Prezentul bate Viitorul și arată că are viitor [CFR Cluj – Viitorul Constanța 1-0]

Vasile Ferguson aruncă în teren echipa momentului: Mincă – Tiago Lopes, Larie, A. Mureșan, Camora – Deac, Gomelt – Omrani, Păun, Nouvier – Bud. Bine, e echipa momentului dinaintea momentului lui Peteleu, care-și reia poziția dinafara primului 11, cu atribuțiuni în fișa postului de armă secretă.

Viitorul „Regelui” e o echipă de temut, aproape campioană, dar care în ultima vreme joacă ca porcul împotriva presupuselor adversare din play-off și nu arată ca o campioană. Asta nu înseamnă însă că în Gruia teama nu are formă solidă. Ne temem, dar și sperăm. Depindem numai de noi, dar dacă – flegmă, drace! – capotăm, ajungem la mâna/mila altor două rezultate, care sunt de fapt numai unul (Craiova – Mediaș). O sută de meciuri decisive să joace Dinamo la Pandurii în seara asta, și să văd care-i fraierul care ar paria măcar o dată pe gazde.

Meciul e îmbârligat în primul sfert de oră. Parcă se așteaptă deschiderile de scor de pe alte stadioane. Dar se pare că și acolo se joacă cu urechea lipită de tranzistor…

Problema la CFR e că Bud e din nou total în afara jocului, iar Omrani e total în plus în joc. Dacă pe Bud nu-l vedem mai deloc în contact cu mingea, din Billel sar mingile ca din patru colțuri de masă. Pe cine ne putem baza atunci să-l sperie pe Buzbuchi? Pe Păun și Nouvier, ar fi logic, dar în practică nu se aplică. Păun nu are suficiență consistență și inspirație, iar lui Nouvier brigada de arbitri îi găsește noduri în toată cultura de papură. Ba e prins în ofsaid cât n-a fost prins Sougou în toată cariera, ba faultează, ba jăcmănește, ba violează babe, ba înșeală lumea cu jocuri piramidale. Oricum, la faza din minutul 16 poate a fost un cumul din celelalte abateri de la lege, dar ofsaid n-a fost mai mult de o unghie. Bucurie scurtă, gol anulat, tribune în fierbere.

Noroc că brigada de arbitri nu și-a dat seama ce pasă măiastră va da în minutul 21 și nu l-a oprit preventiv, pentru masturbare în public sau altă abatere la litera regulamentului de fotbal. Pasa respectivă l-a găsit pe Deac (deși așezarea gândită de Miri ar fi trebuit să ducă mingea la Bud sau Păun), care l-a lobat de Oscar pe portarul advers, deschizând scorul: 1-0!

Deac pe tot terenul, în atac și în apărare, mai puțin în poartă. Cam ăsta ar fi rezumatul partidei și – în mare parte – explicația rezultatului de la pauză și final. Deac a făcut 1-0, a fost la un pas de 2-0, cu o bombă care s-a dus peste poartă, și poate ne-a adus aproape de 1-1, cu o intervenție… energică în propriul careu. Dar, hei!, ce arbitru dădea 11 metri la acea fază, după ce anulase golul lui Nouvier, într-un meci decisiv? Doar unul inconștient. Iar Kovacs Istvan nu este.

Restul echipei a jucat ca de obicei, cu bune, bunicele și uzualele erori presărate printre faptele lăudabile. Plusul vine pentru Tiago Lopes, care a scos șutul lui Chițu din minutul 39, la cea mai mare ocazie a oaspeților. Mă rog, un plus și mai mare i se cuvine chiar lui Chițu, care și-a cam bătut joc de bunătate de ocazie. Parcă văd ce înjurături și-a auzit dinspre Mediaș.

Fără un atac consistent, nici CFR-ul nu prea are ocazii până la pauză (una ar fi a lui Gomelt, după o fază fixă), dar intră la cabine cu 3 puncte provizorii meritate.

Mi-a plăcut că Miriuță nu l-a schimbat la pauză pe Omrani, ca să nu pară că-l pedepsește. Cele vreo 6-7 minute pe care i le-a acordat în repriza secundă nu aveau cum să-i schimbe decizia. Omrani a ieșit cam supărat, a trântit ceva de pământ, dar Miriuță nu-i vinovat cu nimic. Poate doar pentru că l-a lăsat o repriză întreagă să se chinuie pe dreapta…

Intrarea lui Sorsa mi-a dat aripi, pe care tocmai Sorsa a reușit să mi le reteze scurt. Alte mingi stricate de noul-intrat. Dacă nu toate, aproape toate. Bud tot nu s-a regăsit – și nimeni nu l-a găsit – în R2, iar Păun s-a diluat vizibil.

Miriuță a făcut pasul înapoi, a așezat CFR-ul pe două linii de apărare a câte 14 oameni și, la adăpostul golului Craiovei, a așteptat liniștit sfârșitul partidei. Au ieșit Păun și Gomelt, au intrat Rus și Sârbu (debut bunicel!).

Nimic nu s-a schimbat prin părțile esențiale. Chiar dacă Viitorul a mai scăpat o dată spre poarta lui Mincă (la post!), senzația că suntem deja în play-off nu m-a părăsit nici măcar o secundă. Miriuță a părut și el foarte sigur de calificare (poate și de victorie), drept urmare nici măcar nu l-a mai introdus pe Peteleu…

90+3, fluier final. CFR-ul IN, Gazul OUT. Ultima etapă mai puțin dramatică față de așteptări, Ceea ce e bine. Unii dintre noi suntem deja sub 100 ani și numai un infarct feroviar ne lipsea!

Ferguson s-a scos cel puțin cât durează play-offul. Obiectiv atins, șampanie, țucături. De acum totul e bonus. Nu-i presiune. Dar dacă Vasile Ferguson visează la cai și mai mari, ar face bine să caute prin mânecă niște rezolvări. Formula de echipă șchioapătă în fiecare meci și norocul nu se antrenează la nesfârșit.

Amu’ nu vreau să închei pe un ton critic, să fac divorț la nuntă. Așa că felicit lotul de jucători al echipei CFR Cluj pentru poziția din clasament și pe Miriuță că i-a dus pe băieți pe acel loc, așa cum a știut el mai bine. Jos pălăria!

Ne revedem curând, în primele 6!