Nea Culpă


N-am mai auzit/citit de mult atâtea păreri despre CFR ca în ultima vreme. Am fost puţin sufocat de atâtea idei, mai ales că le aveam şi pe ale mele în cârcă. Din toate părţile anatomice, gură, mână, popou, pornesc analize, sentinţe, critici sau impresii. E normal şi simplu ca fiecare dintre ele să conţină pe lista de ingrediente măcar un procent de adevăr din doza zilnică recomandată. E simplu pentru că e limpede ca lumina ce trece printr-o bere rece care au fost greşelile, ce anume trebuia făcut ca să nu păţim ce am păţit. Trebuiau băgaţi ori 3 fundaşi, ori 3 atacanţi ori 3 din ăilalţi. Simplu, e ca atunci când plesneşti un copil neascultător. Până şi moaca lui e plasată atât de convenabil în dreptul palmei tale grele… Pleosc. Dreptatea e gata împărţită, vindecarea e pe jumătate sosită. Doar că nu e aşa. Nu s-a reparat nimic. Şi copilul tot supărat e.

După foarte multă vreme, ani pierduţi prin insolvenţă şi play-out-uri, când băieţii albaştri stăteau cu pixul pregătit şi încălzit în gură să semnaleze obştescul final al echipei noastre, iată că au năvălit toţi să muşte de cur antrenorul-vedetă şi noua sa creaţie. Le-a fost teamă că CFR-ul intră în cărţi, şi a intrat. Şi au început să dea cu pliciurile din toate părţile. De parcă n-ar fi ştiut niciodată cum e DP şi cum turbează dânsul la orice adiere de vânt. La fel era şi pe banca Urziceniului. De nu săreau doi greieri din iarbă din calea atacului petrescian, buf, erupea un vulcan, două tsunami, patru avalanşe şi un bombardament. Sărea până-n plafon ca un cvartet de precupeţe înşelate la cântar. Şi nimeni nu zicea nimic, ba s-a şi umplut de simpatie ca un ardei  de tocătură, iar toată presa îl ţinea ridicat acolo, în slăvi. Aşa a fost DP şi împotriva CFR-ului şi-l uram pentru asta – bâlci, trânteli, circ. N-am vazut nici un meci de-al lui fără să mă gândesc că e mai probabil ca Dan să ia premiul Nobel decât să antreneze vreodată în Anglia. Dar n-ai ce face, când e al tău, trebuie să închizi ochii. I-am închis, şi fără “chiu”, doar cu “vai”, ce buni suntem, ne-am cocoţat pe locul 1.  Antrenorul dădea cât trebuie, atat doar, şi pe teren şi în afara lui. Şi părea că-şi păstrează nişte cartuşe pentru mai târziu, iar pupăturile pe gură cu suporterii pentru momentul triumfului. O grămadă de victorii la 0 au devenit banale. Morcovii au devenit istorie. A fost clar că DP reuşise ce îşi pusese în minte.

Putea el să se apropie de ceferistul de rând, rândul 17, Tribuna II? Cum să nu! Puteau ei, ceferişti de fostă peluză, actualmente de Tribuna I, să-l placă pe Dănuţ? Normal. Putea să fie unul deştept care să intuiască posibilitatea ca apele să se tulbure, ca berile să se tulbure, ca tulburelul să stea tulburat de sărbători? Dar n-a fost. S-au crispat în iarnă că cineva filma un meci cu nişte chinezi. Aşa cristalin cum sunt, mai că mă sparge din nou râsul. Şi atunci, să nu recunoaştem acum, în ceasul 11 şi 25 că, şi noi, şi ei am fost cam fraieri? Şi că din cauza asta s-au pierdut mai multe puncte decât din cauza lui Deac sau a prelungirilor, vorba lui Mara (care, când era peste graniţa judeţului, scuipa şi el săgeţi încinse spre Gruia). Prea puţină bucurie, prea puţin chef şi prea mult orgoliu…

Aşa s-a născut CFR-ul acestui campionat, din orgoliu, mult orgoliu, cash şi câteva găini bătrâne, care să facă ciorbă a la Ritz. Din exterior au fost adăugate mirodenii de suporteri nemulţumiţi cu stilul, jurnalişti mai puţin bogaţi cu duhul, dar gata să latre la orice mişcare ce se auzea din Gruia, şi tot soiul de curve fotbalistice care îşi bagă nasul în treaba unei echipe, arbitri, impresari, conducători de tot felul. Panica creată de succesul acestui joc urâcios al CFR-ului a mărit volumul în difuzoarele grohăitoare şi, când treaba era deja groasă şi învârtoşată, a început propaganda. Singurul lucru la care toţi ciurli-burli din ţara asta se pricep de minune. Am luat campionatul de iarnă, aşa că, înainte chiar de play-off, pe orice străduţă ne prindeau, ne dădeau cu hârdăul de fecale direct în freză. Şi bineînţeles, că de fiecare dată a funcţionat. S-a băgat gaz până a intrat şi suporterul ceferist mai slab de înger şi cu răbdarea pe terminate să dea la gioale propriei echipe, şi aşa destul de faultate. Ne-au făcut ca pe-o scrumbie afumată. În vestiar nu mai rămăsese oricum nimic din tangoul lui Fabbiani şi Culio, dar în aerul deja stătut s-a infiltrat putoarea de stricat. O haleală bună ce peste noapte îţi mută nasul. Îi mai văzusem pe rivali încercând să-şi infiltreze scenariul ăsta, dar ca acum, n-a prins niciodată. Peştele s-a împuţit şi de la cap şi de la coadă, iar la mijloc a rămas o felie de lămâie din care să mai sugem în pauză. Din nou nu s-a simţit experienţa în apărare, în apărarea noastră. Atât l-au lucrat (a se citi futut) la creier pe Dănuţ, până a început şi el să intre în clinciuri şi s-a terminat. Clica de memei şi-a făcut datoria. Mai trebuie să înghiţim o dată în sec ca să ajungem dincolo. Şi poate că mai trebuie să dăm şi de-o Famagustă, că deh, cu o Famagustă toţi suntem datori.

Am făcut un campionat foarte bun, dar care a părut în general jalnic. Pentru unii jalnicul ăsta era rujat şi machiat cu multă roşeaţă în obraji câtă vreme ne fandoseam pe locul 1. Şi-am stat acolo mult şi bine, dar tot nu era bine… Apoi s-a scurs rimelul şi ne-am văzut faţa tristă în vitrina de la Vărzărie. Da, nu se mai zâmbeşte ca pe vremuri. Şi ce vremuri, ce dansuri pe mese, ce forfotă în tribune, şi ce trist e azi în Gruia…

Poate fiecare se uită acum în spate şi îşi vede culpa. Şi apoi trebuie s-o uite. Să-şi amintească doar cum să se bucure de echipă şi de meciurile ei. Cu prima ocazie, etapa ce vine.

Campionatul, de care ne-am cramponat cu toţii (şi Petreştii şi ceferiştii în egală măsură), e ca şi dus. Mai rău e că dus pare a fi din gară un spirit frumos, spiritul CFR. Deocamdată. Sunt convins că la un moment dat va veni înapoi. Chiar de va fi să se întoarcă pe jos, de la Roma, Manchester, Basel, Braga…

Reclame

150 de comentarii

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.