Minunea care ține forever


Salzburg, ianuarie 2011

Beau o cafea și „n” schnaps-uri  cu un cuplu de scoțieni, într-un local… local, austriac. Ajungem și la fotbal, în prelungiri, când îl întreb pe Colin cu cine ține. Și scoțianul își începe povestea, privind încruntat în paharul de tărie. Colin e Celtic. De mic copil sau poate chiar intrauterin. Tot de copil, rămâne fără tată și – drept efect – fără ieșirile tată-fiu la stadion. După un timp, singură cu doi copii, maică-sa aduce în casă un alt bărbat. Alegere fatală, deoarece acesta e Rangers. Pentru Colin și fratele său mai mic urmează un rest de copilărie chinuit, marcat de sadismul noului „tată”. Lui Celtic i se aplică mereu un bocanc în gură, iar copiii sunt forțați să trăiască după ideile unei alte religii, fiind mereu controlați și persecutați. Într-un cuvânt: abuzați. Degeaba se plâng mamei. Ea e obligată  să țină partea masculului alfa, că doar e greu să crești doi copii de una singură. După un timp, copiii renunță să se mai plâng, se închid în ei și se maturizează în tăcere. Trec anii și inevitabilul se produce. Mama îi arată ușa nenorocitului, care dispare pentru totdeauna. Copiii nu mai sunt, însă, copii. După multă vreme, mama își ia inima în dinți și le cere iertare pentru toate mizeriile la care i-a expus în toți acei ani, fără să intervină. Colin e rece ca gheața și-i spune sec: „Prea târziu, mamă. Prea târziu.”

(fotografii din 2007, de pe vremea când CFR încă nu bătuse nici măcar pe Manchester United)

13 august 2019

Pe stadionul ce se zărește printre crucile unui cimitir („în cimitir aruncăm cadavrele adversarilor înfrânți pe teren” – Colin) freamătă 60.000 de scoțieni Celtic și câteva sute de super-suporteri CFR. Spre rușinea (și pierderea) mea, nu mă aflu printre ei. Din cauză că meciul a fost programat marți, nu miercuri, mi-e imposibil să scap la timp de la the fucking work și să fac călătoria de 6 ore până la Glasgow. [zgomot înfundat de lovituri de pumni în testicule]. Pornesc calculatorul și – minune!!! – găsesc un link care merge șnur, fără întreruperi din 30 în 30 secunde.

Dan Petrescienii nu așteaptă, însă, după fraieri și încep meciul sus-sus-sus-la-munte-sus. O adevărată haită de lupi, adunată din țări în care există lupi sau ba. Culupio, unul cu fire albe în blana olimpică, nu e printre ei. Toată lumea e surprinsă că Dan n-are în scurta groasă cheile de la autobuz. Mă uit să văd dacă n-are în schimb un bici în mână, pentru că așa aleargă ceferiștii, ca niște sclavi biciuiți de moarte. Pe de o parte, știu că trebuie să marcăm cel puțin o data, dar pe de alta, mă întreb dacă Deac nu ajunge la reanimare după maxim 20 minute. N-am văzut CFR-ul jucând așa ceva din 1907 încoace.

Scoțienii sunt și ei surprinși cu pantalonii la genunchi și le trebuie o eternitate să se adune. Pressingul clujean e pe tot terenul, iar unde nu e pressing e Bordeianu. Acum înțeleg de ce nu-l poate scoate nimeni din echipă: omul ăsta nu are plămâni, iar onorarea mai clară a muncii grele nu se poate. Gazdele nu sunt lăsate să-și facă jocul, iar în rarele situații când ajung în careul închiriat CFR-ului, dau de un Burcă perfect.

Omrani, omul care ba te bagă, ba te scoate din boală, centrează mai mult ca perfect pentru Deac, care sare mai bine decât un mijlocaș ce joacă fundaș stânga în seara asta, și marchează un gol a la Forrest, bară-gol! 0-1! Avem golul care ne poate califica și scorul preferat al lui Dan Petrescu. De altfel, unii cârcotași pretind că e singurul pe care-l știe…

Sar de pe scaun și urlu „goooo!” într-un cartier în care nu se uită nimeni la meci și toți au termopane. Deac! Deac, cel pe care-l și vedeam schimbat la pauză cu Păun.

Mă potolesc rapid. Am o dilemă nouă. Dacă ne retragem și așteptăm să fim călăriți, nu cred că rezistăm. Dacă-i atacăm în continuare, iar nu cred că rezistăm. Deocamdată, rezistăm până la pauză.

Celtic e o echipă bună. Se simte asta în aerul scoțian, chiar dacă unii încearcă să ne amăgească că e 70% sub Mlada. Celtic e un club mult mai mare, cu un lot mult mai bun, cu un prim-11 mai tare, cu o viteză în plus, cu un antrenor… Ei, aici mai rămâne de văzut.

Încep brutal. Ocazii peste ocazii, cu Arlauskis tot mai încercat. Se face 1-1 și nu cred că e cineva surprins. Golul plutea în careul nostru de minute bune.

