Halta numărul 600. [Astra Giurgiu – CFR Cluj 1-2]

Da, oameni buni, a venit şi acest moment „semifestiv”, cu meciul oficial nr. 600 jucat de ‘new-CFR’ (adică după „repromovarea” în Liga1 din 2004), la nivelul tuturor competiţiilor oficiale la care a participat: în campionat, Cupa României, Supercupă, Cupa Ligii, preliminariile şi/sau grupele EL, CL, Intertoto.

O haltă ca oricare alta, prin care TGV-urile trec fără să clipească (mă rog, fără să reducă viteza…). O haltă, în care – undeva – este afişat celebrul panou „Plecări – Sosiri”, confecţionat fie din PAL, fie din tablă de metal, eventual din alte „materiale şi materii prime”. Şi unde este afişat – cu creionul, pixul, cu vopsea sau digital – când vine trenul şi când pleacă. TGV-urile nu apar acolo, pentru că nu opresc în staţie… 🙂

În sălile de aşteptare ale Haltei 600 (vorbim, evident, de celebrul stadion „Marin Anastasovici” din Giurgiu) nu se înghesuie lumea, aşa că avem timp şi spaţiu să ne uităm un pic pe panoul de „Plecări – Sosiri”. Surprinzător, avem trecuţi acolo – şi într-o parte, şi într-alta – nişte „personaje” din fotbalul autohton, cu nume şi prenume, cu cazier sau nu… 🙂

PLECĂRI:

Da, vorbim aici despre I.M… Despre doctorul Iuliu Mureşan, preşedinte la echipa noastră de aproximativ 17 ani, adică de prin 2001, când echipa era încă în Divizia C (dacă nu greşesc) şi nu se vedea (şi nu se credea în) nicio Ligă 1, nicio haltă europeană, clubul neavând nici măcar vitrină cu trofee… 🙂 Fără discuţie, cel mai longeviv preşedinte de club din ţară (cel puţin la nivelul Ligii 1), club la care a început, practic, al 15-lea sezon consecutiv. Un tip iubit de unii, contestat (şi deseori înjurat/luat la mişto) de alţii, dar care a avut o calitate foarte rară pentru funcţia respectivă: a avut de partea lui încrederea absolută a patronului de altădată (AP), cu care a proiectat şi a înfăptuit acest vis, în care chiar au crezut de la început (poate numai ei doi). Da, între timp/pe parcurs a mai învăţat şi fotbal, a mai fost repetent la destule „discipline” (printre care cea numită „comunicare” i-a fost tot timpul una foarte grea), a rămas pe vas şi când veneau valuri înalte cât reflectoarele din Gruia. Nu ştiu cine ce părere are, dar eu – strict în nume personal, ca de la „ex-presidente” la alt „ex-presidente”, păstrând proporţiile, evident – nu pot decât să-i mulţumesc sincer tot ce-a făcut în cei 17 ani pentru ca „Cenuşăreasa” din 2011 – cu hainele rupte, cu riduri destule, dar păstrând o parte a frumuseţii de altădată – să renască, să tot urce, să devină – la un moment dat – o divă în toată regula. MULŢUMIRI, IULIU, să ai parte de o viaţă liniştită!!!

SOSIRI:

Ehei, pe partea asta vedem o „densitate” mult mai mare, şi – chiar dacă peste tot apare şi semnul întrebării – personajele respective ne sunt suficient de cunoscute (din păcate, în cazul unora). Dacă despre probabilul înlocuitor al lui Iuliu (Marian Copilu) nu pot spune lucruri concrete, să admitem, totuşi, că, din declaraţiile greilor din vestiar (dar şi ale altora), reiese că a fost unul care a pus serios umărul la câştigarea titlului de anul trecut, când IM a avut – deja – un rol doar decorativ. Să fie bine primit, să adune şi el tot atâtea trofee cât IM, şi atunci jos pălăria! Regele a murit, trăiască regele!, cum s-ar spune… 🙂

Despre probabila sosire a lui Stanciu (în funcţia de director sportiv), îmi vine foarte greu să scriu ceva… Un tip controversat, pe profilul lui Mimi-puşcăriaşul (mai deştept, totuşi), cu un discurs destul de legat (mă rog, a fost şi ziarist), dar cu un CV pătat cu multe insolvenţe şi falimente, el cochetând şi cu meseria de impresar. Va avea viaţă foarte grea în Gruia, 99% dintre suporterii ceferişti îl vor înjura nonstop (ceilalţi 1% nu-l vor înjura, dar nici nu-l vor diviniza). Deoarece este prototipul mercenarului absolut în fotbal, nu exclud (şi aici ştiu că nu veţi fi de acord cu mine) să facă şi lucruri bune, dar ele vor fi mereu umbrite de imaginea foarte proastă în Gruia, care imagine se datorează în primul rând deselor declaraţii anticeferiste din trecut. Nu te opri în haltă, Daniele, treci mai departe, nu te vrea nimeni!!! Mă rog, în afară de cei care dau „banul”… 🙂

În josul panoului, mai văd şi nişte note. S-au dat, probabil, nişte calificative pentru trenurile care au trecut prin Halta 600… Nu, nu, de fapt sunt nişte jucători… Ia să vedem:

Să consemnăm -– în primul rând – nota cea mai ridicată acordată echipei în acest sezon (7.3)! Vorbim doar de campionat, evident. Lucru valabil şi în cazul lui Tony (7.9), cu amendamentul că el a primit, totuşi, o notă şi mai mare (8.6) după meciul cu „Dinamoul”.

