Gimnastică – exercițiu la sol, cu aterizare în picioare. [Sepsi OSK – CFR Cluj 1-2]

Fotbalul e frumos, nu? E frumos când echipa ta câștigă după o mulţime de răsturnări de situaţii, e frumos când vezi un joc mult peste nivelul a ceea ce se numește în mod comun „campionatul românesc”, e frumos când vezi tribune pline, atmosferă civilizată și gazon impecabil. Echipele își văd de joc și rezultă spectacol.

După o lungă pauză – cu motive întemeiate, vă asigur – revin și eu cu vreo câteva idei despre CFR. Când pot, scriu, când nu sunt în stare, să-mi fie cu iertare. Suntem bine, suntem acolo, în frunte, adunăm puncte după meciuri meschine (cum a fost cel cu Iașul) sau după meciuri de luptă ca cel de azi. Oricum, comparându-ne cu adversarele, suntem la un nivel superior, cu un lot mult mai închegat, mai solid. Mai e mult până departe, dar din ce se vede, competitoarele noastre își pun singure piedici.

Despre meciul de azi, am avut o oră de dulce plutire, de control bun al meciului și cred că toți așteptam momentul lui 2-0. Aveam contraatacuri, mingea se ducea bine în careu și mai lipsea doar finalizarea în stânga sau în dreapta portarului – nu tot luat la țintă omul cu mănușile. Din ocaziile avute, zău că un 2-0 ar fi fost scor corect! Iar apoi totul s-a răsturnat, de la gafa absolut gratuită a lui Males. O lovitură fără rost și fără pic de atenție, care putea accidenta grav adversarul, o gafă venită poate din exces de zel. Cu om în minus, ne-am făcut iluzii că putem rezista și așa. Fazele tot nu apăreau la poarta noastră. Iar apoi, din neant, a picat golul. O fază de șut după respingere, un șut al unui jucător care trebuia marcat exact de un mijlocaș defensiv precum Males. Acolo s-a văzut omul în minus, acolo a contat. Pentru o clipă răsturnarea noastră a părut prăbușire, pentru că fără zborul senzațional al lui Arlauskis sigur se făcea 2-1 pentru Sepsi. Cred că acolo Arlauskis ne-a salvat punctele, a fost o plutire de 3 puncte. Conduși pe tabelă și cu om în minus nu cred că am mai fi putut egala. Așa, a mai fost vreme de un contraatac, de un corner, de o altă zăpăceală a gazdelor și uite așa ne-au venit apa la moară și punctele în clasament. O mențiune și pentru siguranța cu care a bătut Deac penalty-ul într-un moment atât de complicat. Ce înseamnă vârsta, experiența! Altfel, o fi fiind Neagoe mare antrenor, dar halul în care a stă echipa lui la fazele fixe e absolut jalnic – o spun după mai multe meciuri văzute cu ei. La ce lot are la dispoziție, ar fi loc de mult mai mult, de mai multă organizare, căci talente au destule.

Una peste alta, am trecut de un adevărat hop, am bătut o echipă care ar merita să ajungă în play-off și probabil că va și ajunge acolo. Atât rezultatele cât și jocul lor arată constanță, iar după FCSB și Craiova, e loc de Sepsi, Viitorul și Astra, pe locurile rămase de play-off. Felul în care am controlat acele prime 60 de minute e dătător de speranțe. Rămân ca semne de întrebare cum ar fi mers jocul dacă nu am fi marcat atât de iute, cum ar arăta atacurile noastre pe joc pozițional și de ce apar aceste momente de orbire în care se comit greșeli decisive, în momente absolut inutile. Dar, pentru ele, vom afla răspunsurile în meciurile care vin. Deocamdată, echipa îmi pare pe pilot automat, pare că valoarea și experiența adună de la sine punctele. Ceea ce e liniștitor.

Albusibiu