Arta de a exclude morcovii din joc. [CFR Cluj – FCSB 1-0]

Dacă doriți spectacol, fotbal-șampanie, suspans și momente memorabile, nu le căutați la un meci CFR-FCSB!, aşa începe primul editorial după partida de aseară.

Măi tată, spectacolul, suspansul, momentele memorabile dorite de tine să le cauţi la Hollywood, doar acolo reuşeşte câte o duduie siliconată să fie ocolită de gloanţele rafalelor de mitralieră ale băieţilor răi şi chiar să-i răpună pe toţi cu un revolver de poşetă într-un happy-end nesperat de privitori. Filmele româneşti câştigă premii pe bandă rulantă la mari festivaluri, conţinând câte un cadru cu camera fixată timp de 5 minute pe ploaia care răpăie pe un pervaz de tablă ruginită. Nu prea pricep nici eu mesajul la astfel de scene, dar sigur asta  e arta adevărată.

La fotbal e cam la fel, doar mesajul e mai străveziu. Ce-ar fi însemnat spectacolul? S-o fi lăsat noi mai moale cu organizarea jocului? Să-i fi lăsat pe mbappei să zburde pe teren şi să-şi creeze ocazii de gol? Cum naiba să nu poţi aprecia arta de a anihila total un adversar, fără a te abate vreun milimetru de la scenariul prestabilit la antrenamentele de săptămâna trecută. E meritul regizorului şi al actorilor noştri că Arla a fost ocupat doar cu aranjarea brazdelor olteneşti care parcă voiau s-o tulească din Gruia. Pentru mine a fost spectacol total modul premediat în care ai noştri au dictat cursul jocului. Mioarele nu au jucat nici foarte bine, nici foarte rău, au jucat fix ce şi cât i-au lăsat ai noştri. Asta e arta fotbalului.

Alt aspect care trebuie remarcat este dificultatea în a scoate în evidenţă un jucător sau altul. Noroc pe capul nostru cu accidentul vascular al softului lui kiruj, notele mele ar fi fost într-un spectru extrem de îngust. Doar echipa, dacă ar figura ca entitate separată în tabel, ar fi putut lua nota de MVP al jocului. Totuşi, nu pot să nu-l remarc pe Burcă care pe un post inedit pentru el a reuşit să-l blocheze total pe Coman. Altul care a ieşit în evidenţă, Vinicius. După ce a ratat reluarea a două centrări perfecte ale lui Deac din corner, mai să mă ducă mintea la gânduri necurate: ăsta sabotează cu intenţie golul. Frasu’, s-a păstrat doar pentru bijuteria din minutul 79. M-a pufnit râsul după partidă când Dan Petrescu s-a abţinut cu greu să spună că Vinicius n-ar fi jucat dacă nu intervenea accidentarea lui Susic. Boli, exact în joc, m-am înşelat în privinţa lui, e mai bun decât îl credeam. De Camora nu zic nimic, sunt prea subiectiv în ceea ce-l priveşte, aş spune că a jucat foarte bine chiar şi după o eventuală evoluţie proastă, lucru care nu s-a întâmplat bineînţeles niciodată în cele peste 300 de partide jucate în culorile noastre. Bordeianu, Itu, Djoko şi Hoban au jucat exact ce li s-a cerut, ca nişte instrumentişti profesionişti dintr-o orchestră simfonică. Deac i-a dat peste nas lui seb-est 🙂 , Omrani, iritant ca de multe ori pentru unii, dar enervant de-a dreptu’ pentru adversari, iar Costache a făcut cel mai bun meci al său de când joacă la noi. Dacă o va ţine tot aşa, am belit-o, nu vom găsi o prăjină destul de lungă ca să putem ajunge până la nasul lui Mattteo Matei. 🙂 Să nu-i uit pe Rondon şi Petrila, intraţi şi ei foarte bine în meci.

Singurul minus mare al partidei, şi aşa în general, este că la lotul pe care îl avem, nu ne lasă regulamentele să aliniem un prim unşpe format din 17-18 jucători şi restul pe bancă. M-a durut sufletul la gândul că un Traore, Ţucu, Pereira, Păun, Cestor şi alţii n-au avut posibilitatea să-şi aducă şi ei aportul la victoria de aseară.

Bravo, Dan Petrescu! Felicitări, băieţi! Pentru mine, meciul de aseară a fost spectacol, fotbal-șampanie, suspans și momente memorabile. Pe deasupra, artă!

HAI CFR!!!