Punctul ochit

În ajunul marilor bătălii se zice că e bine să faci un pas în spate, să-ți odihnești mintea, sugerându-i să o ia la plimbare pe drumuri mărginașe, să o îndrumi spre parcuri și tăpșane ce nu au de-a face cu conflictul. Pe la noi, în bătătură, era tradițional să pui de un biliard, dar nu i-aș vedea bine pe ai noștri lângă un bursuc cu parul în mână. Apoi trebuie să-i oferi și organismului răgazul de a respira. Să mănânci bine, să dormi mult. Pe ultima sută de metri trebuie să cureți echipamentul îmbâcsit și torturat de dileme de la etajul superior și să lași divinitatea locală să-ți toarne inspirație și bulan prin vene. Cam asta mai e de făcut. Nu știu cât ar mai fi vrut DP să pregătească meciul ăsta, pe care l-a mai pregătit de 3 ori, în treacăt fie spus, dar acum gata, relax, nu mai umflăm porcul în ajun și nici nu mai exersăm centrările (acolo e adevărata loterie, nu la penalty-uri). Dacă de la alții n-am primit ajutor să ne facă perioada asta mai ușoară, trebuia să ne îngrijim noi de mintea noastră limpede și să nu disperăm după un meci pe care l-am sacrificat cu bună știință. Nu am înțeles de unde irascibilitatea asta pe banca noastră, mai puțin tehnică și prea mult colerică, la Botoșani. Nimic nu e jucat oricum. Campionat? Avem timp să-l dregem și pe ăla, dacă vrem sau dacă merităm. Timpul stă acum suspendat de nocturna din Gruia în liniște și întuneric și așteaptă să ni se trântească în cârcă într-o bătălie de 2 ore împotriva scoțienilor, joi de la 19.55 trecute fix. Apoi, după ce se vor liniști apele, vom vedea unde suntem.

Derulând alert filmul evenimentelor ce ne-au ținut în priză din vară până acum, nu putem decât să rămânem cu gura căscată, rememorând ce-am trăit și pe unde ne-au purtat aventurile CFRului. Și asta mai ales pe drumurile europene. Asta vom ține minte peste ani și nu neapărat victoriile zdrobitoare cu Chindia. Nu vom uita meciurile din campania asta europeană și nu vom uita că am făcut din nou istorie pentru club. De aceea acest moment este special, iar ce se întâmplă acum în campionat pălește și se scofâlcește la fereastră ca o garoafă obosită. Calificarea este acum mai mult decât un coeficient, sau o sumă de bani, este un reper, atât pentru club cât și pentru slujitorii și admiratorii lui. Este o victorie acolo unde trăiește fotbalul adevărat, nu vreo rudă de-a lui, știrbă și invidioasă, cum s-a pripășit pe la noi. De iese, bine, de nu, asta e… Putem fi oricum mulțumiți cu ce-am trăit toamna asta. Am fost răsfățați cu meciuri, doldora de meciuri, cu goluri, peste 60 de goluri, pentru care am ciocnit alte sute de beri. În general a fost bine, foarte bine. Mai mult decât ne așteptam. După două campionate la rând, nimeni nu se gândea că o să mai fim în cărți pentru al treilea, după atâtea lupte pe frontul de vest. Cu aceiași oameni, în mare, doar mai obosiți cu un an, sau doi. A fost liniște și dinspre zona lojelor. N-am auzit de nimeni, n-am văzut pe nimeni. După ce anul trecut din pricina tărăboiului de orgolii am dat cu piciorul la ceea ce ne bucură astăzi, cineva acolo sus a învățat lecția și a tăcut, lăsăndu-l doar pe Dan Căpitan de Plai la microfon. N-am vorbit despre asta aici, pentru că normal este să nu ne intereseze ce se întâmplă prin birouri și noi să ne vedem de ale noastre.

Mă opresc, nu fac bilanțul acum, mai sunt destule momente fierbinți în acest an atât de interesant pentru CFR, ce a început cu Toni, cu Alin…

Să fi fost și un public pe seama acestei echipe era chiar perfect. Dar nu poți să le ai pe toate. Mai ales în Cluj. Lumea e atât de pretențioasă… Noul Cluj e altfel, și e firesc ca orașul să se schimbe. Vin generații de musafiri care au altă treabă în viață, iar Clujul înseamnă altceva pentru ei. Untold poate, nu CFR. Pe de altă parte e o familie acolo în Gruia, care vine la stadion și la 3 grade. Și nu mor pe capete de la frig. Și nu sunt spitalele Clujului pline de suporteri care au fost la meci. Dar când te mângâie canapeaua așa dulce pe la cur, de ce să nu-ți deseneze alții viața și s-o împăneze cu reclame, în loc s-o trăiești pe pielea ta? E comod și simplu.

Acum, după ce m-am luat cu vorba, n-o să mă mai întorc la tactică, lot sau alte detalii tehnice. Pentru meciul de mâine n-avem multe variante. Sper că vom juca la victorie. Este singura carte care a mers atunci când ne-am dorit un egal. Scoțienii nu se vor da în lături să se mai răzbune o dată pentru ce le-am făcut. Acum câteva luni am luat un punct aici care ni se părea atât de mic și de meschin. Ni se părea o pită unsă cu eșec, o fundătură, o cratiță spartă. Nu știa nimeni ce avea să se întâmple în deplasare. Acum punctul ăla ar fi aur curat. Și cine știe ce s-ar putea întâmpla mai departe? Cum îl luăm? Cu calm. Cu inima. Cu nu contează câți spectatori alături. Cu toții. Dacă am fi destui acolo, mai mult de 4000, poate am reuși să schimbăm și noi puțin viața echipei. Până atunci, ne-o schimbă ea nouă, care pe unde suntem, în Cluj sau aiurea, împrăștiați pe tot Pământul. Ne facem planuri, ne luăm liber de la muncă, ne bucurăm, ne supărăm și nu ne răzbunăm pe copii, ne deschidem berile, le amestecăm cu țuici, pălinci și alte rachiuri, și cădem lați la jumăte de oră după meci, sau urlăm, cântăm și ne iubim mai cu foc nevestele. Amețiți de succes facem rezervările pentru Londra în februarie, dăm muzica tare, cantăm imnul la trompetă și trezim vecinii…

Hai la stadion, hai să avem încredere în noi, hai să sperăm din nou că putem face un meci mare. Hai CFR!!!