari bețe în roate ni le punem doar noi. Petrila era să fie, Muhar a fost o zi-două, până la accidentare, apoi am zis că e Yeboah, dar s-a fâsâit și el și brusc Krasniqi a devenit cel mai tare pentru 3 etape. Cu toți în vârf de formă, eram departe. Dar care cum e lăudat, se udă în pantaloni și apoi joacă cu o senzație jilavă între buci. Ăia bătrâni au de mult igrasia în short-uri, nu mai are rost să revenim. Ar mai fi de amintit sistemul competițional unic și irepetabil de prost, cu punctele lui tăiate și suspans de bâlci. Iar apoi VAR-ul. VARianta românească. Oglinda societății, oglinda justiției, oglinda presei, oglinda tv. Nu contează ce e, contează cum îl/o mătrășești/prezinți. Cu o nerușinare senină ni se prezintă o caricatură de imagine pe post de argument. Tehnic prost, vizual prost, bazat pe perspectiva bizantină și mai ales pe prostia (sau răutatea) omului de la butoane. Totuși, cine e ăla și ce softuri folosește? Cine trage linia, cine trage sforile? De ce am crezut că în camera var sunt oameni de la NASA și n-am avea de-a face de fapt cu niște tufe, chifle, bâte, proști de bubuie? Nu știu, dar din ăia sunt. În genul milițienilor, deputaților de Vâlcea, sau mecanicilor auto. Mulți, dar proști. Proști, dar hoți (sau invers). Câinii latră, dar degeaba. Egalul de la groapă nu se mai întoarce. Un fotbal de cacao, că așa e SuperCăcăcioasaLiga noastră, suprapopulat de penali, bișnițari, fanfaroni și analfabeți. Pleacă unul, vine altul, niciodată nu scapi de ei. Arbitrii sunt varză, li se citește prostia pe meclă, și oricum te fuck cu var cu tot, terenurile noi se ofilesc în 3 luni, patronii antrenează, Duckadam analizează, și așa mai departe. Și atunci, cum să ții de puținii suporteri care mai vin în Gruia? Poate că sunt mai altfel decât gloata ailaltă și le piere cheful de duhoarea fotbalului românesc. Poate poți să-i aduci aproape dacă ești cinstit cu ei. Iar pentru asta trebuie să arăți că vrei să fii cu adevărat mai bun, mai profesionist, mai muncitor și să arăți că vrei mai mult decât o hârjoneală în uraganul din pișoar. Sănătos ar fi să crească în acest spirit și jucătorii, și suporterii. Parcă reușisem asta la un moment dat. Dar acum echipa e sleită și nu-i capabilă de mai mult de o erecție pe lună. Mai rămâne o singură întrebare, mai are careva motivația unui nou titlu în buzunarul de la piept?

Luptă CFR!