Victorie meritată, cu morcovi nemeritați. [CFR Cluj – CSU Craiova 2-1]

După scurta întrerupere a campionatului, programată pentru răstignirea neamțului Daum, singurul (i)responsabil pentru necalificarea la Mondial a unei generații superbe de fotbaliști mediocri sau semiratați, fotbalul se întoarce în Gruia, condus de un arbitru care habar nu are ce-l așteaptă după ieșirea din tunel.

Primul 11 al lui Dan Petrescu încă mai poartă urmele celor patru contuzii căpătate la Timișoara, așa că nici nu mai e același prim 11. Principala modificare e vizibilă într-un punct esențial: Vâtcă îi lasă locul din poartă nou-venitului Arlauskis (sau Arla, pe spatele tricoului, un fel de Napolact britanic). În ciuda unor transferuri proaspete, se merge tot pe perechea clasică de fundași centrali, Mu(reșan) – Vi(nicius) (sau Movie, în engleza americană).

Așezarea gândită de Dan Petrescu trebuie să se plieze pe 3-4-3-ul (ce pare ofensiv, periculos) cu care au intrat craiovenii pe teren. Meci important, atenție mare, urechile ciulite la adversar! Sunt singurii neînvinși în campionat până la urcarea în Gruia, ba au mai luat și niște lecții de fotbal de la AC Milan.

CFR – Petrescu – Arlauskis – Manea, Vinicius, Mureșan, Camora – Hoban – Nistor, Deac (Păun), Culio, Nouvier – Urko Vera (Balde, Omrani).

Meciul e plin ochi de evenimente. Nu trenează decât câteva zeci de secunde, atât cât durează să se tânguiască la arbitru fotbaliștii tăvăliți pe gazon.

Nistor, aruncat pe dreapta, pare cel mai activ dintre clujeni, secondat de Manea, care – anticipez – va face (în opinia mea) cea mai bună partidă în tricoul CFR-ului, chiar dacă au mai fost faze în care a fost surprins prea avansat în faza defensivă.

Urko Vera e cel care ratează primul. O ratare de… încălzire. Dar, hai s-o luăm metodic, că-i mai simplu.

Minutul 18. Camora pătrunde în viteza a 6-a în careu, salvează eroic o minge ce dorea să iasă în aut de poartă, pasează în spate spre Urko Vera, care e perfect plasat, dar incomplet pregătit pentru recepționarea sau șutarea mingii. Ezitarea de o clipă a înaltului atacant e suficientă ca mingea să se scurgă la portar, nu în poartă. Păcat. De acolo, până și bunică-sa lui CR7 înscria cel puțin de trei ori din zece încercări.

Minutul 21. Nistor pendulează de pe dreapta pe centru, își pune mingea pentru piciorul stâng și trimite o torpilă ce trece puțin peste bara transversală. Calancea n-a existat la această fază. Un pic mai jos și doar bara se putea opune deschiderii scorului. E bine, avem ocazii, în timp ce craiovenii nu știu de să facă cu mingea, chiar și atunci când le-o cedăm cu generozitate.

Minutul 28. Corner de pe dreapta (s-a jucat mult pe dreapta în prima parte). Se înalță Mureșan și trimite mingea cu capul peste poartă. În înălțare, „cotuiește” un fundaș de 17 ani, Screciu, care suferă prima sângerare semnificativă din carieră. Fundașul nostru apucă să se replize în defensivă, așa că durează o veșnicie până ajunge la el cartonașul galben, scos cu forcepsul din jeb de arbitru.

No, atâta-i trebe lui Dan Petrescu, în care deja se agita TNT-ul, care sare în aer. Protestele lui nu sunt cu aprobare de la Primărie, așa că arbitrul îi retează scurt dreptul de folosință a dreptunghiului din fața băncii de rezerve și-l trimite după gard. Mă scuzați, mă chinui de minute bune să-mi aduc aminte numele arbitrului, ca să-i dau mai multă personalitate, dar nu reușesc. Aha, Comănescu! E deja minutul 30.

Minutul 32. Pentru a doua oară în această repriză, Deac nu reușește să agațe ca lumea o minge pasată printre apărători, în poziție de unu la unu cu portarul. Faza se stinge, ocaziile ratate se înmulțesc. Craiovenii doar visează la ale lor.

Minutul 36. Cipri Deac se scutură de amintirile nereușitelor din minutele trecute și pătrunde hotărât spre careu, cu mingea la picior. Faza aduce mai mult a meci de rugby, cu Deac încercând să pune de un eseu pe punctul de la 11 metri și cu Tiago Ferreira încercând să-l sugrume. Câștig de cauză are clujeanul, care scoate lovitura de pedeapsă mult-așteptată (în special de Culio). Fundașul advers se alege cu cartonaș galben.

