For IM with love

Am putea discuta mult şi bine (sau prost) despre meciul de ieri. Despre tactică, despre aşezare, despre dăruire, despre renaştere. Despre caractere, dacă vreţi. Şi vom discuta, fără îndoială, că asta ne e „sarcina de partid”. Dar…

…în opinia mea factorul esenţial al victoriei zdrobitoare contra astralilor (giurgiuvenilor?) a fost revenirea lui IM pe bancă…pardon, în birourile echipei şi în loja stadionului. Această perioadă îndelungată fără IM în apropiere ne-a demonstrat din nou (dacă mai era nevoie) cât de importantă este prezenţa lângă echipă a unui „presidente” experimentat, de multe ori criticat şi contestat (uneori cu temei), dar cu competenţe ridicate în planul organizării clubului/echipei, care – bine a zis Miri! – a cam rămas fără stăpân în ultimele luni. Prezenţa lui în vestiar, aplanarea eventualelor conflicte, aşezarea lucrurilor în ordinea dorită, etc, etc sunt toate caracteristici certe şi recunoscute ale lui IM, dincolo de – mă repet – unele carenţe despre care am mai vorbit şi vom mai vorbi. Bine ai revenit „el presidente” şi să ai grijă de „turma” asta nebună, talentată, care – dacă e „păzită” cum trebuie – poate juca foarte bine, ne poate încânta cu un fotbal de mare calitate. Felicitări – din nou – IM, din punctul meu de vedere eşti autorul moral al acestei victorii minunate!!!

Mergând pe filiera organigramei, să ne oprim preţ de câteva cuvinte (baiţi?) şi la Miri, acest A1 cu un ego mare de tot, vanitos, cu anumite idei fixe, dar cu o dorinţă vizibilă de-a mai îndrepta lucrurile, de-a învăţa din greşeli. În mod cert anumite „măsuri” mai dure au fost îndulcite după o discuţie cu „şeful ierarhic superior”, sper că a înţeles că disciplină de tip cazarmă nu prea mai e la modă, jucătorii trebuie înţeleşi şi ei, şi – aşa cum ne-a demonstrat în primul lui mandat – o strângere a vestiarului, o mobilizare a jucătorilor este mult mai importantă, mai ales acum, când acele probleme de acu’ 2 ani nu mai există, cel puţin nu la acel nivel, măcar salariile curente se dau la zi, mult sau puţin, dar intră regulat în carduri. În meciul de ieri am văzut deja (mai ales în R2) lucruri foarte bune, asta chiar dacă am prins campioana cam obosită, fără vlagă, dar asta să fie problema lor…

Despre meci să mai vorbim un pic? Haideţi să încercăm…În primul rând – uitându-mă pe notiţele pline de picături de “uiski”… – trebuie să vorbim de mutarea asta efectiv genială (şi câştigătoare, cum se va dovedi) prin care Tiago a fost readus pe postul lui de bază, iar Peteleu a fost mutat pe locul lui Camora! Ambii au jucat la un nivel mult superior faţă de meciul precedent, cu un plus mare pentru Peteleu, care a fost surpriza plăcută pentru mine, jucând ofensiv, cu nişte scăpări în apărare (dar fiecare de acolo a mai comis-o…), dar per total demonstrând că este o soluţie bună (chiar şi ca rezervă) pentru postul de fundaş stânga, o noutate absolută pentru el!

Ajungem şi la aşezare, evident. La început mi s-a părut că vorbim de un 4-2-3-1 (cu Petrucci şi Nascimento la distrugere, Jakolis-Ruiz-Păun la construcţie şi cu Lopez în faţă), dar în momentele (dese) de pregătire a construcţiei din spate (după recuperări sau repunerea mingii cu mâna de către Mincă) am văzut că cel care coboară pentru a prelua balonul este invariabil Nascimento, iar în aceste momente ne-am transformat în 4-1-4-1. Apoi, în momentele de pierdere a balonului (sau reluarea jocului de către fundaşii astrali), am văzut că Ruiz (cât timp a jucat) urcă invariabil lângă Cristian şi în spatele lor se formează un triunghi de “pressing” (format din Păun, Petrucci şi Jakolis, câteodată şi Nascimento în locul lui Davide), care n-a mai jucat un pressing liniar (ineficient), ci s-a tot deplasat în zona de construcţie a adversarului, reuşind multe recuperări sau – măcar – încetiniri ale atacului advers. Mostra elocventă în acest sens este recuperarea în haită înainte de primul gol al lui Petrucci, contraatac pe stânga cu Nascimento la timonă, apoi Păun, din nou Filipe şi gol Davide. Revenind, în aceste momente de preîntâmpinare ale atacului (presărate cu pressing deseori eficient, marcă Miri!) echipa arăta un ciudat 4-1-3-2, iar când atacul advers se ducea şi mai sus, vedeam 4-4-2.

Am putea vorbi şi despre prestaţia individuală a jucătorilor. În opinia mea cel mai bun dintre cei buni a fost Petrucci (luând foarte în serios rolul de “el capitano”), care – după “obrăznicia” lui Teixeira de la golul primit – l-a luat tare pe portughez (inclusiv nişte “raşchetări” sănătoase la nivelul gleznelor, bravo Davide!), din care cauză acest jucător formidabil s-a cam stins treptat, poate şi datorită efortului de joi, poate şi vârstei. Dar am cuvinte de laudă la adresa fiecăruia dintre cei prezenţi pe teren (să ne gândim doar la Mincă, care a apărat un penalty într-un moment foarte delicat, poate şi la recuperarea şi cursa nebună spre gol a “stângaciului” Tiago Lopes, dubla lui Cristian Lopez, jocul minunat al lui Nascimento, etc., etc.), inclusiv la adresa mult hulitului Păun, care – dincolo de contribuţia de la golul patru – a arătat măcar dorinţă, dârzenie, şi un plus în apărare faţă de meciurile anterioare.

Carenţe în joc? Destule, din păcate, dar toate pot fi eliminate. Am avut dovada – din nou – că există o breşă între Larie şi Tiago, Ionuţ făcând mai mereu un pas spre Tiago, motiv pentru care rămâne descoperită partea lui stângă (între el şi Muri), aşa am primit şi golul (după o pasă în adâncime a vulpoiului Teixeira), şi au mai fost ceva momente similare, fără rezultat, din fericire. Aş putea vorbi şi de ceva nesiguranţă a lui Mincă (de ex. ieşirea cam aiurea la o centrare a lui Ioniţă II urmată de un cap al lui D.Nicolae), aş putea să amintesc ratările imense ale lui Bud (făcute – spre norocul lui – la un scor deja liniştitor) etc, etc. Mai lăsăm câteva şi pentru comentarii… 🙂

În concluzie un meci reuşit, o victorie clară (chiar dacă i-am prins pe astrali în condiţii speciale), o revenire în joc (atât ca scor, cât şi ca organizare). Un meci cu 6 „actori” cu numele de Cristian (Bud şi Lopez la noi, Săpunaru, Vangjeli, Oros şi secundul Petre la giurgiuveni), şi cu un singur Iuliu în prim-plan… 🙂

HAI CFR!!!