C’est FééRique! [Rennes – CFR Cluj 0-1]

Au mai trecut câteva ore, dar jarul meciului din Franța încă nu s-a stins. Mormăie ambele tabere, mârâie agresiv nemulțumiții, iar ceilalți nu au obosit încă să țină partea jucătorilor. Dar cine ține în mână adevărul, ca pe un sul de hârtie igienică la conferința anuală a diareicilor? Pentru cea mai mare și mai balonată parte a microbiștilor și a presei autohtone, care urăsc din rărunchi CFR-ul de ani de zile, meciul de joi a fost unul rușinos pentru fotbalul românesc. Cum să zică ei altfel, când așteaptă și se roagă în tăcere să se nască și cel mai mic motiv pentru a scormoni în organismul lor putred după ceva flegme, pe care să le arunce cu superioritate asupra echipei campioane, CFR Cluj? Au stors și continuă să stoarcă ceva zeamă din povestea cu Dudelange, ba mai amintesc și de Famagusta, că, deh, sună haios, și cum-necum, tot timpul CFR-ul face de rușine gloriosul fotbal românesc cu nestematele lui de victorii sau remize celebre, precum cele ale lui UTA, Chimia Rm. Vâlcea sau Gloria, egala Fiorentinei din ‘96. Mă bucur că le-a picat bine. Gloriosul fotbal românesc, semifinalist la Euro SUB21, făcut de rușine de echipa feroviară ce n-a dat decât un gol în Franța, țara Campioană Mondială en titre. Nu mai e de mult o surpriză uneori eleganța, alteori patosul cu care ne înjură sau insistența cu care vor să ne demonstreze ce proști suntem. Dar de fiecare dată mă sperie cât de multe și dârze antipatii stârnim. Parcă se nasc generații de români cu unicul scop de a înjura echipa clujeană. E clar, suntem pe drumul cel bun. Noi, echipa, căci țara asta pare a fi mâncată din interior de o cangrenă fără leac. De 30 de ani nu există un scop comun pe plaiurile mioritice, e doar o tradițională competiție de scuipat capra vecinului între ochi. Petrescu a înțeles deja că, orice ar face, echipa asta va fi mereu criticată. A fost botezat în cazanul urii generale și cred că trăiește o experiență pe care n-o să o uite niciodată. Nu cred că a avut habar în ce se bagă. Dar sunt convins că avalanșa de reproșuri îl va ambiționa și mai tare. Știe și el că jocul nostru în repriza a doua n-a funcționat cum trebuie, dar de unde până unde o rușine națională? Să fim serioși, până la urmă Rennes a avut un singur șut pe poartă tot meciul. Nu am fost dominați, ne-am chinuit singuri, puși într-o situație nouă și ciudată, adică de a avea, pe lângă un car de noroc, și doi oameni în plus. Am tremurat să nu greșim și taman atunci am pierdut mingea. Ajutați de tribune, francezii au prins curaj într-un moment greu, așa cum de atâtea ori am făcut-o și noi, câștigând uneori meciuri în inferioritate numerică. O poveste veche în fotbal. Suporterii lor au fost grozavi; încă multă vreme de la terminarea meciului își felicitau jucătorii pe rețelele sociale. Niciun cuvânt urât despre echipa noastră. Tot frustrații de la poalele Carpațior se băgau ca musca în curul calului să comenteze urât despre CFR pe site-urile franțujilor. Câtă disperare… În general, neamul ăsta a fost condus de televizor sau prin televizor. O cutie a Pandorei, deschisă cu disperare în anii 90, a revărsat asupra românilor toate mizeriile, acoperind rapid pojghița de educație din trecut. Milioane de trupuri au fost îmbibate de vrajbă, scandal, circ. În fotbal, la fel ca în politică, figurile penale au pătruns prin televizor în casele microbiștilor, murdărind sportul și îngropând fair-play-ul sub înjurături și blesteme. Peste tot în lume damigeana cu toleranță pare a se fi vărsat (în burta vasului a mai rămas de-o baltă în care se mai fugăresc copiii), dar... Dar aici, la noi, ca și la sârbi sau bulgari, se văd tot mai des aceste chipuri ce reușesc să gonească decența din tribunele stadioanelor. Civilizația face un pas în spate. La fel și suporterul normal la cap. Și de fiecare dată când ieșim în lumea mare suntem invidioși privind tribunele pline. Păcat că succesul unei echipe românești în Europa nu e în stare să adune publicul de fotbal împreună. Ba dimpotrivă, îl dezbină mai rău. Păcat că și suporterii echipei în cauză se mai ciondănesc aiurea. Nemulțumiților noștri o să le mai treacă supărarea și cândva poate o să se bucure mai tare de victoria din Franța, mai ales dacă vor mai veni niște puncte în bagajul cu care colindăm continentul în sezonul ăsta. Alți nemulțumiți din presă nu o să se trezească din prostie nici peste două generații. Un suporter adevărat știe că echipa lui e cea mai frumoasă chiar și atunci când se chinuie, când are o zi proastă. Și CFR e o echipă tare faină. Nu degeaba se întorc atâția jucători în Gruia, de parcă s-ar întoarce acasă. Hai CFR!