Sepsi OSK – CFR Cluj 1-3

Nimic nu poate fi mai productiv decât combinarea utilului cu plăcutul… După 80 minute, ajungem la Brașov. Pasul 1 este cel cu „utilul” (adică o las pe Mme la Coresi, mall aflat cam la 600 m de stadionul Forex. Util pentru mine, plăcut pentru ea…), apoi vine pasul 2 (cel cu „plăcutul” pur), când, împreună cu kiruj senior (90 ani), ne așezăm pe scaunele inexistente ale tribunei, o construcție și mică, și veche, și degradată, în contrast izbitor cu calitatea gazonului, care se prezintă în condiții foarte bune.

Reușim cu chiu cu vai să prindem ceva locuri pe așa zisa tribună acoperită cu folie (fiind în conservare sau poate reparație), și în loc de scaune ne așezăm pe fierul de care s-au fixat scaunele în vremuri mai bune… 🙂

Teren îngust. Lățime în jur de 70 m, aducând izbitor cu „zgura mea” de lângă Parașutiștilor din perioada ’78-’82. Lungimea totuși OK (în jur de 95 m). Nu am înțeles foarte clar motivul pentru care terenul n-a fost (sau nu este) mai lat, în ambele margini existând niște fâșii de vreo 7-8 m fiecare (cu gazon la fel de bun), deci lățimea ar putea fi mărită lejer cu încă 10-15 m. Mă rog, treaba lor…

Vreme foarte bună (26 grade), teren bun, cam 1000 spectatori (majoritatea lor venind – evident – de la Sf. Gheorghe, municipiu aflat la aproximativ 30 km de Brașov). Băieți (dar și fete) entuziaști (entuziaste). S-a creat o atmosferă de „teren propriu” pentru ei, dar fără exagerări de orice fel/tip… 🙂

Să n-o lungim…

În R1 începem în 4-4-2 (ca și în R2, de altfel), în formula: Mincă – Sârbu, Mureșan, Horj, Vlad – Deac, Rus, Petruș, Nouvier – Coman, Spehar (în cadrul liniilor așezarea e de la dreapta la stânga). Formula devine în faza de atac 4-2-4, și – având în vedere că noi avem mai mereu mingea și ocazia – parcă formula dominantă este 4-2-4.

Surprinde „experimentul” lui Dănuț (e vorba de DP, care s-a comportat tot timpul ca un profesionist desăvârșit) cu Sârbu pe postul de fundaș dreapta (vom plânge noi mult și bine după Tiago…). Copilul a și avut un debut foarte slab (având „merite” incontestabile la penalty-ul obținut de cei de la Sepsi în minutul 2 sau 3), apoi am văzut multe preluări în care mingea a sărit din el (în atac mai merge, dar în spate…), apoi – cum necum – lucrurile s-au așezat, a mai strâns Muri lângă el, și Rus a fost mai atent pe partea aia, dar și Deac s-a repliat permanent, așa că talentatul maramureșean a fost protejat de alte greșeli fatale. Cu timpul a început să urce des în atac (combinând de regulă cu Cipri), așa că s-a mai scos. În mod cert nu va fi titularul postului… 🙂

Așadar, apare Vlad pe postul lui Mario, cam „liniar” față de Camora și fără viziunea acestuia în lățimea terenului. Evident, vorbim de primul amical, dar Mario mi s-a părut peste Vlad cu cel puțin o clasă, și asta o spun nu neapărat pentru că „el Capitano” a marcat golul egalizator… Dar despre asta mai încolo.

La mijloc-mijloc apare experimentatul Rus (poziționat mai la dreapta, ca de obicei), în stânga lui jucând juniorul Petruș, promițător, dar cam crud deocamdată.

Deac a jucat bine de tot, a fost implicat cam în toate fazele (destule) ale CFR-ului (am ratat lejer cam 7-8 ocazii, inclusiv o bară cu capul a lui Coman), Nouvier mai puțin eficient, dar concentrat sută-la-sută.

