Necâștigători [CFR – ASA 4-5 la penalty-uri; 1-1]

Nu știu ce era în sufletul lui Miriuță – așezat cu bucile încleștate pe banca de rezerve – când la poalele peluzei jucătorii se chinuiau să prindă cadrul porții, însă în ochii săi parcă se citea fatalitatea: „să vezi că nu-i putem bate la penalty-uri”.  Execuția sinucigașă a lui Tiago Lopes – care s-a crezut pentru câteva momente la clape, nu cu umărul la picioarele pianului – nu cred că i-a mai dat vreo șansă privirii lui Miriuță de a se limpezi. Laurențiu Rus n-a făcut altceva decât să ne aducă aminte de Nicușor Stanciu, iar lovitura lor finală și decisivă aproape că a purtat nume de cimitir.

Gata. Am tras „necâștigător 400.000 euro” la loteria penalty-urilor și am părăsit în Gruia una dintre competițiile interne (nu că s-ar mai gândi cineva și la cele externe). Ne-a învins o echipă pe ducă, care – dacă excludem loviturile libere ale lui Gabi Mureșan – ne-a pus în 120 minute cam atâtea probleme câte s-ar putea număra pe degetul dintre picioare. Nu că noi am fi fost mult mai breji, dar parcă tot am fugărit mingea mai cu patimă spre poarta lor.

Spre deosebire de alte meciuri – și surprinzător pentru o echipă schimbată pe jumătate, cu multe nume noi și fără multe nume vechi – CFR a reușit o primă repriză promițătoare. Motorul diesel a părut benzinar, mai fâșneț, fără să necesite 45 minute să se încălzească. Ai noștri au jucat binișor, cu multă tragere de inimă și fără trageri pe cur, cu mingea pusă jos și cu multe combinații rapide pe zonă centrală, unde Juan Carlos Ruiz a fost cetera principală.

Pornind de jos în sus, am văzut:

• un Marc șomer (dar plătit la zi).
• o linie de apărare compusă din Tiago Lopes, Larie, Mureșan II (I era dincolo, iar 0 la oficială) și Peteleu mai exactă ca niciodată. Banderola de căpitan i-a insuflat lui Larie aripi similare cu cele date de Red Bull, fundașul nostru central vizitând de câteva ori vârful atacului. Peteleu a călcat bine pe urmele lui Camora, apărând cu aplomb în faza de atac, ca sprijin pentru Nouvier. Tiago Lopes… ca de obicei, multă animă și risipă de energie. Muri II, mai lent, cu mingea lăsată mereu să cadă, dar fără gafe majore, care să necesite înjurături nasoale.
• o linie de mijloc aproape nou-nouță, dacă ne gândim că Nacimento și Nouvier nu prea aveau obiceiul să prindă primul 11, iar Chiriță și Rus deschideau pentru prima dată ochii în echipament gruian. Nu-i de mirare că l-am privit pe Juan Carlos Ruiz ca pe tatăl lor, deși nici el nu e venit de un secol la CFR. Un punct roșu din partea mea pentru devotamentul lui Laurențiu Rus, ce-mi pare frate de efort cu Tiago Lopes, dar cu potențial ceva mai mare.

min.28 – bară Laurențiu Rus

• un vârf de atac care – pentru prima dată în viața lui de ceferist! – n-are rival în lotul CFR-ului… din săptămâna asta. Da, Bud ratează. Dar tot Bud marchează! Golurile aduc victoriile, iar atacantul care marchează e cel mai bun. Însă cineva (oricine!) venit din linia de mijloc ar trebui să cotizeze și la capitolul goluri, nu doar la pase/centrări. Ar fi absurd să așteptăm să înscrie Bud 2-3 goluri pe meci. De altfel, puteți înlocui Bud cu orice alt nume. Nu cred că CFR actual – care se chinuie să nu ajungă în situația adversarilor de azi – își mai poate permite să afișeze în vîrful atacului un „Weldon”. Citiți din operele lui Kiruj, că știe el cum se dau golurile, țaca-paca…

Vreo 2-3 ocazii tot am avut în prima repriză, față de nimic în dreptul mureșenilor. Totuși, 0-0 la pauză. Nu foarte promițător, în fața unei echipe cu contraperformanțe recente mari și dese.

min.45 – cu un ochi lăcrimez, cu celălalt nu râd…

Repriza a doua a fost ceva mai brutală, cu multe cartonașe, jucători prăbușiți pe gazon, întreruperi ale jocului, nervi, cucuie și un Kuku, care a marcat un gol pe care nu-l așteptam nici măcar ca pe Godot. Doi oameni stau și se zgâiesc la Belu, îl lasă să centreze în fața porții, unde doi ceferiști încearcă să țină trei adversari. Mingea ricoșează la Kuku, venit cu avânt tocmai din Nigeria, șut năprasnic și… Marc ce să mai facă?

min.64 – Kuku ne dă de lucru

Schimbările lui Miriuță par să fi îngropat mult din randamentul CFR-ului în repriza secundă. Negruț și Hodgyai, contribuții minore. Neagu cu ceva mai multă atracție la minge (lovituri libere, cornere). Mă mir cum  a rezistat Bud atât de multe minute, fiind capabil să se lupte pentru minge până spre finalul prelungirilor.

Golul oaspeților ne-a căzut rău la stomac. În ultimul sfert de oră am lăsat deoparte știința firului ierbii și am apelat la uzualele mingi lungi, aruncate în disperare spre atac. Mingi care l-au prins pe Bud în ofsaid, sau prea izolat ca să se ia în piept cu toată apărarea adversă.

Dreptatea s-a arătat însă, ca în copilărie, după 20 minute de la golul încasat. Centrare de pe dreapta, cap Bud, goool!: 1-1.

min.83 – 1-1, marchează acest Cristi Bud, care dacă n-ar fi existat… n-ar fi marcat

Marius Constantin vrea să meargă mai repede acasă, dar Mingote reușește să-i respingă mingea de autogol.

min.93 – intenția lui Marius Constantin e lăudabilă, dar din păcate coechipierul său e în formă

Gabi Mureșan trimite o torpilă din lovitură liberă, cineva deviază în bară, iar arbitrul fluieră finalul.

min.95 – șut și groază! Gabi Mureșan.

Prelungiri. Negruț capotează și jucăm în circa 10. Nu avem forță și nici ASA nu are vlagă. 30 minute inutile.

prelungiri – man down! man down!

Se trece la penalty-uri. Marius Constantin iar vrea să meargă acasă… Restul îl știți. Cei din Târgu Mureș se bucură ca și cum ar fi câștigat 100.000 euro. Poate una dintre ultimele bucurii. Gen ultima țigară.

Mingote și spațiul de deasupra transversalei aduc victoria oaspeților…

Noi nu ne bucurăm. Dacă ăștia ne-au bătut (mă rog, pe ăștia n-am reușit să-i batem), cu Zicu și Surdu, oare ce ne așteaptă în toamna ce vine? Câți boboci numărăm la iarnă? Da’ io, ca un om matur cu minte de bătrân ce sunt îs, zic să nu disperăm dpdv sportiv. Ceva-ceva tot am văzut la echipa asta „nouă” a CFR-ului. Chiar și Miriuță – așa hulit cum e – o să fie capabil să scoată niște meciuri reușite, ba chiar și puncte. Copiii aleargă, pun patos și dau ce pot. Și poate avem noroc și unii dintre ei chiar pot! Dacă nu pot, ce avem de pierdut? Numai play-off-uri, campionate, cupe și supercupe. Dă-le naibii, că avem deja destule!

Noi să fim sănătoși…