Cu un cap peste nordici. [Djurgårdens IF – CFR Cluj 0-1]

Să ridice mâna cine n-a avut emoții înaintea meciului de azi. După pățania de acum 2 ani cu Malmö, cred că orice campioană a Suediei ne impune respect. Și nițică teamă. Iar cum rețeta sezonului acesta e specială, cu meciuri într-un singur tur, orice înfruntare trebuie tratată cu grijă, ca mersul pe sârmă, fără plasă de siguranţă: un cartonaș roșu, un gol luat prea repede și totul se dă peste cap.

În condițiile astea, nu am avut pretenția nicio clipă de la CFR să etaleze un joc spectaculos, să facă o partidă istorică, precum aventurile europene din sezonul trecut. Mai bine siguranță, precizie, gol din fază fixă, calificarea în valize și, haideți, în play-off! Iar acum, la deznodământ, spun că marele câștig al acestei partide este senzația de liniște pe care am avut-o, controlul pe care echipa noastră l-a avut mai mereu: fără bâlbâieli prea multe în apărare, cu foarte multe dueluri aeriene câștigate în propriul careu, cu un joc de pase suficient de sigur și de accentuat ca dominare. Doar finalul ne-a dat ceva emoții, cam ca de România-Suedia ’94, însă era inevitabil ca pe ultimele minute să nu ne retragem în apărare, să ținem cu dinții de rezultat. Orice antrenor ar fi procedat la fel.

După război mulți viteji se vor arăta, vor spune poate că suedezii erau o formație mediocră și că exagerăm această victorie europeană. Încerc să proiectez o astfel de echipă în campionatul nostru și în mod sigur o pun în primele 4 din clasament. Iar cu un astfel de adversar, cu o astfel de miză, te bucuri sincer de o victorie, mai ales una, aparent, facilă. Și să nu uităm ce probleme ne fac mai mereu nordicii, stilul lor în forță. Faptul că CFR-ul a părut mai puternic fizic decât o echipă nordică este cea mai frumoasă constatare din această seară.

Nu a fost nimic spectaculos. Poate doar lovitura de cap a lui Djokovici din prima repriză și bara lui Rondon din a doua. În rest, mult fotbal aparent căznit, dar axat pe siguranţa defensivă. Aș remarca însă centrările lui Păun și Deac, precum și „rețeta Vinicius”, coșmarul oamenilor care trebuie să-l marcheze. În partea negativă, l-aș căuta pe Omrani, gâfâind a neputință. A fost singurul care n-a părut că joacă la CFR azi. Dar meritul victoriei este acum absolut evident al echipei, al micilor detalii risipite prin tot felul de faze de pe tot terenul, precum intervențiile lui Camora sau Vinicius, duelurile câștigate la mijloc, jocul de pase relativ simplu, fără emoții inutile. În stilul acesta să tot câștig!

De-acum lucrurile par mai simple. Cel puțin teoretic, finlandezii pe care-i întâlnim în play-off ar trebui să fie sub suedezi. Posibil ca meciul din seara asta să fi hotărât intrarea noastră în grupe. La fel cum, dacă am fi avut coeficient mai bun, să nu fim noi locul 4 în urne, o echipă precum Djurgårdens am fi putut întâlni chiar acolo, în grupele Europa League. Dacă meciul din Malta nu a fost etalon, dacă cel cu Dinamo Zagreb a avut condiții oarecum speciale, putem spune că azi a fost testat la modul real nivelul european al CFR-ului în acest sezon. Nu e rău, nu e nici fabulos, dar măcar încă 6 meciuri în grupe merităm! Şi iarăşi suntem singura echipă românească rămasă în Europa. Bravo, băieţi!

Autor: Albusibiu