Aproape de perfecțiunea danpetresciană [CFR Cluj – Sevilla FC 1-1]

Început furibund al CFR-ului, de „gașcă de pensionari nebună”, care nu-i lasă pe spanioli să inspire prea adânc aer pur de Gruia. Furia durează 14 minute, 23 secunde și jumătate, fără să lase urme pe tabela de marcaj om la om/român la spaniol.

Încet-încet, spaniolii încep să pună piciorul și controlul pe minge, ajutați mai ales de fragilitatea lui Deac și lentoarea + crisparea lui Bordeianu. 10 minute în care suntem pe cale să pierdem lupta la mijlocul terenului, teren în proprietate privată proprie cu care spaniolii ar putea să ne dea fără jenă în cap.

DP nu e însă antrenor de gumă de mestecat, ci de fier forjat. Îl mută urgent pe Deac pe dreapta, în jumătatea în care se simte mai bine și mai aproape de privirea lui ucigătoare, iar după ce presiunea pe Bordeianu scade, ne recuperăm mijlocul și revenim treptat în atac.

Se vede că spaniolii nu ne-au tratat cu vaselină în partea dorsală încă din avion sau de la vestiare, ci ne-au studiat bine, prudent, profesionist. Adună 11 jucători și rezervele în careul propriu la fiecare fază fixă a CFR-ului și știu cum să se protejeze de răii noștri de serviciu, gen Vinicius sau Burcă.

Andaluzii sunt înalți ca brazii și puternici ca stejarii. Ne obligă să ne spetim fotbalistic. Nu ne lasă să preluăm mingea în tihnă, să ne gândim o țâră ce să facem cu ea și – mai ales – să marcăm ca în curtea școlii. Nu avem ocazii mari de gol, dar nici ei. Aici trec rapid peste șutul lor spre gară, care – din deviere – a nimerit o transversală…

Superb jocul din prima repriză prestat de fundașii laterali Manea și Camora!

Și iată că repriza cu numărul unu se încheie în 45+1 minute. Posesia după aceste 46 minute: nu ne-au posedat.

***

Repriza cu numărul doi începe în oglindă-oglinjoară, care-i cea mai tare echipă din țară.

Se înmulțesc fazele fixe ale CFR-ului, dar nu și ocaziile reale. Echipa noastră arată mai echilibrată în toate compartimentele, cu mai puține fisuri. Sper să ne țină bateriile Duracell, chiar dacă Traore poate e pe motorină.

Și – în interiorul renumitului sfert de oră – vine minutul 58, când, la o centrare înaltă, un spaniol se reprofilează pe volei cu mâna și face henț la fotbal. Arbitrul pare pro-fcsbist pentru câteva secunde, dar apoi i se fac semne disperate să apeleze la zugravi, să dea cu var în careul lor. YES! 11 metri pe tărâm gruian!

GOOOOL DEAC! 1-0! Nuuu seee poaaateee!

Meciul devine dramatic. De acum, spaniolii trebuie să arate că nu-s fanii lui DP, cu ale sale enervante scoruri de 1-0. La acest scor, până ne dau vreo 5-6 boabe la ei acasă, în retur, suntem calificați…

Coafura apărării noastre rezistă cu brio deocamdată. Iese Arlauskis cu binecunoscuta fantezie lituaniană la o centrare și suntem gata-gata să ne băgăm singuri mortul în poartă, dar „mâna” lui Djokovic e numai braț, și Lopetegui e tare supărat. Sper să-l țină supărarea până la dușuri, unde spaniolii ar face bine să nu scape săpunul.

Iese Păun, decent în acest meci, intră Hoban, semn că ne apărăm fragilul avantaj în ultimul sfert de oră. Ca să fim serioși, 1-0 e mai mult decât maxim la ce putem spera în acest meci fără ocazii. Pentru calificare ne-ar mai trebui încă exact 4 boabe (asta în cazul în care pierdem la ei cu 1-6).

Minutul 82. Ce gol de tot șitul! 1-1, după o fază care trebuia să se încheie cu 1-0. A fost Djokovic prea lent la ieșirea din defensivă și i-a salvat pe adversari de ofsaid? Poate. Dar asta contează mai puțin. Spaniolii se bucură amestecat, cu disperare și decență. Ne-au făcut un cadou, și l-au luat înapoi.

Intră Rondon și Golofca. Ne luăm rămas bun de la Traore și Omrani.

Sevilla e încă în atac, noi tot în apărare. Cred că nu mai putem face altceva decât să ținem de remiză. Am fost o nucă tare, iar spaniolilor nu le plac nucile.

Prelungiri. 5 minute în care dacă nu primim gol, înseamnă că ne-am făcut datoria. Suntem comprimați, condensați în propriul careu, expuși la mai multe pericole decât pe parcursul întregii partide. Și… apără Arla!

Suporterii încep să cânte în ultimul minut, și bine fac! Rezultat onorabil, prestație onorabilă. Bravo, băieți! Suntem greu de ucis, al naibii de greu de ucis!