Spre 500…

Mai avem 11 zile până la meciul oficial cu nr. 500 al „new-CFR” (din 2004 încoace, de la repromovarea în „elita” fotbalului românesc). O cifră rotundă, care impune respect şi reprezintă o ocazie specială pentru a sărbători evenimentul în sine aşa cum se cuvine… Poate acest nou meci în Gruia – după finala Cupei (498) şi partida de la Chiajna (499) – va aduna mai mulţi spectatori în tribune, poate Camora & Co. vor îndulci festivitatea prin prezentarea Cupei „furate”…

După ce am trecut – nu fără emoţii! – prin halta 497 (numită şi Voluntari), grijile „existenţiale” privind menţinerea echipei în Liga 1 s-au risipit şi matematic, motiv pentru care tot staff-ul tehnic şi toţi jucătorii merită in corpore o mare notă 10 (cu felicitări, cum se spune), în condiţiile în care la început de play-out cam toată lumea avea nişte morcovi (mai mari sau mai mici, după caz) în „organism”, pesimismul şi temerea noastră având la bază rezultatele ciudate ale voluntariatului, întăririle echipelor ilfovene atât la nivel de conducere, cât şi pe bancă, sensibilitatea noastră dusă la extrem în privinţa scenariilor/regiilor prin care „duşmanul” ceferist trebuie pedepsit exemplar etc.

BRAVO BĂIEŢI! BRAVO TONY! JOS PĂLĂRIA!!!

În meciul de vineri nu s-au mai făcut „odihniri” şi alte nebunii de acest gen; Tony a înţeles că totdeauna primul pericol este şi cel mai mare, aşa că a introdus cam prima echipă în teren (doar Gomelt luând locul lui Nascimento; e posibil să-l vedem pe croat şi marţi în finală) şi echipa a accelerat doar atât cât şi când trebuia, menajându-se aşadar în mod „activ”, pe terenul de joc… Anumite mecanisme funcţionează deja la un nivel suficient de avansat (din care schema de joc „Tiago Lopes – Jakolis – centrare de gol” este deja marcă înregistrată), meciul a arătat că echipele nu sunt nici măcar apropiate valoric, dar o eventuală utilizare – repetată – a rezervelor putea complica serios viaţa echipei.

Apropo de rezerve… Nu le subestimați/huiduiți, deoarece orice echipă are nevoie de așa ceva… Aduceți-vă aminte de nebunia lui Miri, când l-a visat golgeter pe Tade (având grijă de el ca de nevastă), într-un moment în care Tade era doar o sursă de glumițe pe aceste site-uri. Rezerva de lux Cristian Lopez este golgeterul echipei și în acest moment, și a fost deseori ovaționat de tot stadionul după golurile lui minunate, majoritatea „aducătoare” de puncte, care se regăsesc în aceste 33 actuale, asigurătoare pentru menținerea în Liga 1. Fiecare are ceva „neidentificat” în el. Condiția – prelungită – de rezervă aduce și o pierdere a încrederii în sine, dar – și mai important – o echipă a rezerviștilor nu va avea niciodată și niciunde (nici la Real, nici la Barca) eficiența titularilor, toată strategia și schemele de joc fiind concepute pe anumiți jucători, cu anumite competențe, așa se construiește mai mereu o echipă de bază. În alte condiții, cu alt antrenor (eventual la alte echipe) aceste rezerve pot furniza „surprize” plăcute… Niciun antrenor nu are timpul necesar de-a se ocupa suficient de temeinic și cu rezervele. Un meci în care pui pe teren cam toate rezervele avute la dispoziție este din start un eșec asumat, dincolo de declarațiile/clișeele clasice cum că „acum au ocazia să demonstreze că…”. Această echipă a rezerviștilor este din start sacrificată, fără relații de joc, fără chef uneori, dar potential există și acolo…

În final, ce să mai spun? Poate doar informarea clasică potrivit căreia „NOTAREA s-a încheiat: au fost prezenți 11 tribuniști, Tony primind nota 7.5, echipa 7.0, nota maximă (8.2) a fost atribuită cuplului Nouvier-Jakolis, iar cea minimă (5.9) perechii Bruno-Marc”.

Poate aș putea adăuga că – până la urmă – chiar am fost la meci, cu tata, ocazie cu care cer iertare – în primul rând – de la Luis și de la Saul, dar „bătrânul” (89 ani) m-a rugat să nu fac „valuri”. A vrut să urmărească în liniște și doar cu mine un nou (poate ultimul?) meci al CFR-ului, undeva prin sectorul 53. S-a bucurat ca un copil la golurile noastre, strigând și în mașină,  la reîntoarcere, din când în când:

HAI CFR!!!