Puteam mai mult, dar bune și ăstea „numai” 3 puncte [CFR Cluj – Juventus București 2-0]

                               Arlauskis
                Manea     Vinicius     Boli     Camora
                         Hoban     Djokovic (Nistor)
                Deac (Nouvier)    Culio         Păun
                            Balde (Urko Vera)

În alte epoci și în alte competiții, Juventus ar fi umplut stadionul din Gruia. Poate, dacă avem un pic de răbdare, îl va umple…

Trupa lui Dan Petrescu domină total, pentru o luuungă perioadă de timp, echipa „păcii” din Liga 1. Revedem, într-o oarecare măsură, subjugarea Astrei din ultima etapă. Juveții par incapabili să se ridice la nivelul CFR-ului, care nici măcar nu-i foarte ridicat.

Dacă ați așteptat scorul campionatului sau goluri marcate după faze superbe (gen golul lui Kapetanos din meciul tur cu Manchester United), puteți să vă puneți așteptările în cui. N-a fost deloc ziua CFR-ului în careul advers. Mii de lovituri libere, sute de cornere, milioane de pătrunderi în careu… nimic! A lipsit ceva… nu știu ce… Poate sarea, poate piperul, poate niște paprica… Niciuna dintre combinațiile CFR-ului n-a condus la introducerea mingii în poarta oaspeților, chestie care ne-ar fi putut costa un 0-0 penibilos.

De data asta, norocul s-a numit Păun, care s-a crezut o dată Del Piero, și chiar a fost! Era 1-0 dintr-un șut măiastru din colțul careului în minutul 29. Părea să fie golul care declanșează potopul, dar nici vorbă de așa ceva.

Balde a fost aproape în totalitate anihilat de singurul jucător al oaspeților care ar merita să poarte un nume pe tricou, Benga. Aș fi curios de câte ori s-a întrebat Dan Petrescu de ce n-a început cu Urko Vera. Și asta nu pentru că Balde n-ar fi vrut, ci pentru că n-a putut. Probabil întrebările din capul lui A1 au încetat spre final, când a realizat că nici Urko Vera n-a făcut mare brânză (mă rog, nici măcar nu-i cioban, dar așa-i tâmpita vorbă din popor).

Arlauskis a respins o minge trimisă în careu la primul corner al Juventusului și așa am notat prima nici-măcar-jumate-de-ocazie a oaspeților.

După pauză, l-am revăzut pe Balde în vârful atacului, dar nu s-a schimbat nimic. Îl înțeleg pe Dan Petrescu: nu se face să-ți schimbi atacantul la pauză, doar pentru că este eclipsat de fundașul central al ultimei clasate. În orice caz, Balde n-a avut aproape deloc ocazia să arate ce poate în careul advers, fiind eclipsat nu numai de Benga, dar și de propriul fundaș central, Vinicius, care s-a găsit în poziții bune de finalizare de trei ori în acest meci!

Vinicius, de altfel, a fost net peste Boli, care s-a cam c… la semnal de vreo trei ori, nereușind să respingă mingea din prima, tare și în văzduh.

Repriza a doua ne-a lăsat să jinduim mult și bine după scorul periculos de 2-0, care era totuși mai liniștitor decât fragilul 1-0. Golul doi a venit târziu, în minutul 83, după ce, cu un minut în urmă, Nistor reușise să-l impresioneze pe arbitru în careul advers până la fluierat de penalty. Probabil meritam alte două lovituri de pedeapsă mai devreme, mai clare, dar am primit-o cu scârbă și pe aceasta. Culio n-a iertat și s-a dus la cinci goluri marcate în acest campionat, de la 55 metri.

S-ar părea că totul a fost binișor și frumușel, doar că  n-o să uităm degrabă ratarea Juventusului din minutul 56, când Beța a reluat din drop, pe lângă poarta lui Arlauskis, o minge ce l-a găsit perfect în spatele liniei noastre de fundași.

Oaspeții ne-au mai stresat de două ori în această repriză, și numai faptul că nu erau din Torino a făcut ca tabela de marcaj să nu arate cifra 3 în dreptul lor. Nu e primul meci în care CFR trăiește periculos și tare mă tem că nu e nici ultimul. Însă să nu strâmbăm prea tare din nas la victorii. Ăsta-i stilul CFR-ului actual, iar victoriile vin totuși mai degrabă prin muncă grea decât prin noroc ușor.

PS. La ora și minutul la care pun punct acestei postări, FCSB primește a doua lovitură de la 11 metri în meciul de la Brașov și se apropie la patru puncte de liderul meritat al clasamentului Ligii 1. Noapte bună!