DP se întoarce

 

Asta pentru ca să sune a film de succes, că altfel, știe toată lumea de la bloc, DP s-a întors deja la CFR Cluj. Dar, contrar aparențelor, DP nu a fost plecat niciodată. A stat ascuns, pitit după ușă și toți antrenorii, secunzii și jucătorii sezonului i-au simțit în liniștea nopții răsuflarea în ceafă. Portretul lui oficial a stat atârnat în inima conducătorului (care o fi el, să-i zicem X) încă de azi toamnă, de la culesul viei. De Crăciun l-a așezat frumos sub brad, iar de Sf. Dragobete era tot acolo, printre zambile și frezii, în ambele ventricule. Deși ziua antrena la mii de kilometri de Cluj, umbra lui Dan se plimba noaptea prin vestiarele din Gruia și desena pe tablă aceleași trasee, mâzgălea pe foaia de joc același 11 și punea aceeași presiune de spumant agitat pe banca tehnică. Se pare că-l suna pe X în toiul nopții (acolo), iar dacă se nimerea să fie meci (aici) nu se ferea să propună și niște schimbări. Asta e o invenție, nu săriți în sus, mai aprindem un fitil, un Snagov, fiecare ce are. Cu multe luni în urmă, cam pe vremea copilirii roșiilor, Edi I încă nu înțelesese că echipa asta nu era a lui. A dat să schimbe rețeta și s-a tăiat maioneza. Toni a improvizat mai subtil și a schimbat doar mirodeniile. A fost un lord aruncat în plină luptă, însă un lord ce știa că lovitura fatală va veni din spate. Dar a mers doar înainte. Alin, cu tupeul unui haiduc, a preluat din mers trăsura și instrucțiunile lui DP în română și chineză. 1-0, iar lui DP i se umezeau ochii. 1-0 și DP saliva ca-n fața unui doboș. Încă un 1-0 și Dan nu mai putea pune pleoapă peste pleoapă. Rezultatele lui Toni și Alin se datorează într-o bună măsură umbrei lui DP, care, ca un tată făcător și iubitor de echipă, a vegheat această trupă, unde știa că se va întoarce. O aventură exotică, ceva tăvăleală, o mână strecurată supt cheongsam și gigolo-ul nostru a mai îndesat ceva la șerpar. Dar bătrâna ibovnică transilvană îl aștepta și ea, transpirată și mirosind a papricaș. Cu brațul drept suflecat, gata de treabă, cu făcălețul de Turda în pumnul din stânga, și cu cardul în dinți, gata să-i facă ficiorului toate poftele, doamna vișinie a stat trează și ea zi și noapte. Și a așteptat. Porumbeilor li se tot puneau bețe în roate, dar era doar o chestiune de zile până când dragostea lor avea să învingă atâtea granițe. Și atâtea preconcepții. Ce dacă dai afară 3 antrenori? Ce dacă 2 pleacă de pe primul loc? Ce dacă aduci lăutarii la spartul târgului? Mentalități învechite… Nu e prima dată când la noi în ogradă bunul simț trebuie să lase locul ideilor fixe și pragmatice. Încă un 1-0 și DP a fugit spre gară. Nu e o surpriză, eram cu toții pregătiți. Să sperăm că e vinul cel bun ținut pentru final și că nu s-a acrit nimeni și nimic. Jucătorii n-au cum să se acrească nici de acum încolo, biciul e pe ei din nou. Bandele de opozanți atacă din nou conducerea. Nici n-am calmat bine disputele și iar se ascut creioanele pe siteuri și pe Facebook.

Alin a rămas cu noi, a venit Dan, clar ar trebui să fim mai puternici. Dacă în Europa, unde suntem o echipă mică, tactica lui Dan de a ţine cu dinţii de joc ni se va potrivi de minune, în bătătura noastră, cred eu, trebuie să arătăm forţă, agresivitate şi fotbal, minut cu minut. Şi cu toţii să fim alături de echipă şi de antrenor. Multă baftă, Dane!

Povestea întoarcerii lui DP se scrie sub ochii noștri și, Doamne ajută, să nu fie vreuna cu tâlc la final. Să fie doar o uniformă serie de victorii cu 1-0, care să ucidă spectacolul în studiourile TV. Pentru că marea încercare, marea răzbunare trebuie să vină în bătăliile europene. Și Doamne ajută să cădem în calea Dudelangilor, să ne spălăm de păcate. Frumos ar fi să se revanșeze și DP că ne-a lăsat pentru una cu bani și să pună de data asta parul pe oi. Atunci o să primească mai multe bezele și din tribună. Să fie într-un ceas bun!

Hakana