Ai rămas înțepenit? [CFR Cluj – Astra 1-1]

„Ai rămas înțepenit?”

Pe la 0-1, când echipa noastră avea mingea, (dar… ce folos), acest slogan apărea pe panourile de la marginea terenului. Până la urmă, cum-necum, s-a salvat un punct, cât să nu stăm îmbufnați până luni.

O să ziceți poate că-s tot pe contra, tot sucit, dar de data asta mie prestația CFR-ului chiar mi-a plăcut. O fi fost Astra prea slabă sau am fost noi bunicei, nu știu, dar în 90 de minute am adunat ocazii de poartă și mai ales pase pe culoar cât pentru trei partide. Portarul lor a fost într-o zi mare, apusă însă, așa cum este și normal atunci când ai 20 de ani, la o greșeală a lui pe joc aerian – a mai făcut una în timpul meciului şi ar mai fi făcut, dacă i-am fi dat ocazia. Chiar și așa, el, portarul giurgiuvenilor, a fost omul meciului.

Ce mi-a plăcut la CFR atât de mult? Păi faptul că s-a ajustat echipa de la Mediaș. În loc să avem doar „artiști” la mijloc, de data asta am avut o linie funcțională. Aurelio și Soares sunt în fișa postului, țin mijlocul, iar asta se vede ca dinamică a jocului și ca posesie. E bine când Iordănescu vede și schimbă lucrurile rapid, de la o etapă la alta. Ar fi și mai bine dacă ar avea mijlocași mai buni la dispoziție, pentru că nici Soares și nici Aurelio nu sunt măcar pe jumătate cât erau Culio – Djokovic. O să repet ca o moară stricată, dar chiar ne trebuie un mijlocaș care să țină echipa în mână cu autoritatea pe care o are, de pildă, Vinicius.

Ce n-a fost bine? Contrar așezării din teren, ceea ce a fost pus să joace Deac n-a mers. Adică, nu știu dacă ați observat, dar mereu mingea era trecută din jumătatea noastră în a lor fix de Deac. În loc să stea în faţă și să fie măcar un pic aproape de Rondon, Deac venea în terenul nostru și prelua sarcina începutului de construcție. Se băga între ceilalți doi mijlocași și încerca el să construiască. Dar cu cine, unde să pasezi de-acolo? Doar în lateral, doar cu oamenii din bandă, pentru că în mijloc ar trebui să fii chiar tu la primire – Rondon fiind pus pe poziție avansată. Păi cred că pentru o pasă în lateral puteau presta foarte bine și oricare dintre Aurelio și Soares. Las deoparte faptul că Deac e om de bandă, cu veniri în centru și că poziția pe care e pus să joace îl încurcă, dar, cumva, ar fi trebui să-și mai asume și altcineva pasele. Știți care a fost cea mai bună pasă din prima repriză, de pildă? Vinicius, din zona de mijloc, oblu în centrul careului, spre Carnat, care venea din bandă. A fost atunci la acea ocazie uriașă din finalul primei reprize. Ei bine, cum ar fi fost să fie Deac mai reţinut înspre careu, să distribuie mai multe mingi de acolo și să lege astfel jocul spre Rondon, Pereira sau Carnat?

În rest, fapte și fapte. Repriza a doua am călărit Astra, posibil și datorită condiției fizice net superioare. Ce a lăsat de dorit a fost aportul rezervelor. Ormani, ca o balerină, departe de forța pusă de Rondon pentru fiecare minge, Chipciu probabil cu gândul la declarații, nu la faptul că era pus în locul lui Susic, deci trebuia să acopere și flancul de apărare (!!), iar Păun, din nou, invizibil. Costache s-a văzut prin ratarea imensă și prin niște centrări aiurea, ca și cum ar centra cu minge medicinală, de nu poate urca traiectoria peste primul adversar. Dar măcar Costache are scuza ultimelor meciuri în care chiar părea trezit la fapte bune. Deci, una peste alta, tot în formula de titulari de azi ne va sta baza.

A fost și o chestiune de ghinion. După cum începuse treaba, cumva reușeam să câștigăm cu un 1-0 sau 2-0 liniştit. Golul lor a venit din neant, cu o deviere la care parcă și Sandomierski ar fi putut face mai mult. Adică șutul a fost deviat, dar nu a avut viteză, iar portarul nostru este totuși un lungan care poate împinge în picioare de la mijloc până lângă bară. Sau nu? Măcar tot el ne-a salvat la situația în care putea fi 0-2. Totuși, cu joc de picior deficitar și un pic prea agitat, e departe de a avea controlul în poartă, departe de a da siguranță apărării.

Cât despre ghinion, zic de ocaziile noastre, de cele 2 mingi trase în bară, de multe șuturi nimerite fix pe portar sau măcar vreo 3 parade salvatoare ale lui Popa. Chiar nu ne putem plânge că n-am atacat, că nu am fost mai buni. Ținând însă cont că am egalat târziu și că am fost la un pas de 0-2, putem să ne mulțumim și cu acest egal și să acceptăm situația ca atare.

Acum ori niciodată, Edi, cheamă ceva întăriri! Măcar un om la mijloc și încă un om care să poată juca vârf retras, cineva care, la meciuri cum a fost azi, să poată intra lângă Rondon sau Debeljuh!