Meciul de ieri, prin ochii „duşmanului”: Tabela strâmbă. [CFR Cluj – FC Hermannstadt 3-0]

Text preluat de pe blogul site-ului fchermannstadt.ro:

Tabela de marcaj a unui meci de fotbal nu este o balanță, nu te ajută să cântărești exact raportul celor două părți. Tabela doar stabilește prețul final, înclină hotărâtor înspre victorie sau înfrângere, dar de prea multe ori ascunde povestea adevărată a duelului de pe teren. Să-mi fie deci iertat tupeul de a face contestației tabele strâmbe din Gruia, dar un meci ca cel de ieri chiar nu merita un deznodământ cu trei goluri diferență!

În istorie se spune prea rar despre cât de frumos au luptat învinșii. La fel, în statistici va rămâne ceea ce spune tabela aceasta ce stă într-o rână, va rămâne acest scor de neprezentare și, pentru cei care n-au văzut meciul, va rămâne impresia că sibienii au fost o pradă ușoară pentru campioană. Dincolo de scor stă însă o cu totul altă realitate: sibienii au fost poate absenți prin scor, dar foarte prezenți pe teren. Ok, nu atât de mult încât să pretindem victoria, dar suficient de mult încât să avem acest recurs moral față de scor. Necazul meu nu e că am pierdut, pe drept și argumentat prin diferența de valoare și prin greșelile individuale comise de noi, ci că scorul denaturează grav realitatea.

Poate că pe multe echipe din România nu le pot evalua atât de precis, dar cel puțin în privința CFR-ului am curajul să spun că îi cunosc până la șuruburi, mai ales că am și scris multă vreme despre ei. Îi urmăresc meci de meci încă de când au revenit în prima ligă, implicit am văzut toate meciurile lor din actualul campionat. Da, sunt acum interesați mai mult de preliminariile Champions League, joacă în campionat cu un fel de linie a doua a lotului, dar trebuie văzut că, până și așa, echipa clujeană este extrem de solidă – asta poate și pentru că cei lăsați ca rezerve în Europa trag de ei nespus de tare ca să îi demonstreze antrenorului că ar putea fi titulari și în meciurile europene. Eu cred că și dacă ar juca doar cu această ”echipă a doua” CFR ar ajunge în top 3 la finalul campionatului. Să nu uităm despre cine vorbim: campioana ultimelor două ediții, o formație cu un moral excelent, extrem de bine sudată de Dan Petrescu, un antrenor cu adevărat profesionist (nu vă lăsați induși în eroare de vocalizele sale, omul e meseriaș). De aceea, să fi mers noi, Hermannstadt, în Gruia, cu pretenții de victorie era parcă exagerat și cred că înfrângerea într-un meci cu CFR-ul poate fi trecută la pierderi calculate și asumate, asta mai ales că, dacă o ține tot așa, CFR-ul va executa pe linie pe mai toate adversarele interne, gonind spre al treilea campionat consecutiv. Cu echipa de ieri, plus Culio, Deac, Djokovic, Camora, Vinicius și Arlauskis, își pot rezolva destul de ușor partidele din campionat, deci multe dintre competitoarele noastre din campionat vor rămâne și ele cu traista goală după ce întâlnesc CFR-ul.

Dar destul cu elogiile campioanei, aici e vorba despre Hermannstadt! Ce voiam eu însă să vă spun prin această referire amplă la adversar este că, văzând toate meciurile CFR-ului de până acum, pot afirma cu destulă convingere că Sibiul i-a dat cam cea mai bună replică de până acum. Pentru comparație, am să vă dau doar exemplul meciului CFR-Poli Iași 1-1, singurul în care clujenii au pierdut puncte. Știți cum a fost acel meci? 1-0 pentru CFR, în prima jumătate de oră, apoi fotbalul a fost adormit de CFR, ieșenii neavând nicio ocazie, pentru ca în a doua repriză moldovenii să egaleze din senin, la prima oportunitate serioasă: șut deviat în poartă de Mureșan. Iar de la 1-1, tot Poli a mai avut ocazia să marcheze pe contraatac, în ultimele minute. Comparați asta cu meciul nostru: 1-0 venit la prima șansă pentru CFR, apoi nu mai puțin de 4 ocazii mari pentru noi, până s-a făcut 2-0. Șutul deviat care s-a transformat în gol pentru ieșeni, la noi a fost scos de Vâtcă, la încercarea lui Jo Santos. Minge scoasă de pe linia porții de Mureșan la șutul lui Caiado, minge bâlbâită în careu și șut din prima a lui Dandea, iar peste toate bara cu șanse de vinclu a lui Petrescu. Din astfel de situații de poartă, sigur meritam un gol! Da, CFR-ul acceptă dominarea adversarilor atunci când conduce, dar puține echipe își pot face ocazii la poarta lor. Noi am avut 4 șanse, de asta spun că deși scorul e drastic, replica dată de Hermannstadt a fost una solidă.

