Articol de îmbrăcăminte

E noapte acum când scriu aceste rânduri, cam frig în gară la Cluj, mi-aș lua o cafea, m-aș arunca în brațele unui taxi Mercedes-bot-de-gloabă, și, ca în anii 90, aș colinda orașul sorbind din cafea și pufăind din țigară. Nicăieri nu era mai cald ca în taxi în anii 90. Noapte rece, iar copiii Căilor Ferate Române dorm și, pentru prima oară după multe săptămâni, îsi odihnesc cu adevărat ciolanele. Doarme și Edi, dar somnul lui nu e la fel de lin. Își lua cafteală virtuală și după victorii, la egaluri era un sac de box, ce să mai zic acum, după prima înfrângere nemeritată. Nu e ușor la CFR. Publicul pretențios și exigent din canapea nu te iartă pentru locul doi. Pentru locul doi ai rezervat un scaun electric în primul rând, sau un lifetime voucher la călău. Locul doi înseamnă să pleci cu primul tren și să nu te mai întorci. Uneori, la noi, nu e ciudat deloc să pleci cu șuturi în cur și de pe primul loc. Deci, ce să mai vorbim, misiune grea și pentru Pep. Klopp ar fi fost pe făraș încă de acum o lună. Riscant să încerci să schimbi din mers stilul unei echipe chiar și când ai o lună de cantonament la dispoziție. Probabil în mod normal așa ceva poate dura mai bine de jumătate de an. Poate chiar un an, iar asta însemnând să schimbi majoritatea titularilor, dar numai având și o bancă de rezerve generoasă, plus patroni și mai generoși. Acum ori că Edi și-a dorit un stil nou la CFR, ori că i-a fost impusă tranziția, ori și una și alta, e clar că i-au lipsit rezervele și achizițiile (5 schimbări sunt prea multe câteodată). De câte ori n-am strâmbat din nas la primul 11, dar uitându-ne pe foaie am constatat că ăștia suntem toți. În afară de Bilel, care e doar pe site. Am așteptat salvarea de la domnul Omrani vreo 3 minute, până a atins prima oară mingea. Apoi speranța noastră a rămas să pâlpâie timidă, ca o slută în seara de bal. S-a mai întețit flacăra când cineva a hotărât să descarce remorca plină de zvonuri, de transferuri, de vise, în capul nostru, să ne mai închidă gura aia slobodă. Din toate ne-am ales cu, neamalescu, cu domnul Sigurionescu. Bun, e islandez, e bun. M-am uitat pe youtube la golul cu Basel de acum câțiva ani, și gata, mi-am mutat toate chipsurile pe noul număr 8. Dar cum cu o floare nu se face primăvară, nici cu un islandez nu o să se rezolve toate problemele de la CFR. Sigur, vom putea să reluăm celebrul Viking Clap în intimitatea căminelor noastre, fără să mai pară forțat. Și, pe ultima sută de rachiu, s-a întors și Bordeianu. Așa că am mai pus câteva kilograme la silueta noastră de viespe de la mijlocul terenului. Deja se pot face aranjamente și permutări. Prima, Soares se mută în Iris, Aurelio își cară catrafusele în Mărăști și amândoi pot forma de acum un cuplu minunat pentru prima repriză din Cupă. Dacă apărarea e bătută în cuie, iar Arla nu vrea să vină, trebuie repede să refacem arhitectura mediană a echipei. Costache aripioară stângă, mai spre centru-coastă: Runar, Bordeianu centru-spate, omoplat și trapez, iar Deac din nou inter-dreapta cu cele șase pachețele de acasă. Așa îmi pare firesc la prima vedere, cu Debe, Rondon, Păun și Pereira în față, la ciupit, cerșit, ciugulit. Pentru că trebuie refăcut și atacul. Din temelii. Refăcut, adică apt acum, după odihna de o săptămână. E din nou ger și cui îi arde de arat terenul în plină iarnă? Poate plugul lui Hoban să zburde din nou? Oricum ar fi, dacă batem tot până la final suntem campioni. E simplu. Nu, nu poate fi ca la Botoșani. Vom câștiga. Luptă CFR!

Pentru adevăratul prim 11, dau legătura în studio lui Caneto.