Două tabere…


Să începem cu lucruri „serioase”: situaţia notelor pentru evoluţia băieţilor la Tg.-Mureş:

Înainte de toate, propun să vorbim un pic despre „fruntaşul” Ţucudean (nota 7.6), care –cu acest nou gol, al şaptelea în campionat şi al noulea în toate competiţiile- devine jucătorul determinant al echipei, atât ca eficienţă, cât şi din punct de vedere al determinării şi –de ce nu?- şi în privinţa comportamentului său din teren, şi nu numai. Cele 7 reuşite în Liga1 (în 697 minute de joc) înseamnă o medie de aprox. „un gol la 99 de minute”, medie, care -rotunjind un pic în favoarea lui- înseamnă „un gol pe meci”… Nu-i rău, mai ales când vedem că aceste 7 goluri au fost marcate în 6 meciuri diferite de campionat (dintr-un total de 8 jucate, el fiind menajat la Mediaş pentru returul cu Dude), ele însemnând, mai mereu, punct sau puncte pentru echipă. Dar, dincolo de aceste aspecte de ordin statistic (care susţin eficienţa lui deosebită din acest început de sezon, propulsându-l titular de necontestat la „naţională”), aş remarca şi calităţile lui de om, de coechipier, având un discurs aşezat, clar în faţa microfoanelor (asortate ocazional şi cu mici înţepături când le consideră necesare). Liniştea „financiară” (se cunoaşte bunăstarea familiei) nu-l fac nici manelist, nici arogant, e un băiat extraordinar, în opinia mea, care merită un respect deosebit din partea noastră! La meciul cu sibienii a primit a lovitură dură la gleznă (după ce a deschis scorul), circulă pe net nişte imagini de după meci cu glezna-i umflată, cu urme clare ale crampoanelor adverse, dar omul a strâns din dinţi, a revenit pe teren (aveam deja toate cele trei schimbări făcute!) şi –chiar dacă mai mult s-a plimbat pe teren după nefericitul accident- a reuşit totuşi să ţină lângă el cei doi stoperi ai adversarilor… Să nu mai vorbesc de multele mingi (lungi şi înalte, venite din apărare) câştigate în faţa mai înalţilor stoperi sibieni. Bravo Ţucu, respect!

Neapărat e nevoie de câteva cuvânte (mai puţin laudative) şi despre Omrani, care este –din nou- unul dintre codaşii satului… Noroc cu Ioniţă… 🙂 Dacă sezonul a început extraordinar pentru Billel (intrând decisiv în R2 a supercupei) şi a continuat cu ceva meciuri bune, de ceva vreme omul este invizibil, mai mereu în contratimp, greoi etc. Și cam indolent, și cam certăreț… Folosirea lui pe bandă este doar o scuză ieftină, până la urmă tot acolo a avut şi evoluţiile bune (sau foarte bune) în acest sezon (cât şi –mai ales- în sezonul precedent). Nu ştiu exact ce se întâmplă cu el, dar merită din plin o pauză mai scurtă (sau chiar mai lungă), poate o „retrogradare” la echipa a doua, cum a procedat şi DP, măsură care la vremea respectivă a dat roade. Dar nu prea-l văd pe Toni luând astfel de măsuri…

…Un drum la „Murăş” e întotdeauna o plăcere (chiar dacă socrii au plecat între timp într-o lume mai bună), mai nou poţi reduce „timpul de parcurs” cu vreo zece minute dacă la Sărăţeni o iei pe drumul judeţean ce duce prin Miercurea Nirajului. Cumnatul mă aşteaptă cu ceva „lichid” de pere, dar degustarea este decalată cu vreo 6 ore, după întoarcerea acasă… 🙂 La stadion, după o „lipsă de orientare” de câteva minute (am cumpărat iniţial bilete la „ţarcul” ceferist, renunţând apoi la acest demers, tata nu a văzut nimic din acel colţ) ajungem cu bătrânul la celebra „tribună-0” (la fel de proastă ca şi celelate zone ale stadionului Trans-Sil), dar măcar vizibilitatea e bună. 80 de lei (20+60) pentru un gol, un şut, pentru primul loc provizoriu… 🙂 Mă rog, în acest moment (luni, ora 23.00) FCSB ne-a luat fața din nou, după 2-0 cu dunărenii… 🙂

Mai vedem marţi, tot la ora 23.00, poate ajungem chiar pe 3, dar e bine şi aşa… 🙂

Să nu uit… Mai ușor cu ”pianul pe scări”, prieteni… Ok, am jucat prost, dar contează -și în acest moment chiar așa e- punctele! A, și să nu uit, eu am numărat cel puțin 7 puncte pierdute pe nedrept în acest sezon: 2 la Călărași, 3 cu Viitorul și 2 cu FCSB, după niște meciuri în care am jucat binișor (sau chiar bine de tot). Nu mai vorbesc de punctele obținute după meciuri –la fel- destul de bune: cu Chiajna, cu Voluntari, cu Dinamo… Cu Toni la timonă, în Liga1, meciuri efectiv slabe am jucat doar la Mediaș (scuza fiind ”odihnirea” aia cu care cu toții de aici am fost de acord!) și –poate, dar nu sunt sigur!- și cu Viitorul, unde pierderea punctelor a fost ”realizată” de greșelile elementare/primitive ale lui Muri, la scorul de 1-0 pentru noi, după min. 85… Acum am câștigat, poate, 3 puncte nemeritate, dar balanța tot indică un ”debit” de 4 puncte pierdute ”nemeritat”. Poate mai stingem 3 puncte din această zestre cu oltenii lui Mangia, adică după un joc prost, dar cu 3 puncte în plus… Tot vom rămâne cu +1 la ”adevăr”… 🙂

Adică să nu ne grăbim cu generalizările, prieteni, chiar dacă ”ispita” e imensă… Haideți să ne calmăm un pic, e un an greu (nicicum din cauza lui Toni, pe care nici eu nu-l simpatizez în mod exagerat, dar una-i una, alta-i alta), și –în ciuda părerilor supralicitate de aici- ei zic că lipsa îndelungată a lui Culio și a lui Deac contează totuși. Contează enorm, zic eu.