Apoi se face 2-1, la o eroare incredibilă Luis Aurelio-Burcă. Prima repriză, magistrală, începe să se șteargă din memoria colectivă după 15 minute. O mare parte a țării e în sărbătoare, și nu vorbesc despre Scoția…

Sunt calm și resemnat, ca un futut de cioban mioritic. Sunt mândru de ce a arătat CFR-ul până acum, dar știu cum fericirea unora se va transforma în venin, după eliminare.

CFR-ul n-o murit, numa’ o țâră s-o hodinit. Cornerul, prieten cu ardeleanul, își intră în rol. Centrare luuuungă… numai Omrani la capătul ei, pregătit să facă ce pare că nu-i capabil… HENȚ CU MÂNA! Brown a fact ceva maro pe ea de fază. Penalty sau 11 metri, după cum doriți. Pentru prima data în această seară, inima începe să-mi bată nebunește. Iar după ce Omrani ia mingea în brațe, îmi sare în tavan.

2-2!!! Și tot pentru prima data în data de 13 august 2019, încep să cred/să sper în calificare. Totul depinde de apărare de acum și de zeul Good Luck.

Dane, fă repede o schimbare! Daneeee! Prea târziu. Susic le aruncă o minge cadou scoțienilor și aceștia marchează după o fază la cere s-a văzut cât pot fi de puternici. 3-2. Și trebuie să atacăm cu bătrâneii…

Intrarea lui Păun e logică, dar surprinzătoare. Nu Deac e cel înlocuit. Și cred că aici se vede că DP e un antrenor mult peste alții ca mine. Deviere Țucudean spre Păun, șut cu sete, respingere în lateral, bombă atomică a lui Omrani în vinclu! GOOOOL!!! 3-3. Și când te gândești că Omrani putea fi o simplă oaie…

Inima îmi bate o dată și trei sferturi mai tare decât boxele de la Untold. Cum naiba o să rezistăm până la final? Scoțienii sunt mai periculoși decât Ebola și au zeci de mii de suporteri în spate. O să sfârșim în cimitir. No, please, nu!

Minutele se scurg încet ca în bancul cu broasca țestoasă care și-a uitat cănuța acasă. 6, 5, 4, 3, 2, 1…

GOOOOOL Țucudean! Nebunie! Stupoare! Extaz! Groază! Bucurie! Înmormântare! Toate pe același gazon, în același stadion, în tot orașul, la TV și pe net.

DP a dat lovitura! Numai el putea întoarce un scor de 1-0 pe toate părțile, până la 4-3. S-au întors și serile magice de (aproape) Champions League pe tărâmurile gruiene.

Vă las să trăiți clipa, să vă bucurați. Sunt epuizat. Deocamdată, nu există nimic mai valoros decât o calificare acasă la Celtic, într-o zi de 13 pentru ei.

Bravo CFR!

Reclame

216 comentarii

  1. M-am uitat la golul marcat in amicalul cu Sparta Praga in urma cu 6-7 săptămâni de Tucudean din pasa lui Mailat care juca un fel de fundaș dreapta cu apetit ofensiv. Nimic special, ca majoritatea golurilor noastre a fost pe un contratac dar m-am gândit ce inspirați au fost cei din conducere ca au jucat multe amicale cu echipe din Europa de est…Din cele 4 adversare din preliminarile CL 3/4 au fost din aceasta zona, Astana ar fi din estul sălbatic. Celtic a fost pe stilul lui Dan.

    Apreciat de 2 persoane

    • Aceste echipe erau in acea perioada in zona apropiata cantonamentului din Austria, cred. Nu intamplator s-a ales locatia cantonamentului, cred. A fost plasat intr-o zona racoroasa unde sa avem cu cine juca amicale. Ca racoare gaseam si in Siberia sau Alaska…

      Apreciază

      • Daca, ce spun fostii si actualii colaboratori si colegi din club despre DP cum ca sta toata ziua cu planse grafice nottite si filmulete in birou de dimineata pana seara eu nu cred ca, cei din conducere decid deplasarile,cantonamentele,transferurile etc. Omul pare absolut consumat de tot ce inseamna fotbalul ca fenomen nu doar ca joc. 🙂 .Reformulez : cei din conducere aproba dar DP se ocupa de detaliile extra-financiare.

        Apreciază

  2. Vremea fiind (tot) ploioasă, am reactualizat și tabelul generalist (cu cele 16 sezoane de când am revenit în Liga1, adică din sezonul 2004-2005). Îl găsiți la ”link05”. Sper că nu am făcut multe greșeli… 🙂 Câteva chestii interesante: pt. Cipri sezonul actual este al 12-lea în care are meciuri oficiale (a debutat în 06-07, dar a și lipsit 2 sezoane), are 253 meciuri oficiale (207 în campionat, 24 în Cupă și 22 în Europa). Chiar dacă este la noi ”doar” de 9 sezoane (din 2011-2012), Camora are un număr impresionant de meciuri oficiale (296 = 240 + 29 +27), fiind -evident- pe primul loc la acest capitol. DP are 59 meciuri la noi (fiind pe locul 4, după Toni, Miri și Ando), dar la capitolul ”eficiență” e pe primul loc, cu 68,9% în privința punctelor obținute. Sunt și alte chestii interesante (inclusiv greșeli…). HAI CFR!!!

    Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.