Scenarii

…Pe Harghita ninge, în oraş încă nu, dar nici departe nu e. Mă rog, momentan nu ştiu cum e exact în oraş, că eu mă aflu pe munte, unde -aşa cum am mai menţionat- totu-i alb, toate murdăriile (a căror „adunare cu grebla şi depunere într-o locaţie specializată, eventual ardere” am tot amânat de vreo 2 luni de zile, spre disperarea soţiei, subliniată cu repetate aluzii diversificate, gen „derbedeule”, „ţărane”, etc.) sunt acoperite salvator şi binevoitor de ninsoarea asta de noiembrie, e pace şi priet…, NUUUUU! (cum spune şi Mourinho în reclama aia, dându-şi seama că a luat-o pe poteca falsă), e pace şi linişte, fraţilor!!! HAI CFR!!!

Staţi uşor, n-aţi scăpat încă (cu tot cu „HAI CFR!!!”-ul inserat mai sus), povestea e ceva mai lungă, dar măcar plictisitoare… 🙂 Având o „anumită” vârstă (cum se spune mai elegant, aşa), în ultimul timp mă tot atacă nişte porniri de-a mă apropia (sau mai degrabă „de-a mă băga”, că sună mai bine) în industria cinematografiei, colac peste pupăză, chiar azi dimineaţa am primit un mail în care un regizor de „renume mondial” mă roagă politicos să prezint ceva variante de scenariu pentru un posibil film pe teme sportive, cunoscându-se pe tot mapamondul slăbiciunea mea pentru o anumită echipă din „ţara aia, unde trăia Dracula, şi a cărei capitală este Budapesta” (citat de la el).

Mă rog, cu calmul şi superioritatea celui care a văzut (/a auzit/a citit) multe la viaţa lui, trec peste greşeala clasică a „imperialiştilor americani”, şi încerc să refuz politicos oferta („ştiţi, eu sunt un biet funcţionar, care…”), dar imediat apare şi cuantumul promis al onorariului, cu multe zerouri după un semn necunoscut mie ($), şi după ce nepoţelul mai mic mă luminează, accept până la urmă propunerea, contrar principiilor mele… 🙂

Scenariu 1 (variantă vizionară):

“…Stadionul “RB Arena”, de 50000 de locuri, construit la marginea Clujului (de niște chinezi, în aprox 3 săptămâni), se pregăteşte de sărbătoare. După 5 ediţii de tatonare (în care a câştigat de 6 ori campionatul…), echipa Ardealului, RB Cluj (-Napoca) joacă meciul tur din semifinalele CL cu Manchester United! Dinspe vestiare se aude –din nou, de această dată “live”- celebrul “sacrifice!” al lui Mou, la care toţi locuitorii pe o rază de 30 de km tresar instant, şi o iau la fugă spre stadion (sunt și unii care se opresc la birtul comunal…)…Dinspre vestiarul gazdelor nu se aud bine îndemnurile noului antrenor, parcă e ceva asortat cu “plm”, deci treaba îi clară, a (re)venit Ando… 🙂 Din toate direcţiile vin în convoi noii susţinători ai noii echipe (care a cumpărat cu tot fosta CFR Cluj, care s-a desfiinţat), steaguri “tricolore”, (roşu-alb-albastru) peste tot, atmosferă de meci mare…Dinspre nişte uliţe lăturalnice şi prost luminate apar grupuri de indivizi cu cagulă pe cap, încearcă să arunce cu pietre şi borduri spre suporterii aflaţi în “convoi”, apoi se retrag imediat…Se aud dinspre ei şi nişte slogane istorice, pline de ură (“Afară, afară, afară cu…din ţară”), dar la un moment dat apare ca din senin un autoturim negru (ia uite, e un Volga al anilor 50-60!), coboară un boschetar (în rang de maior), şopteşte ceva copiilor (nu se aude exact, parcă “…plecaţi acasă, nu mai e cazul…Vă anunț eu când se schimbă ceva, până atunci mars pe bloguri…”), şi “contrarevoluţionarii” dispar în noaptea de mai al anului 2021…

 (e posibil să renunţ la ultimele viziuni, seamănă puternic cu unele scene din Underground-ul lui Kusturica, nu risc un proces…)

 …Meciul a început, conduce echipa locală cu golul lui Păun (pasa fiind dată de Negruţ, singurii care au fost preluaţi de la defuncta CFR)…Vechii tribunişti (o parte dintre ei, că au fost şi unii care s-au ataşat de noua echipă) se uită “spre” televizor, dar nu văd meciul…Se uită peste ecran, se reîntorc –mereu şi mereu, cu ceva lacrimi în ochi- în trecutul nu foarte îndepărtat, cu echipa câştigând în ultimul minut contra unor moldoveni (gol Larie, plecat între timp la…, mă rog, n-are importanţă), în finalul meciului jucătorii şi cei din galerie aplaudându-se reciproc în stil islandez…”

Scenariu 2 (variantă ”documentaristă”, cu nuanțe de pesimism)

”…rămâne totul cum a fost…Periodic apar zvonuri cu noi investitori (deja nu mai crede nimeni, nici măcar cei de la DNA…), echipa –în mod miraculos- se menține mai departe în Liga1, se trece la o autofinanțare totală, IM aduce periodic gratis niște jucători, îi crește (mă rog, nu el, A1 dintotdeauna, de regulă Miri și Toni…), apoi îi vinde și pe ăștia (și tot așa), echipa are evoluții oscilante în campionat (cu perioade minunate, urmate de înfrângeri/remize inexplicabile). Când prinde play-off-ul, când nu, dar măcar e acolo și e la fel de antipatică celor din sud (dar și unora din ”nord”), lucru îmbucurător, drept dovadă că lumea se mai teme de ea…Pe tribunacfr lumea descrește încet, dar sigur, ca și în tribunele reale dealtfel, dar în 2021 consemnăm totuși o medie acceptabilă de spectatori (2500). Mereu entuziaști, în finalul meciurilor din Gruia vedem deja tradiționalul ”salut islandez”, ăia puțini care au mai rămas, simt că asta este echipa lor…Luis caută o mașină pentru a veni la meciul contra celor de la Afumați, Kiruj tot promite că vine, dar –ca de regulă- intervine ceva… 🙂 Bela îl mai urechează pe felcer, Dantesc pe chelu, cfr.istul prezintă așezarea revoluționară 1-9-1, Caneto face avancronicile, Retardilă își aduce aminte de meciuri de județ, și așa mai departe…Status quo, viața (visul?) merge mai departe, cu obstacole parcă din ce în ce mai multe, DAR MERGE, apar echipe (sătești) noi, dispar altele…”

Scenariu 3 (morbid de tot): nu vă prezint…

Regizorului de talie mondială nu i-a plăcut niciuna dintre variante, a spus că va căuta alt scenarist (poate se bagă chiar el). Ne-am ”pupat” virtual, și fiecare și-a văzut de-ale lui…

…Pe Harghita s-a oprit ninsoarea, ”se poate schia!”, conform unui sms trimis de un prieten. Și mizeria este acoperită, completez eu. Măcar până-n primăvară… 🙂

 HAI CFR!!!