Întrebări. [FC Botoșani – CFR Cluj 1-1]

DP știa el ceva când i-a „simțit” pe botoșeneni favoriți. Mă rog, nu prea știa el nimic, a spus asta mai mult cu scopul de-a lua presiunea de pe umerii băieților. Un discurs evident „defensiv”, mai ales când ne aducem aminte de declarațiile prea optimiste (și în sincron) ale lui IM+Miri privind șansele la titlu în ediția precedentă, că cică suntem cei mai buni etc. Nici abordarea aia nu era bună, nici asta cu „prudența” nu ne place. Nicicum nu e bine… 🙂

Începem meciul în formula 4-4-2 (cam singurul detaliu ghicit corect de cei de la Digi), cu Vâtcă – Manea, Luchin, Vinicius, Camora – Deac, Hoban, Culio, Păun – Omrani, Bokila (în cadrul liniilor de la dreapta la stânga). 5 „foști” și 6 „prospături”. Surprinde titularizarea lui Vâtcă și a lui Luchin, poate și a lui Culio, în rest pace și prietenie. Poziționarea celor două vârfuri este – totuși – riscantă, cei doi schimbând foarte des locurile.

În primele minute vedem anumite lucruri bine gândite ale acestui 4-4-2 (cam rigid totuși, așa cum s-a dovedit ulterior), la cornere Omrani și Bokila stau foarte aproape unul de celălalt și de portarul advers (în scopul de a-l incomoda în ieșiri), vedem poziționarea mai în spate a lui Culio, care vine până-n linia fundașilor deseori pentru a prelua mingea, apoi le prelucrează mai departe (deseori cu diagonale în dreapta, dar asta mai mult în R2, fie spre Manea, fie spre Deac, câteodată și spre Omrani, rătăcit pe acolo). Hoban joacă mai sus (în mod surprinzător, dar eficient, vezi golul).

În mod neașteptat, cel mai bun fundaș pare a fi (de fapt chiar este) Manea, fundașii centrali joacă sincronizat doar când primul adversar e la vreo 25 de metri… 🙂 Mai vedem schema loviturilor libere cu Deac și Păun în apropierea mingii (ei măcar se cunosc… 🙂 ), dar vedem și multe carențe în interpretarea așezării 4-4-2: cei doi atacanți par cam departe unul de celălalt, și – mai grav – sunt cam departe de mijlocași. Așezarea lui DP ne aduce aminte de multe ori de cea a lui Feri Dican de acu’ 2 ani (aducătoare – totuși – de 4 victorii în primele 4 meciuri în Gruia), nu vedem transformări semnificative, totul pare predictibil.

Conducem din „mușchi”, mai exact din valoarea individuală a jucătorilor (Omrani+Hoban), după care ne retragem inexplicabil (ca pe vremea lui Feri, a lui Tony, a lui Miri… 🙂 ) și îi ajutăm pe acești botoșeneni evident mai modești (valoric vorbind, excepție fiind poate Moruțan, cu clinciuri multe și intense cu Culio) să revină în joc.

Treptat apar probleme pe flancul stâng al apărării noastre, unde Culio nu avea voie să-l țină el pe fundașul advers (care a și marcat cu capul), având un deficit de vreo 20 cm. Mare greșeală de organizare defensivă, asta e.

Timpul trece, nimic dătător de speranțe nu mai apare (din păcate), moldovenii domină destul de evident și cam umilitor pentru pretențiile acestei versiuni a CFR-ului…

Vine și R2, vine și Nouvier (iese Păun), schema nu se schimbă deloc, doar distribuția. Din păcate, francezul joacă (și) mai slab decât Adiță, apărarea moldovenilor contracarând eficient (și bărbătesc, deseori prea dur) tentativele noastre (ce-i drept, foarte firave) de atac / contraatac.

Nu vedem – din păcate – nici urmă de pressing, nici de preîntâmpinare, nici de grup (de haită), lucru absolut indispensabil în 4-4-2, folosit cu succes de Miri chiar și în 4-2-3-1. Alte vremuri… 🙂 Echipa este evident debusolată, doar Culio face ce știe el mai bine, scoate mingile din apărare, apoi fie e faultat, fie dă o diagonală în dreapta. Omrani devine din ce în ce mai nervos, dar eliminarea lui este totalmente greșită (recunoscută și de „specialiștii” de la Digi). Trebuia dat penalty! Evident, discutam altceva acum, dar cele văzute per global rămân, din păcate.

În minutul 61 dispare Bokila și vine Nistor (cel cu „un pas înainte”… 🙂 ), așezarea se transformă subit în 4-2-3-1, cu Hoban+Culio la închidere (cu Ema jucând – în continuare – pe post de „constructor” din spate), ăia trei fiind Deac – Nistor – Nouvier, în față Billel. Noua așezare nu aduce nimic nou, toți cei trei mijlocași din spatele lui Billel joacă slab / foarte slab (Nistor aproape că nici nu a atins mingea, în acest sens meciul Filipe – Nistor e 1-0, din păcate… 🙂 ), obosește (surprinzător) și Hoban, în contrast cu Culio, care era așteptat în echipa de start doar în etapa a 3-a, a 4-a, și uite că joacă – de voie, de nevoie – 90 minute… Că nu prea ai alte soluții acolo, din păcate. Apropo de soluții, câteva întrebări:

1. De ce Vâtcă? Nu că a jucat rău (dimpotrivă), dar antecedentele spuneau altceva.
2. Unde a fost/este Urko Vera? Chiar nu putea prinde nici măcar banca, fiind nevoie de Coman (al doilea U21) să intre în teren? Omul a fost prezent la ambele cantonamente, a și marcat în primul amical cu Sepsi, apoi pauză… Nu a fost adus – poate – de cine „trebuia”?
3. Diferă acest sistem 4-4-2 al lui DP în mod convingător de cel folosit de Dican (catalogat la vremea respectivă unul cam dreptunghiular și cam rigid), în ciuda calității superioare evidente a actorilor?

Și ultima, ca „bonus”: ce facem dacă asemănarea cu sindromul Rednic de acum 4 ani va continua și după etapa a 2-a?  Adică facem egal cu Viitorul (atunci făceam egal dramatic cu cei de la TM, cu 3 eliminați, tot după un egal cu moldovenii)… Pleacă și DP după etapa a 4-a? Mă rog, asta e a doua întrebare „bonus”… 🙂 Dar mai am una: parafrazând un clarvăzător binecunoscut, poate tot vom avea de-a face cu chinezii, dar nu în sensul că vin ei să ne ajute, ci în sensul că pleacă DP la ei… 🙂 Ca la radio Erevan… 🙂

OK, să ne calmăm, totuși. E primul meci, am jucat modest (aici n-avem ce discuta), dar să avem speranțe – în continuare – în „mușchi” și în valoarea individuală a câtorva jucători.

UPDATE (19.07.2017, ora 13.00): iată situaţia (detaliată) a notelor acordate după meciul de la Botoşani (este reactualizat şi tabelul clasic la „sondajele lui kiruj”, la „link01″):

HAI CFR!!!