Comisionul unor victorii nemeritate. [CFR Cluj – FC Botoșani 0-0]

Cred că e greu să înțelegem de ce noul drum al CFR-ului spre Occidentul fotbalistic trece, ba încă se mai și oprește, prin Botoșani. E normal să fim dezamăgiți atunci când ne poticnim de o formație care, în mod evident, ne este inferioară. Și nu o dată! Deja s-au făcut două astfel de episoade în campionatul ăsta. Trebuie însă să înțelegem că maniera de joc a CFR-ului nu este una care să ne dea foarte multe victorii incontestabile și că, dacă în multe rânduri am câștigat cu foarte multe emoții, este absolut normal să nu ne meargă mereu, să mai apară și astfel de sincope. Vor mai fi astfel de momente ca cel de azi, mai ales în play-off, acolo unde va conta. Dar, până atunci mai e o perioadă de transferuri, moment în care CFR-ul ar trebui să facă cele 2 achiziții ofensive pe care le văd acum esențiale: un mijlocaș ofensiv, cu rol de sprijin pentru atacant și un mijlocaș de bandă stângă de calitate egală cu Deac. Abia după aceea vom putea spera la mai multă siguranță, la mai multă eficiență.

Deocamdată lucrăm cu ceea ce avem, cu o tactică previzibilă și cu variațiuni date doar de improvizații ale „Selecționerului” Dan Petrescu sau abordări de plan psihologic. Așa cum gândisem și în prefața jocului, cheia acestui meci era una psihologică – dată de presiunea de a specula momentul favorabil. Și s-a văzut asta, într-o oarecare crispare în joc – semn că „DP” nu a ştiut gestiona calm situaţia. S-a văzut multă dorință, mult pressing, dar și foarte multă frustare după fiecare nereușită. Adaug la astea și o oarecare inadecvare pe plan tactic: folosirea lui Djokovic mult prea avansat, forțarea lui Culio și abandonarea lui Urko Vera în față, fără niciun coechipier la susținere, distanță mult prea mare între jucătorii din atac. Chiar și așa, în condițiile din alte meciuri și la oportunitățile ivite, am fi putut avea avantaj până la pauză. Dar probabil că șansa din alte dăți a trebuit plătită azi, un comision al norocului. Iar apoi, după minutul 60, pe fondul unor schimbări nestudiate tactic, toată presiunea CFR-ului s-a cam topit.

E păcat, se putea mai mult, asta e clar. Pressing-ul a funcționat foarte bine și a furnizat o sumedenie de mingi câștigate sus. Urko Vera, de asemenea, a dominat jocul aerian. Avea nevoie doar de o adresă apropiată la care să se ducă munca sa de pivot. În loc de asta, oamenii noștri erau fie lipiți de bandă, fie inadecvați pentru un joc tehnic și ofensiv: multe acțiuni s-au oprit la Djokovic, al cărui control stângace nu avea cum să fie util în acțiuni de poartă. A avut cel puțin 2 situații mari, unele pe care un om cu simțul porții (nu doar cu șut) ar fi trebuit să le folosească. Nu avea ce să caute atât de în față, funcția sa este de mijlocaș defensiv, într-un sistem de 4-1-4-1. În fine, Botoșaniul a fost inert în multe momente, a cedat sub pressing, a avut linie de mijloc inexistentă și a dat momente ridicole: șuturi de la 40 de metri spre poartă. O echipă venită să scoată egalul și, dacă e vreun loz norocos, să câștige.

Din punctul meu de vedere, se impunea, imediat după pauză, introducerea lui Omrani lângă Urko Vera, pentru o a doua repriză în care defensiva Botoșaniului avea să cedeze. Tactica asta n-a fost aplicată decât în ultimele 20 de minute, când deja timpul şi nervii lucrau în defavoarea noastră. Adaug și presația slabă a celor ce au venit de pe bancă, Păun și Coman, cei care ar fi trebuit să profite mai mult de șansa ce li s-a oferit. Sau poate tocmai de aceea au cedat, nefăcând nici ei față presiunii. Păcat, mai ales de Coman îmi pare rău, căci el a părut că se pierde la fiecare atingere de minge. Prea multe astfel de șanse ca azi nu i se vor mai oferi.

În fine, ce-a fost, a fost. Trebuie să înţelegem că încă nu avem o reţetă a succesului. N-am să mai insist prea mult asupra acestui meci, pentru că aştept să văd ce măsuri va lua Dan Petrescu după această lecţie. După episodul de la Timişoara nu s-a văzut o schimbare majoră. Acum însă avem o defensivă bine legată, jocul de pressing funcţionează şi cel de combinaţii la mijlocul terenului, se vede foarte clar că, la mijloc, echipa ştie ce are de făcut, care sunt traseele. Aştept însă să văd o idee cât de cât clară pe ultimii 30 de metri, nu doar mingi scoase în flanc şi centrări în orb, spre unicul jucător care ar trebui să se bată cu toată defensiva adversă. Aştept idei mai multe, mai variate, pentru că deşi avem jucători foarte buni, suferim la jocul ofensiv.

Am văzut însă o declaraţie cum mi-ar plăcea să văd la toţi jucătorii noştri: „Nu resimţim presiune! Suntem fotbalişti. Presiune simt cei care se trezesc dimineaţa la 7, să plece la muncă.” Da, Culio este. E declaraţia unui om obişnuit cu munca, nu doar cu sportul şi mă bucur că avem oameni cu o astfel de etică a muncii în vestiar. Astfel de oameni pot construi un trofeu de campioni din mai nimic. Şi acest gen de gândire e ceea ce diferenţiază clar CFR-ul de restul echipelor din campionat. Trebuie doar să ne trezim în fiecare zi la ora 7.

Albusibiu