Mărţişorul ceferist. 3-1.

Cică nici un meci nu seamănă cu altul, nici chiar când joci de trei ori la rând împotriva lui Sepsi. După unul chinuit, cu o victorie zgribulită cu 1-0, după altul cu fără surprize şi mai degrabă somnolent tot cu 1-0, trebuia să vină şi victoria zdrobitoare cu, bineînţeles, 1-0. La pauză. Aerul călduţ de vară europeană a început a parfuma deja Gruia din primele 20 de secunde, iar suporterii noştri, mai puţini decât merită un meci de play off, mirosind şi ei a zambilele de 8 martie din sufragerie, s-au adunat să-şi primească buchetul de puncte. De data asta întregi, nu tăiate ca maioneza. Că până acum ne uitam la puncte fără să ştim care e jumătatea plină şi care aia goală. Şi nu înţelegeam de ce 1 plus 1 fac tot 1.

„Avem nevoie de linişte”  nu a fost însă un mesaj pentru tribune, unde doamnele cu flori în mână au moţăit 45 de minute, de la minunea lui Ţucu. În repriza secundă liniştea lui Minteuan se pierde, cum pierdut pe drum rămâne şi Culio în minutul 48. După ce ne regăsim rapid onoarea, facem 2-1, tot Culio e cel care din premiantul de anul trecut devine obrăznicătura clasei. Neatent la ore şi impertinent, pare, de la o vreme încoace, golanul cu nota scăzută la purtare. Se leagă de băieţi în pauze şi lucrările de control la glezne nu-i mai asigură notă de trecere. Poate că e turbulent şi deranjează noaptea tot internatul, de când pedagogul lui preferat nu s-a mai întors din delegaţia de la fabrica de ascuţitori şi penare. Dar CFR-ul alunecă pe şine din inerţie şi mai adaugă un ornament în prelungiri la mărţişorul ceferist. 3-1.

Un lucru pare sigur, Minteuan mai rămâne o săptămână, dar mai trebuie ceva cărbuni.

Hai CFR!!!

Autor: Hakana