Poftiți în vagoane!


Na, că avem de lucru din nou.  Dacă la un moment dat ne văzuserăm cu biletele de concediu de la sindicatul Tribunei CFR în servietă, iată-ne întorși din drum, iată-ne din nou la datorie, cu gura plină și mintea încurcată de comentarii, păreri și supoziții firești. Deși credeam că ieșirea din insolvență o să liniștească apele pentru mine și Luis, să putem și noi lansa departe și pe-a doua, iată că le-a tulburat și mai tare. Trec bărci cu motor pe Someș în sus, iahturi, hidrobiciclete, unii plesnesc cu bâta în baltă, alții momesc locul pentru lotul de mâine, unii umblă după albitura tânără cu bambusul pe mal, alții își împacheteaza bagajul, semnează partajul și pe Horea în jos, la Gară. N-avem liniște, se zvârcolește în noi embrionul cupelor europene, iar pe birourile șefilor țopăie cifre scăpate de sub controlul portofelului.

Nu știm încotro plecăm, dar e clar că o nouă excursie ni se arată. Persoanele care au condus călătorii la tren sunt rugate să coboare din vagoane. Locomotiva pufăie de trei ori ca un taur pregătit să intre în arenă și, lin, fără să privească înapoi (locomotiva n-are gât), părăsește și stația asta. A fost stația Miriuță 2, cu plecare din Gara Mică, cu salarii mai mici, cu depunctări, bucurii, tristeți…

Nu o să insist prea mult pe tema Mirificului – pe lângă că ne-a cocoțat mai sus decât ne așteptam, marele lui merit, cred eu, este că a reaprins flacăra. A resuscitat ambiția, ambiția s-a transformat în încredere, iar încrederea a umplut din nou tribuna. Mai departe a fost greu să meargă, crampoanele n-au fost de ajutor unui sprint pe nisipurile mișcătoare ale play-offului. Și nici nu poți dribla pacturile când mingea nu e la tine. Dar el nu e nicidecum alesul, Mesia, să nu ne putem lepăda de el. Să fim serioși. Îl băgăm pe acolo, pe la arhangheli.

Miri a fost îndrăgit până la urmă, un personaj caricatural cu brațul voinic, și ungur și român, și arțăgos și duios, uns pe chelie cu toate alifiile nemțești de gălbenele, prieten și cu tribuna și cu dușmanul. Iar suporterul ceferist e în general sentimental, mulți încă speră că Miri va rămâne. Mulți ar fi fost mulțumiți și cu Șunda, alții s-ar fi oprit pentru totdeauna la Maurizio. Eu l-aș fi adus pe Tony, Tony da Silva. Mai bine că n-am cumpărat noi echipa…

Oricum, buba cea mare și amară e că încă nu ne-a venit golgheterul, iar fără ăla suntem pe vine, ascunși în depou, cu gluga pe cap.  Am aruncat momeala cu milioanele din buget și așteptăm. Stăm iar cu fereastra de transferuri deschisă și privim în gol la trecători, până când întârziații vor trage și la hanul nostru.

Paranteză.  De la înființarea echipei, populația globului a crescut de 7 ori. Oare când o să învețe și asiaticii să dea cu piciorul în minge? Ce fac indienii toată ziua, sute de milioane de indieni, și cât mai avem de așteptat până se vor înghesui la ușa lui Oncică? Închid paranteza.

Sper, ca mulți alții pe aici, că spiritul CFR va înghiți infuzia de sudism anunțată prin ziare, dacă ea se va întâmpla, și o va digera alene într-o amiază de vară. Iar dacă suntem destui alături de echipă, CFR va rămâne CFR, orice angajați noi s-ar strecura în organigramă. Prăpăstioșii pot sta liniștiți. Iar poate ăștia de vor fi aduși să pupe stegulețul impiegatului de mișcare nu vin fiindcă dau pe afară de profesionalism, ci mai degrabă pentru că cineva crede, sau a aflat, că fără prietenii sistemului nu se mai poate răzbi. Vom vedea…

După ce ne trece febra musculară de la atâta dat din buze și putem judeca și noi, la rece, berile din zece-n zece, ne dăm seama că nu-i nici bai nici bal, avem de urmărit un nou episod al serialului nostru preferat. Casa de Filme Gruia se dă mare și tare să atragă actori vestiți. Cică vor să facă un film de acțiune combinat cu commando care după o vreme să aibă tente de western, iar pe finalul sezonului să fie mult happy end și scene de amor temperat, doar mozoale la care să se poata uita și under 21ii.  Dacă scenariile vor fi aprobate și la Uniunea Cineaștilor cu balonul rotund, putem să ne așezăm confortabil și să urmărim un nou sezon cu soț.

 

Hakana

192 de comentarii

  1. @Ulise, cand am citit de antrenorul cu portarii, in prima faza am crezut ca il aducem pe Remus Cernea, ca ala indeplinea si functia de „maseur” cu portarii si-i bun si la comunicarea cu persanele nonumane. 🙂 🙂

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.