Minutul 37. Cartonașul galben este retras din circulație și este înlocuit cu cel roșu, la indicația tușierului. Spiritele se aprind ca spirtul.

Minutul 39. Un oficial craiovean este trimis în tribună, probabil pentru trimiteri la origine. Culio încă-și potrivește mingea pe punctul cu var.

Minutul 40. GOOOOL Culio! Argentinianul nostru drag execută la 34 ani mai bine ca la 33, și deschide binemeritat scorul: 1-0. Craiova se îndreaptă spre prima înfrângere, noi spre alte galaxii.

Minutul 40 bis. Galeria clujeană e pe cai mari, nu pi curând (bancul cu Ștefan cel Mare, cineva?).

Minutul 42. Craiovenii au primul moment de enervare. Mitriță execută bine de tot o lovitură liberă din zonă ultracentrală (zidul nostru așezat la marginea careului mare), dar insuficient de… perfect. Mingea lovește bara transversală (comentatorul îl laudă pe Arlauskis, pentru că are noroc! Ha, ha ha!) și nu intră în poartă.

Se arată patru minute de prelungiri, dar nu se mai întâmplă mai nimic important. CFR intră la vestiare cu un avantaj de un gol, un avantaj de un jucător și cu avantaj de vreo 5-1 la ocazii ratate.

Minutul 46. Urko Vera și-a trăit repriza, și-a mâncat mălaiul, deci poate ieși. Schimbare logică. Intră Balde, poate cu mai mult lipici la gol, așa cum a fost și la Timișoara. Din păcate, ori nu e foarte tras la linie cu pregătirea, ori e mai lent decât m-aș fi așteptat (e prima oară când îl văd la lucru). Îi lipsește un centimetru de viteză în vreo două faze promițătoare…

Minutul 53. Nistor se pierde cu firea în careu și preia aiurea o minge pe care scria „aproape gol”. Se pune în genunchi, dar poate era mai bine să se roage înainte…

Minutul 57. Șut bun al fundașului Manea, din afara careului, dar Calancea pare un portar destul de sigur.

Minutul 60. Echipa e condusă, nu joacă mare lucru, dar – cinste ei! – galeria oaspeților continuă să fie activă.

Minutul 64. Centrarea lui Camora a frumoasă, dar nu-i dintre cele mai bune. Totuși, e printre cele mai inspirate ale campionatului. Calancea nu mai este portarul sigur de odinioară, scapă mingea și-i face un cadou neîmpachetat lui Balde, care marchează fără ezitare: 2-0! Game over!

Scor periculos, my bip! În seara asta ne ducem la 4 puncte, fără discuție! Golul doi a pus capac meciului, așa că-i iertăm lui Balde toate inexactitățile ulterioare.

Între timp, Deac a fost schimbat cu Păun. Avea și un cartonaș galben, nu merita riscul de a-l ține pe teren. Nistor trece în centru, Păun pe dreapta. Nouvier rămâne pe stânga, dar nu-i foarte vizibil astăzi.

Minutul 81. Fază de cascadorii râsului. Un craiovean plăpând, Burlacu, se izbește de pieptul ca stânca al lui Vinicius în careu și arbitrul arată același punct de la 11 metri. Vinicius, vinovatul fără vină, ia și un galben. Protestele noastre sunt civilizate, mai mult în șoaptă ardelenească. Nu mai contează. 2-0, 2-1, tot un drac și 3 puncte pentru noi. Execută Gustavo, Arla e aproape pe minge, dar nu poate para șutul. Craiovenii reduc din handicap.

Meciul se încâlcește un pic. Balde e trântit la pământ și nu-și mai revine în veci la forma din minutul 64. În locul său va intra Omrani.

Păun trage prost la o lovitură liberă, Camora trage în zid la repetare.

4 minute de prelungiri, în care craiovenii par să fie producători de morcovi, nu de lubeniță. Arlauskis scoate miraculos un șut la care mi-au înghețat ficații, iar mingea de la șutul următor se oprește în Culio.

Minutul 90+5. Necazul e grămadă pe noi, în careul nostru, în minutul de prelungire care n-ar fi trebuit să existe! Respingem de trei ori în aut, de trei ori arbitrul mai dă o șansă oaspeților. Centrare în fața porții, dar malacul Kelic nu ajunge la minge. Am scăpat, grijania lor de morcovi!

Victorie meritată, fără dubii, cu tremurături inutile pe final. Să ne relaxăm sfincterele și să cântăm fericiți din frunză de morcov tânăr. Cine e pe primul loc? CFR! Aproape că am uitat de Timișoara. Doar aproape…