Cu chiu și VAR

Întâlnirea cu UTA nu se anunța liniștitoare, însă după cum a fost prima repriză și cum controla CFR-ul terenul, tentația era să crezi că mai rămâne doar să ghicim scorul victoriei. Probabil că vreo câțiva de la noi din echipă și-au luat pernele în pauză și au adormit liniștit. Partea a doua a fost un coșmar în care am ajuns să tremurăm pentru fiecare secundă rămasă până la fluierul final. Totuși, de ce și cum am ajuns să scăpăm în asemenea hal meciul din mână în fața penultimei echipe din clasament?

Explicațiile sunt felurite. Ar putea fi, desigur, relaxarea destul de evidentă de la pauză. Atât de mult ne-a trezit și speriat egalarea încât s-a văzut că până la 2-1 echipa a devenit oarecum dezorientată, alerga intens, dar fără un plan evident. O altă explicație stă însă în ocaziile ratate în prima repriză. Un penalty ratat și un gol scos din poartă de „un fault la mijlocul terenului”, cred că te cam dărâmă. În fine, dincolo de moral, o mare parte a problemei a stat în eternele defecțiuni: apărarea noastră tot mai nesigură și oscilațiile prea mari ale unor jucători.

Nici nu știi ce să crezi! Deac, după ce dă pasă de gol pentru Krasniqi, ratează apoi penalty-ul care cu siguranță ar fi închis jocul. Apoi însă tot el bate excelent la golul doi, pentru ca spre final să îl faulteze absolut aiurea, în margine pe Roger. Un arbitru mai scrupulos ne lasă în 8 jucători de câmp acolo. De fapt norocul lui Deac a fost eliminarea lui Maglica, pentru că, dacă nu, cu siguranță VAR-ul nu-l ierta pe numărul nostru 10. Socotiți și voi: degeaba ești inima echipei, dacă de atâtea ori o poți comite aproape fatal. Apoi vorbesc despre Maglica, cel care părea încântat de șansa de a fi titular. S-a întrebuințat serios, a alergat, dar cam fără folos. E drept că a scos penalty-ul, dar la acea fază controlul său pe minge era deja cam „lemnos”. Iar apoi comite faultul grav prin care se elimină. Să iei roșu pentru alunecare în careul advers și să pui apoi echipa la zid 30 de minute este grav pentru cineva care nu e „senator” al lotului. Înțeleg că a vrut să impresioneze, dar greșeala comisă cred că îi taie șansele la primul 11. Poate să-l mai vedem la meciurile din Cupă, căci altundeva nu cred. Trec mai departe la Cvek și Muhar – ca de obicei, mijlocul nostru lent și fără să ajute eficient nici apărarea. Camora, la fel ca în ultimele dați, a avut nevoie de 30 de minute în prima repriză pentru a bloca prima acțiune pe partea lui. Până atunci, de fiecare dată Pop al arădenilor trecea de el sau centrările de le stânga ajungea fără blocaj în careul nostru. Deja îmi este clar că adversarii îi văd problemele lui Camora și cam tot pe partea lui se insistă de fiecare dată. Sava ne-a făcut să tremurăm puțin cu ieșirile sale pe sub centrări, pentru a își reveni însă miraculos pe final de meci, atunci când era mai mare nevoie de el. Teama mea cea mai mare atunci când am văzut presiunea de final a arădenilor și cornele ce veneau pe noi în cascadă a fost exact la Sava, la moralul său oarecum șubred.

Nici măcar Krasniqi nu a fost impecabil. A dat primul gol ca un fotbalist de zeci de milioane, a dat și centrarea pentru acel gol al lui Janga retezat de VAR, dar a și greșit de câteva ori centrări sau faze fixe. Iar pe final a terminat cu vreo 15 minute mai iute energia – e drept, folosită cu folos până atunci. Singurul care mi s-a părut constant a fost Janga. Păcat că nu ducem noi mingea mai des pe el, dar atacantul își face treaba excelent. Se vede și că dacă ar avea centrări utilizabile ar fi o bestie în careu. De fapt, pentru acel gol anulat în finalul reprizei sufăr cel mai mult. A fost o acțiune minunată, cu centrare și finalizare excelente. Cu un astfel de gol CFR-ul s-ar fi fălit un pic.

Oricum însă, omul meciului de azi este arbitrul. Rusandru a măcelărit jocul. Pe fazele importante a trebuit VAR-ul să fie mereu în locul lui, iar la mai toate fazele simple a dat invers – în complicitate cu asistenții săi, desigur. Se va vorbi mult despre penalty-ul inexistent la Maglica (și e bine oarecum că a fost ratat), dar la fel aș vorbi și despre golul doi anulat aberant. Văd că mai vor unii să facă un caz și din penalty-ul nedat arădenilor pe final. Serios, cum mai poate un portar să joace mingea și apoi, după ce o atinge, să zboare cumva ferind complet adversarul?! La absolut orice plonjon, după ce atingi mingea, riști și un contact. Dincolo însă de orice discuție, arbitrajul a fost sub orice critică, pierdut în teren și cu scutecele maro. Lipsă de valoare colosală.

Terminăm cumva însă partida asta cu 3 puncte și e mare lucru. Este o etapă în care toate concurentele noastre la titlul au câștigat, deci ar fi fost un dezastru pentru noi să nu ținem ritmul. Să vedem însă dacă jucând la fel putem scoate ceva și cu Sepsi. Eu deja tremur de acum.

Publicitate