Cum mi-am sacrificat ca boul 93 minute de somn [Dinamo București – CFR Cluj 2-0]

CFR: Miriuță – Mincă – Tiago Lopes, Larie, Horj, Camora – Rus (Nascimento), Gomelt – Deac, Păun (Roman), Nouvier (Antal) – Omrani.

Pentru suporterul frânar – oricât de relaxat ar fi el într-o seară de miercuri – prima repriză nu poate fi categorisită altfel decât de toată jena. În fața unei echipe care nu arată deloc a sperietoare, dar care măcar are meritul de a încerca să iuțească jocul în apropierea careului nostru, CFR arată ca o echipă de cartier rău famat, adunată acum 10 minute din curtea școlii profesionale de învățat profesii.

Cu doi mijlocași defensivi care nu-s interesați decât să se apere de mușcăturile de câini, între componenta defensivă și cea de atac a CFR-ului e un gol… vid (ca să subliniez cât de gol-goluț e golul), o Sahară de construcție fotbalistică. Așa că na!, Omrani, ia de-aci mingi pe sus! Ori în condițiile în care Omrani e un fel de Bud în zi proastă, ce să aștepți de la el?

Deac încearcă să care mingea pe banda dreaptă, dar i se tot pun stopuri și fazele se sting din viață. Pe partea cealaltă nu se vede mai nimic, fiind mai departe de camerele de filmat. Nici măcar pe Camora nu-l vedem prea des trecând de mijlocul terenului.

Meciul e încâlcit. Tudor fluieră des, ca un agent de circulație sub acoperire, și întrerupe mereu traficul din toate intersectările de fotbaliști. Lăsați naibii butoanele termostatului, CFR-ul nu se încălzește mai greu, e doar rece ca un clopot de o jumate de milion.

Minutele 18 și 20 aproape că-l fac mare pe înaltul Adam Nemec din Slovacia sau Slovenia. Prima dată ratează o minge centrată de pe dreapta, apoi trage în Mincă.

Dar nu e cazul să răsuflați ușurați sau să dați o tură până la baie să vă ușurați, pentru că în minutul 21 Nemec înscrie cu un șut bubuit din mijlocul careului, la o fază în care apărarea noastră era ocupată să nu primească gol.

Un gol primit devreme, ar zice oamenii de știință din fotbal. Timp ar fi suficient ca echipa lui Miri să se trezească din pumni, să părăsească corzile din colțul în care a fost vârâtă, și să purceadă la egalare și apoi la golul victoriei. Însă aceste socoteli infantile n-au nicio legătură cu realitatea din Liga 1.

Deac execută o lovitură liberă spre vinclul porții, dar traiectoria e ghicită de C-kas. Păun reia cu capul o centrare a lui Gomelt, dar același portar scoate. Și cam aici se încheie avântul CFR-ului.

Lui Miri i se pune pata pe Nouvier și-l scoate după o jumătate de oră. Intră Antal și aproape că-i pune pe dinamoviști pe contraatac.

Deac pare să se accidenteze serios, dar echipa medicală îl prostește că n-are nimic și poate trece înapoi la muncă.

Prin minutul 42 mă bate gândul funebru că-i genul de meci în care câștigă cu 1-0 cel care marchează primul. Peste un minut mă contrazice fiul lui Rivaldo, Rivaldinho, care trimite cu capul o minge la care Mincă nu știu cum sărăcia lucie nu reușește să ajungă?! Același Mincă e responsabil cu respingerea cu piciorul în față, ce s-a transformat în mod nefericit în pasă de gol.

Minutul 43, 2-0… gata cu visele, Cupa și campionatul.

În prelungiri, scăpat singur cu C-kas, Păun centrează spre zero coechipieri aflați în careu.

După pauză, CFR trece la vâsle. Posesia crește, tehnicitatea la fel (a intrat Nascimento). Însă dinamoviștii s-au înmulțit peste măsură în apărare. Centrările lui Tiago Lopes nu se duc pe capete ceferiste în seara asta. Omrani face o piruetă și trage pe lângă poartă, probabil maximul posibil în acest meci.

Dinamo stă la cutie și așteaptă să ne prindă pe picior greșit. A reușit să ne prindă deja pe două picioare greșite, așa că de acum trebuie să se concentreze pe cel de lemn.

Meciul e tot mai urât, iar din partea mea speranța a murit prima, înainte să cânte grăsana, a cărui cântec a fost oricum anulat.

Prin minutul 75 cade/retrogradează netul din Liga 1. Nu-i stres. Mira-m-aș să ratez golurile barceloniene date de CFR spre final. Dau refresh, restart, restore… Sunt amenințat de o voce gravă, marțială, că mi-am infectat calculatorul cu viruși mari cât niște câini roșii.

E minutul 82 când revin „pe teren”. Prea târziu. Tudor a împărțit o droaie de cartonașe galbene și nimeni de la noi n-a fost faultat în careu (?!).

Hanca trage slab, în Mincă. Deac e pe stânga, Roman e în ofsaid. Apoi Roman nu mai e în ofsaid la centrarea lui Omrani, dar C-kas tot nu poate fi bătut. Horj înscrie din poziție de ofsaid și se roagă de asistent să lase fanionul jos. Fanionul rămâne sus. Nascimento centrează prin fața porții, dar nimeni nu schițează o mișcare. Combinație frumoasă a lui Dinamo, dar Rivaldinho (copchilul lui Rivaldo, dacă ați uitat), împinge mingea în Mincă. Tiago Lopes nu-l lasă pe Palic să dea boaba trei.CFR-ul pare tot mai greu de oprit. Tudor fluieră finalul. Miriuță = nota 4 (corigent din start). Deac e foarte supărat la interviul de după meci, dar pentru mine e timpul să vă spun „Noapte bună!”, fără „vise plăcute”, că ar fi deplasat. Dimineață mă trezesc la 3 și nu mă duc să bat loabda…