Nota maximă (8.7) e la Moutinho (poate îl vom alinta la un moment dat cu „Mou din Gruia”), jucător care a intrat „cu talpa” la statutul de titular (şi aşa destul de şubred) al lui Păun, eventual al lui Mailat… Sper din inimă să confirme pe acel post mereu problematic. Note de peste 8 au mai primit şi Culio şi Ţucu, ambii pe merit. Notele mici (6.2) apar la rezervele Omrani şi Mailat, ambii jucând foarte puţin.

În concluzie, echipa de start concepută de Toni a fost bună. A1 a revenit la 4-1-4-1, liniile fiind mai apropiate, atât în atac, cât şi în fazele defensive. S-a revenit şi la mijlocul brevetat de DP (Hoban închizător, Culio inter stânga, Djoko inter dreapta), adică s-a cam revenit la toate „valorile” visate şi puse-n practică de DP, dar într-o regie care n-a supărat pe nimeni. După multe meciuri cu un gol marcat (sau chiar fără), dăm şi noi două boabe, ba puteam da încă vreo două. La fel, după multe meciuri (de fapt e primul din acest sezon) nu primim cartonaşe, nici galbene, nici roşii. Adică putem vorbi şi de disciplină şi de concentrare pe fotbal. E drept, „indisciplinatul” principal, căpitanul Camora, a fost suspendat, tocmai pentru 4 galbene… 🙂

În spate, apare Lang pe dreapta (cam ăsta e postul lui) şi Muri pe centru, Peteleu având o evoluţie bună pe stânga, dând şi o excelentă pasă de gol lui Mou. Hoban a jucat la nivelul sezonului trecut (chiar dacă acel luft a fost o mică pată pe evoluţia lui). La mijloc a reapărut „blocul complex de distrugere şi construcţie” format din cei trei „storşi” de DP (Hoban-Culio-Djoko), unde fiecare pune pe masă ce ştie mai bine: Ovidiu cu paza defensivei, Culio cu asigurarea tranziţiei pozitive (chiar dacă mai pierde balonul, sau – mă rog – nu primeşte faultul, exagerând, uneori, cu protejarea balonului), Djoko cu un efort aproape inuman, fiind primul atât la pressing, cât şi în apărare. Mai are şi destule şuturi la poartă, unele chiar periculoase. A revenit şi pressingul făcut în trei, cu Ţucu şi cu cei doi interi, „lateralii” Mou şi Ioniţă fiind mai retraşi lângă linie (în faza de apărare), ca să aibă grijă de fundaşii laterali ai giurgiuvenilor. În paranteză fie spus, am văzut câteva deposedări (şi poziţionări) bune în apărare ale lui Ioniţă, deci se poate. Nu-i exclus să fi găsit şi ex-rapidistul poteca-minune care te scoate din junglă… 🙂 Eu sper, sincer, să continue ascensiunea!

În concluzie, o evoluţie foarte bună, bazată preponderent pe „filosofiile” lui DP, dar ce să-i faci, dacă tactica aia a fost bine concepută (şi a dat şi rezultate), nu trebuie aruncată la coşul de gunoi doar de dragul schimbării. Am putea vorbi şi despre reuşita schimbărilor (toate post pe post), bine pregătite, chiar dacă ultimele două (Omrani şi Mailat) au jucat sub prestaţia titularilor, dar per total s-au achitat de sarcini.

Era să uit… Să salutăm şi revenirea lui Cipri, care – cu cei 3 de la mijloc – a reprezentat în sezonul trecut (şi să sperăm că va reprezenta şi acum) adevărata „placa turnantă” a echipei. Se vede încă lipsa de pregătire, se vede şi ceva teamă în joc (cu ligamentele nu te poţi juca!), dar apariţia lui pe bancă (apoi şi pe teren) au însemnat o sursă de mobilizare în plus pentru ceilalţi, sunt convins. Bine ai revenit, Cipri!!!

Rămâne să mai spunem două vorbe despre „monotonia” lui Ţucudean. Vine meciul, dă un gol, vine altul, mai dă şi acolo un gol şi tot aşa. Plictisitor… 🙂 Omul chiar face perfect tot ce trebuie să facă un atacant în acest sistem: vine şi în apărare (am notat mai multe degajări cu capul ale lui la cornerele adverse), face pressing la fundaşii centrali adverşi (a şi recuperat o minge la un moment dat, chiar dacă sarcina de bază este doar „întârzierea”), participă la combinaţii, dă goluri… Şi fuge, fuge… BRAVO ŢUCU!!!

Şi – ca weekendul să fie perfect – a pierdut şi „echipa naţiunii”… 🙂

HAI CFR!!!