De ce am pierdut? Din cauza limitelor noastre, individuale și colective. În primul rând, atunci când joci cu CFR-ul trebuie să fii în alertă în fiecare minut, ”să nu ți se rupă deloc în paișpe”. Din păcate nouă ni s-a rupt apărarea fix în 14 (în minutul 14, ca să înțelegeți). O fază la care mingea trebuia să fie sub controlul nostru sau să o bubuie Buzan (precum un mijlocaș defensiv), a fost bâlbâită în zona periculoasă din fața apărării, Păun a insistat până i-a luat mingea lui Buzan, a driblat scurt într-o apărare ce era așezată mai răsfirat, ca pentru posesia noastră și a tras perfect. Faza asta a schimbat tot meciul, ne-a obligat să ieșim, să atacăm o echipă ce adoră să se apere. Practic de la un scurt-circuit în apărare au sărit siguranțele echipei noastre. Și nu e prima dată când se întâmplă așa! Am mai văzut asta și cu FCSB, și cu Viitorul, și cu Craiova. Nu fac niciun proces lui Buzan, pentru că el a fost pus să joace pe o poziție ce nici nu cred că-i e comodă, plus că zona aceea e una de jucător de la 27-28 de ani în sus. Prin comparație vedeți și plasamentul deficitar al tânărului Itu de la CFR și de câte ori am avut cale liberă în fața apărării lor. Buzan a fost sacrificat acolo pentru ca Jo Santos și Caiado să fie pe pozițiile lor obișnuite și pentru că trebuia al doilea tânăr băgat în startul meciului. De aceea Buzan a și fost schimbat în minutul 30 cu Yazalde, mai ales că jocul cerea mai multă forță ofensivă – dar și pentru că se putea renunța la unul dintre cei doi tineri de pe teren. Personal cred că ar fi fost mai bun Caiado în zona centrală, lăsat doar Jo Santos ca dirijor al jocului de posesie, iar Buzan (sau Cordea) în flanc, acoperindu-se astfel și regula tinerilor.

Problema apărării la Hermannstadt este una serioasă și cred că asta ne-a costat cel mai mult în această serie de meciuri din debutul sezonului. Culmea, nici nu cred că e vina directă a fundașilor ci a mijlocașilor la închidere, a felului în care închidem zona din fața apărării. Observați de fiecare dată când Romario Pires este depășit ce spațiu este în spatele său, ce pericole apar. Din cauza jocului de posesie, atât Romario, cât și Buzan sunt atrași de faze deseori mai în față, nu au timp să se poziționeze pentru recuperare și acolo apar găurile. Cred că ar fi nevoie de un mijlocaș ”box to box”, de tipul Dumitriu (sau Caiado), dar care să prioritizeze jocul de recuperare – și să fie și eficient în ceea ce face, iar pentru Romario Pires încă mai găsesc alibiul faptului că este neadaptat complet la echipă. Golul 1 și golul 3 ne-au venit de pe urma unor faze pornite de pe centrul terenului, de aceea cred că prioritară este acoperirea acelui spațiu, acolo mi se pare problema esențială.

O a doua explicație a înfrângerii este faptul că ne-am găsit partener de luptă pe măsură: linia de mijloc a CFR-ului se mișcă suficient de bine ca să nu o putem da peste cap cu jocul nostru de pase, plus că jucătorii clujeni pun tare de tot osul la minge. Mă uit la duelurile aeriene avute ieri și cât de puține am câștigat comparativ cu alte meciuri. Debeljuh, cel care i-a chinuit pe craioveni, în Gruia s-a zbătut aproape în gol – e drept, nici măcar nu a primit multe mingi. Nici de Yazalde nu pot spune că a fost servit bine în centru. CFR are antrenor, unul care îl scoate pe Itu și îl bagă pe Sylla fix atunci când vede că presiunea noastră crește, dar are și o motivație teribilă de luptă pentru fiecare minge. Iar dacă jocul de posesie nu ne-a folosit foarte mult, dacă prin dueluri nu i-am dovedit pe clujeni, ar mai fi rămas doar arma ruperilor de ritm. Iar aici este o altă limitare a echipei noastre. În afară de Petrescu, niciunul din formula de start de ieri nu pare a fi capabil de surprize în viteză. Armele noastre principale rămân driblingul și schemele de pase, dar iată, uneori nu sunt de ajuns. Totuși, cu doar un strop de noroc, puteam egala și așa, pentru că, pe alocuri, jocul nostru a fost, din nou, destul de frumos, nu a fost ca al unei echipe complexate de faptul că întâlnea campioana. Caiado a făcut deseori ce-a vrut cu mingea, făcându-și spații largi în jurul său, ca un număr 10 “retro” din anii ‘90. Dar mi-ar fi plăcut să văd mai mult de la oamenii din bandă, Jo Santos și Petrescu, să văd mai multe conexiuni făcute de ei pentru oamenii din centrul careului.

Din păcate, pentru meciul de ieri, doar atât s-a putut. Acest 0-3 sper să nu zdruncine prea mult moralul echipei, asta mai ales că și antrenorul nostru părea într-adevăr indignat de exprimarea în joc. Îmi este clar că se vrea și se poate mult mai mult și cred că va urma o săptămână de foc la antrenamente. De-acum începe partea de campionat în care nu mai avem motive să nu câștigăm, în care jocul trebuie să zbârnâie, pentru că vom întâlni adversare mai slabe decât noi. Două victorii în următoarele 3 meciuri și apoi vom reveni pe linia de plutire.

Și, la final, un sincer ”Bravo!” celor care au făcut deplasarea alături de echipă, pentru că în repetate rânduri fondul sonor din Gruia a fost al Sibiului. Câtă vreme Sibiul are astfel de fani, va avea și fotbal!