…Evident, degustarea lichidului primit de la cumnatu’ s-a realizat în doar câteva secunde după ”aterizare” pe teren harcovian, poate și de aici lipsa ”durității” exagerate în a-i evalua pe băieți…Dar eu sunt adeptul continuității, știu că sunt perioade mai grele la orice echipă, și asta de acum nu e nici pe departe cea mai grea din istoria ”new-CFR”…

Dincolo de literatură, să vedem ce-am văzut la fața locului: am văzut o așezare –din nou, ca și cu mioarele- de 4-1-2-3, cu Males închizător, cu Djoko și Moutinho interi, și cu Omrani-Țucu-Păun în față. Evident, aș putea spune foarte ușor că a fost 4-1-4-1, dar nu spun, pentru că ”aripile” Păun și Omrani au stat mai mereu pe linie cu Țucu (repliindu-se, mai ales Billel, destul de anevoios în spate), iar Males a fost mai mereu aproape de fundași. Cum și interii au ținut deseori aproape de cei trei din față, s-a constatat o ruptură destul de evidentă între cei 5 din spate (4+Males) respectiv cei 5 din față (2 interi+3 atacanți), echipa fiind deseori ruptă în ”două tabere” (ca să facem legătura și cu titlul…). Cam asta o fost una din explicațiile jocului mai puțin reușit, în care abilul Dâlbea a cam făcut ce a vrut la mijlocul terenului, fiind, mai mereu, între liniile noastre (îndepărtate), în spații libere.

Îmi mențin părerea că Males este un închizător decent în acest moment, chiar dacă nu poate fi comparat cu Hoban versiunea 17-18… Prea defensiv, ce-i drept, nu-și asumă responsabilități suplimentare în atac (poate nici nu-i este permis!), dar treaba strictă de ”închidere” şi de distribuire a mingilor în lateral/la interi o face decent… Repet, îl aștept și acum pe Ovidiu (Hoban, nu Hațegan…) să revină în primul unșpe, la nivelul arătat anul trecut. De Culio și de Deac nu mai vorbesc, că voi fi apostrofat…

Despre schimbări? Cea din min 21 (intrarea lui Muri în locul lui Vini, accidentat) nu a fost nicicum una ”tactică”, sper doar că Vini va reveni măcar cu oltenii în primul unșpe. Cu cei de la Târgoviște va lipsi (probabil), ca și Țucu (sper să nu fie forțat!). Intrarea lui Mailat în locul lui Păun a fost una reușită, zic eu, Sebi (Mailat, nu Colțescu!) reușind, totuși lucruri în plus față de Adiță. Schimbarea a fost una de ”post pe post”, nimic deosebit, așadar în plan tactic. Vine apoi ultima schimbare (Ioniță în locul lui Omrani), una care aduce și ceva schimbări de așezare, Djoko se retrage un pic lângă Males (mai ales după ce Țucu dă golul de 1-0), apare astfel clasicul 4-2-3-1, unde Ioniță joacă un fel de ”număr 10” în spatele lui Țucu, Moutinho preluând banda dreapta. Și îl joacă, din păcate, prost de tot. Despre Ioniţă e vorba, evident (nota 3.6, cea mai mică)… Am fost aproape să fac infarct la cele 3-4 contraatacuri ale noastre din final (cu Ioniță în rol de ”coordonator”), în care ex-rapidistul nu a reușit niciodată să găsească o continuare acceptabilă (alegând, dintre cele 2-3 variante avute la dispoziție, mereu pe aia ”perdantă”). Nu, nu cred că e vorba la el de indolență (gen Billel), e mai degrabă vorba de o lipsă crasă de încredere, băiatul se simte stingher la CFR, lucru vizibil, nu mai are încrederea aia avută la Giurgiu… Poate va reveni, eu mai sper în miracole… Putea da liniștit 4 pase de gol în final… În ultimele minute Ioniță a urcat deseori lângă Țucu (pe construcția din spate a sibienilor), când s-a văzut și arhaicul 4-4-2.

Concluzia? Calmo, băieți, calmo… Nu e nicio tragedie, nu a murit (slavă Domnului!) nimeni… Chiar dacă pe teren am văzut –deseori- ”două tabere”, sper din toată inima ca această divizare să nu fie valabilă și la nivelul vestiarului… La nivel de conducere a cam fost, dar sper să dispară și la acel nivel.

Vine meciul cu oltenii… Sper să ajung și eu în Gruia (luni am treabă la Cluj), poate aduc ceva noroc echipei… Cum se spune, „prost să fii, noroc să ai”… 🙂 Dar, ţinând cont de proverbul că „totdeauna primul meci e cel mai important”, să ţinem pumnii băieţilor miercuri la Mioveni, în meciul de Cupă contra celor de la Chindia.

HAI CFR!!!

Reclame

105 comentarii

    • Ne-au cam inghesuit in meciul de la ei. Nu prea am jucat cu titularii si s-a vazut, nu ne permitem sa mai facem experimente de data asta, daca vrem sa trecem mai departe, chiar si asa e destul de greu.

      Apreciază

  1. Interesant,in prima faza din Cupa am fost in urna 2-a pentru ca am iesit in primul tur anul trecut.Acum se pare ca criteriul in aceasta faza este clasarea in clasamentul Ligii anul trecut,pentru stabilirea echipei gazde.Deci jucam la Medias.

    Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.