În față un cuplu inedit: Coman (ex-Clinceni), jucând mai la stânga, secondat fiind de Spehar (nu prea i-au reușit multe croatului). Cam mare distanța dintre cei doi (în raport cu cerințele formulei 4-4-2), dar și așa au fost – repet – multe ocazii ceferiste după golul celor de la Sepsi. Interesant jucător și acest Coman, dar (prea) multe apucături de divizia B la el. O rezervă decentă, zic eu.

În R2 a ieșit de la vestiare o cu totul altă echipă (Vîtcă – Peteleu, Monea, Balici, Camora – Hoban, Pop – Hamed, Urko, Omrani, Păun). Tot 4-4-2, tot cu tranformări (foarte dese) spre 4-2-4 în faza de atac (și mai multe ca în R1). S-a văzut clar încă din primele secunde că CFR-ul nostru (cel drag) va marca măcar 3-4 goluri. Oaspeții au căzut vizibil (ei n-au schimbat liniile integral, cum am procedat noi) și în 10 minute am și trecut în avantaj.

Prin minutul 50, Păun (foarte bun joc!, șanse reale de titularizare) a pătruns pe stânga, a întors un fundaș mimând șutul cu dreptul în colțul lung, dar i-a dat mingea lui Mario în stânga, care a marcat practic în poarta goală (fundașii adverși – inclusiv portarul lor – au căzut în capcana ipoteticului șut în colțul lung al lui Adiță).

Apoi apare în peisaj Urko (un fel de Guima mai tehnic și mai cu „știința jocului”), după o deposedare la centru a lui Hoban (Peteleu?) mingea ajunge la Billel, care pătrunde spre centru apoi dă o „laterală” lui Urko, acesta scoate din gleznă doi adversari și trimite în colțul scurt. Conlucrarea lui Billel cu Urko a fost evident mai eficientă, ei s-au și poziționat mai aproape unul de celălalt (condiție importantă în 4-4-2). Mi-a plăcut și Adiță, ne-a arătat că mai poate el și pe flancul stâng… 🙂 L-a suplinit deseori pe Mario, care s-a mai aventurat în atac, de câteva ori chiar pe dreapta… 🙂

Un mic dezechilibru am simțit pe partea dreaptă, unde – pe o suprafață relativ mică – erau plasați Peteleu (fundaș dreapta), Monea (fundaș central de picior drept) și Hamed (mijlocaș dreapta), jucători tineri (sau foarte tineri și neexperimentați). Adversarul – dealtfel epuizat – a simțit că în acel „triunghi al Bermudelor” există șanse de reușită și s-a și dovedit acest lucru, Sepsi având 2-3 ocazii spre final (la 3-1 pentru noi), toate pornite din zona aia. A fost 3-1 pentru că – între timp – Billel a obținut un penalty (dribling minunat spre linia de fund) pe care l-a și fructificat.

Vâtcă a avut câteva intervenții nesigure (o ieșire a lui la o centrare din stânga fiind efectiv catastrofală), Balici pare un șef de neclintit acolo, iar juniorul Monea are perspective clare, măcar la nivelul lui Horj.

Hoban, meseriaș, un închizător super (la un moment dat a deposedat un covăsnean după ce a recuperat un decalaj de vreo 10 m), știe jocul, titular sută-la-sută.

O surpriză foarte plăcută a fost jocul juniorului Pop, plasat lângă Hoban (în stânga lui), acesta fiind responsabilul cu preluarea mingilor de la fundași (sarcină grea, mai ales la vârsta aia!), apoi continuările lui au fost mereu fără greșeală (de regulă spre Mario sau Hoban). Jos pălăria, un talent real acest copil! L-am și felicitat personal după meci, în momentul în care băieții au ieșit de pe teren.

Cam atât pentru moment… „Pentru restul există comentarii!!!”

HAI CFR!!!