Azi am pierdut o viață. [CFR Cluj – GNK Dinamo Zagreb 2-2 (5-6 p.)]

N-am intenția să pun sare pe rană. Despre asemenea meci de povestit strănepoților cuvintele nu se pot spune la cald și nu au cum să nu pice greu, oricum le-aș spune. Vor trece 1-2 săptămâni, drumul CFR-ului se va reașeza, iar abia atunci vom vedea exact ce și cât s-ar fi putut azi. N-are rost să vă povestesc eu drama, pentru că fiecare dintre noi am trecut azi printr-un curcubeu de stări, cred că am schimbat toanele și culorile precum cameleonii. Ca suporteri ai CFR-ului suntem oricum tăbăciți în dramatism. Zic totuși că am pierdut o viață, privind strict calificarea în Europa League. Să recunoaștem cinstit că nu avem încă statura și nici nivelul de joc al unui club de Champions League, deci obiectivul major (și greu de atins, de asemenea) este accederea în grupele Europa League. Am pierdut o viață de pe acel traseu, dar tot mai avem încă una.

Noroc, ghinion azi? Oricum, în formatul acesta cu un singur meci eliminatoriu, totul este o loterie. Ați văzut și din punctul de vedere al lui Dinamo Zagreb: o eroare, o eliminare + penalty și se ducea din mâna lor meciul, totul efortul și toată calificarea meritată de râpă. În sistem tur-retur, altfel se pune problema. Da, am ajuns la penalty-uri, dar asta nu schimbă prea mult situația. Ținând cont de situațiile survenite pe parcursul meciului, dacă eram mai buni decât Dinamo, ar fi trebuit să câștigăm până la loviturile de departajare. Așa însă, cu Dinamo făcând panică în apărarea noastră de fiecare dată când atacau în 3 jucători, cred că, dincolo de șansa avută de ei la penalty-uri, croații merită calificarea. Poate nu au impresionat prin joc, poate că au fost multe momente în care chiar și în efectiv egal CFR-ul a părut că are o ușoară dominare, însă atunci când a fost vorba de joc cursiv, combinativ, de iureș și de fotbal în viteză, doar Dinamo a părut că se ridică la nivel. Fază de fază au fost mai preciși, fără centrări aiurea, prin spatele porții, fără șuturi strâmbe. CFR-ul nostru a trebuit să improvizeze, să joace ceea ce știe și cu resursele pe care le are, să încerce să facă față.

Nu ne-am făcut de râs, dar nici nu ne-am umplut de glorie. Haideți să fim cinstiți: aventuri ca în sezonul trecut nu putem avea an de an. Creșterea performanțelor nu poate fi exponențială. Important este să mai punem câte o cărămidă, an de an.

La cald, nu fiți prea severi cu jucătorii. Da, Boli a greșit tot ce putea fi greșit, la ambele goluri ale croaților a fost un jalon, a tras și penalty-ul acela în tabela de marcaj dar… vă aduceți aminte de finala campionatului de la Craiova? Vă aduceți aminte cine a dat acolo golul de 2-1, cel care de fapt a rupt echilibrul acelei finale? Da, vă amintiți: Boli ne-a adus aici. Sigur că am putea fi supărați și pe Golofca, nu doar pentru ratare, dar și pentru lipsa de eficiență, pentru apetitul de a căuta lovituri libere în loc să încerce să nu păcălească fotbalul. Dar asta e tot ce are acum CFR-ul. Să vedem ce altceva vine în loc, adaptat la obiectivele setate.

Dan Petrescu vinovat cu ceva? Nu cred. A făcut totul logic. A aliniat formula de start corectă, a avut curaj cu Debeljuh titular (sau probabil l-a văzut ce poate la antrenamente), a schimbat apoi excelent la pauză în sistemul de 4-4-2, cel care ne-a și readus în joc. Ba cred ca a încercat chiar să împingă treptat jocul pe poarta croaților la 1-1, până când am fost curentați de acel gol de 2-1. Eu n-am ce să-i reproșez antrenorului, ba chiar dimpotrivă. Nici măcar executanții penalty-ului nu-i poate decide doar antrenorul. Nu știm niciunul dintre noi ce-au discutat jucătorii cu Dan Petrescu în acel careu de după cele 120 de minute de joc.

Cred că azi avem și un câștig, iar acum aveți cu toții confirmarea în privința lui Debeljuh. Acum știți pe ce s-au dat 250.000 de euro și de ce afacerea asta este foarte bună. Iar Dan Petrescu ar trebui să se gândească serios să renunțe la variațiuni de 4-3-3 și să încerce acest 4-4-2, cu un atacant ce strânge pe lângă Debeljuh. Sigur, CFR-ul nu ar mai juca atât de spectaculos, vom reveni la mingile lungi, dar măcar vom fi mai eficienți. Asta pentru că efectiv nu mai avem același mijloc, iar în apărare, după cum vedeți, lucrurile sunt cam instabile. O constantă și o confirmare rapidă este însă Debeljuh și cred că veți ajunge și voi să aplaudați ca la lupte greco-romane fiecare duel pe care acest jucător îl câștigă. Așa făceam eu la Hermannstadt când îl urmăream pe ”Shrek”. Efectiv își mută adversarii direcți la fiecare minge disputată. Un gladiator autentic, iar gladiatorii îmi sunt simpatici pe terenul de fotbal.

Asta este, aveți fiecare dintre voi suficientă sare pe rană, n-are rost să mai pun și eu. În condițiile de acum, cu un joc disputat acasă în mod hibrid (ca și cum ai fi fost pedepsit să joci fără spectatori), o luptă egală cu o formație ca Dinamo Zagreb este o performanță suficientă. Dacă nu vă gândiți la banii pe care îi ratează clubul, puteți gândi mai romantic așa: decât să ajungem în grupele Champions League și să fim acolo ciuca bătăilor monștrilor europeni, este foarte bună și această finală de nivel de Champions League, cu o echipă ce e în stare să ajungă acolo – unde însă tot ciuca bătăilor devine. Am avut astăzi meciul nostru de Champions League, am trăit visul unei nopți de vară, am arătat fotbal de un nivel mult peste ce se vede în campionatul românesc, deci ne-am depășit și noi condiția. Iar de-acum începe competiția europeană care este de nasul nostru.

Hai, CFR! Fruntea sus, e drum lung în față!

Autor: Albusibiu