Umilințe pe drumul spre finala campionatului. [FCSB – CFR Cluj 0-2]

Cu greu îmi pot aminti umilințe mai mari decât cele trăite azi de CFR-ul nostru. De la introducerea juniorilor de către Jiji, un cadou de care chiar ne puteam lipsi (cu orice risc), la felul în care s-a orbecăit vreo 70 de minute, fără niciun orizont, fără nicio idee. N-am crezut că se va putea mai rău decât în meciul cu Botoșaniul, dar, iată, partida de azi a demonstrat că mă înșel.

Ceea ce era altădată un mare derby, a fost astăzi o batjocură a lui Becali la adresa campionatului, a adversarelor, atât față de Craiova, cât și față de CFR. Probabil oltenii sunt furioși acum că FCSB-ul s-a predat, gândindu-se că dacă intrau titularii, acum se sărbătorea titlul în Bănie. Pe de altă parte eu cred că, tocmai, dacă intrau titularii CFR-ul juca altfel, nu ca o găină beată, scoteau măcar un egal, un punct care, de fapt, nu schimba nimic; tot așa ne trimitea să câștigăm la Craiova. Deci fix în situația asta suntem și acum.

Este alarmant însă ceea ce am văzut timp de 70 de minute. Cu o posesie cum n-a avut niciodată CFR-ul, pasând însă aiuritor, a fost un fotbal de nivel submediocru, undeva la limita dintre divizia B spre C. Posibil ca ai noștri să se fi relaxat văzând ce adversari au în față, dar dacă este așa înseamnă că nu s-a învățat nimic din pățania cu Astra. În plus, prestațiile unora ca Ormani sau Chipciu au fost deplorabile. Să fiu scouter nu aș recomanda nimănui să-l transfere pe Omrani, la cum arată acum și la cât de neserios pare. Tot alarmantă a fost și ideea de joc: cu mingea la discreție, cu pixul mereu în mână, echipa noastră n-a știut să deseneze nimic. Se ajungea doar la acele centrări oarbe… pentru cine? Omrani să dea gol cu capul? Se mergea spre un implacabil 0-0 în fața celui mai facil adversar din acest sezon.

Singura înviorare a venit după introducerea lui Rondon și a lui Itu. Ei doi au părut că vin din alt joc, cu altă energie. Probabil pe bancă (mă rog, în tribune, unde erau ei) se simțea altfel jocul. Au intrat mult mai serioși și impactul s-a văzut, destul de rapid, în creșterea ritmului și în câteva ocazii. Și, desigur, în goluri: mulțumim, Vlad! Mare portar!

Acum, trecând de meciul acesta, suntem cam tot acolo unde eram înaintea lui. Finala va fi tot la Craiova și probabil vom avea tot nevoie de victorie și acolo. Cu echipa de start de azi, nicio șansă. Nu am bate cu ea nicio echipă din campionat la momentul actual. Tot cu echipa aia nu am trece nici de vreun tur european. E cale închisă. Dar cred că azi s-au lămurit niște lucruri despre titularii de la Craiova. Dincolo de Camora, Deac, Arlauskis, Burcă și Vinicius, cred că suntem lămuriți și că Rondon și Itu trebuie să fie titulari. Susic, fiindcă altul nu-i pe zona lui, iar la mijloc, Dumnezeu cu mila. Între toți veteranii noștri, Itu este cel mai în formă.

Cum vom bate la Craiova? Eu sper că și oltenii au văzut meciul nostru de azi și că se consideră campioni. Asta ar fi cea mai bună rețetă să câștigăm noi. Nu joacă nici ei cine știe ce, acesta oricum este un final de campionat al împiedicaților. Ce va fi, vom vedea la locul faptei. Doar să nu strice iarăși COVID-ul toate socotelile. La câte se întâmplă acum în campionat, totul e posibil. Chiar şi să câştige CFR-ul campionatul.

O mențiune specială atmosferei de pe Arena Națională. Bineînțeles, tribune goale și înregistrare de fond sonor. Ceea ce era însă absolut năucitor este că pe fondul sonor, pe înregistare, scăpaseră niște fluiere ce semănau izbitor de mult cu ale arbitrului. Nişte profesionişti, ce mai!

Albusibiu