Calcule…

Am avut parte – aşadar – de un weekend special, cu multe satisfacţii, suprapuse sărbătorilor pascale. CFR-ul nostru cel drag ne-a încântat din nou cu un joc (aproape) perfect, Astra a câştigat titlul (sau – poate – „FCSB nu a câştigat titlul”, pt. că este şi asta o satisfacţie în sine…). Evident, bucuria asta de tip „capra vecinului” nu era la fel de profundă dacă câştiga – de exemplu – Viitorul titlul…Dar aşa e perfect, din punctul meu de vedere sincere felicitări „astralilor” şi – mai ales – acestui golan simpatic de tot, care este Şumudică…Tip controversat, cu dese scăpări de conduită, dar ca psiholog şi ca antrenor jos pălăria. Înclin să cred, că niciun alt antrenor (mai „tăcut”) nu realiza această performanţă cu acelaşi lot de jucători, doar „războinicul” Şumi putea să ducă această luptă pe mai multe fronturi grele: strângerea vestiarului (în condiţiile de neplată cronică a jucătorilor), şicanarea permanentă a celor de la FCSB (şi aici are perfectă dreptate Panduru: dacă te legi de Şumi, din start ai pierdut…), etc. Îmi aduc aminte cu oarece nostalgie de comportamentul la fel de războinic al lui Ando în ediţia 2007-2008 (chiar dacă în limite evident mai rezonabile), oile nu pot fi înfrânte decât dacă îi ataci practic cu armele lor, printr-un război psihologic permanent şi ucigător…

Mă rog, să fie sănătoşi, mai mult nu merită să insistăm asupra acestui subiect. Revenind la „vagoanele” noastre, deja orice preşcolar ceferist ştie pe de rost formula magică a momentului, găsită după ceva tatonări şi încăpăţânări de către Toni, după ce a renunţat –poate şi la insistenţele noastre, înţelegând aici întreaga suflare ceferistă- la protejaţii lui. Anumite lucruri s-au cristalizat destul de clar: utilizarea lui Nascimento pe postul de închizător („închizător ofensiv”, am putea spune) aduce o construcţie mai sigură din spate şi imprimă echipei o posesie deseori zdrobitoare, dar nu una plată, ci continuată în majoritatea cazurilor cu finalizări la poartă. Îmi menţin părerea că este SINGURUL post pe care acest băiat poate da randament (şi câştigă şi echipa), plasarea lui mai sus –în ciuda tehnicităţii- nu-l avanteajă pentru că acolo deja spaţiile sunt mai mici, marcajul e mai sever, şi nici fizicul (şi nici viteza) nu-l recomand pentru acele „zone”. Acolo îi avem pe Ruiz, pe Bud, pe Nouvier, pe Jakolis, ajutaţi permanent de Camora şi de Tiago. Foarte bine s-au legat relaţiile de joc între Camora şi Nouvier respectiv Tiago şi Jakolis, „hăbăucul” nostru alimentând permanent pe croat cu nişte deschideri extraordinare, devenind astfel „cel mai bun pasator al pasatorului de gol”…:) Este la fel de evident că dintre mijlocaşii centrali Ruiz are mai multe sarcini (şi competenţe) ofensive, el fiind cel care îl sprijină pe Bud la pressing (când pierdem balonul), iar Davide este un pic mai retras, chiar şi la fazele de atac are un rol mai mult de „asigurarea densităţii”, cu imediate replieri lângă Nascimento, când pierdem mingea. Despre Bud ce să mai vorbim, un killer adevărat, cu un simţ incredibil de-a anticipa continuarea fazelor (lucru mai puţin vizibil – din păcate – la Cristian Lopez), vezi cum a atacat zona aia liberă la gol (când era nevoie şi de pasa superbă a croatului, ocolind fundaşii, dar îndepărtându-se de portar tocmai când era nevoie, care a şi făcut un gest – eşuat – de ieşire pe minge, uşurând astfel „munca” lui Bud).

Mă rog să fie sănătoşi şi ei (şi noi), nici aici nu cred că merită să zăbovim prea mult, majoritatea comentatorilor (în primul rând „cfr.istul”) au făcut o radiografie corectă a mecanismelor pozitive din jocul nostru. Aşa s-o ţinem măcar 6 meciuri şi va fi bine…:)

Urmează o deplasare grea la Ploieşti, apoi finala Cupei. Sunt curios cum ne vom prezenta vineri contra găzarilor, dacă va odihni (sau nu) Toni măcar 3-4 titulari pentru finala Cupei. Dilemă serioasă, evitarea retrogradării nu s-a realizat încă, chiar dacă în lumina ultimelor rezultate (inclusiv cele indirecte) n-ar trebui să ne facem morcovi…:) Banca noastră nu e la fel de performantă, totuşi, eventual Cristian Lopez pare că revine încet cu încetul, Bruno –în ciuda pasei de gol- nu se poate compara nici cu Jakolis, nici cu Nouvier, Păun e accidentat. Poate în locul lui Tiago poate fi revopsit Dani, eventual în locul lui Nascimento poate fi pus Gomelt, dar aceste schimbări vor imprima automat o notă defensivă echipei şi vom fi fericiţi cu un egal…Eu aş merge la Ploieşti cam cu formula standard, eventual Bud odihnit (are probleme cu condiţia fizică, în ciuda ambiţiei şi eficientei ieşite din comun), poate şi Jakolis (nici el nu prea rezistă la ritmul de „3 zile”). Aşa cum spuneam, retrogradarea nu este încă evitată, o eventuală victorie la Ploieşti ar rezolva –în schimb- aproape definitiv această problemă.

Dar care sunt şansele noastre să evităm retrogradarea (aparent foarte mari)? În continuare vă invit la o mică analiză, fără pretenţia ca ea să fie una corectă, exhaustivă în niciun caz…:)

Despre ce este vorba? Pornim de la raţionamentul că Petrolul nu ne mai poate depăşi nici măcar matematic (pot obţine maxim 27 de puncte), în schimb cele patru echipe din spatele nostru (Botoşani, Chiajna, Voluntari şi Poli) ne pot depăşi – cel puţin teoretic – în condiţiile unor rezultate absolut favorabile lor. Problema lor este doar că mai joacă şi între ei, iar în acele cazuri una din echipe (eventual ambele) vor pierde puncte SIGURE!

În ultimele 5 etape avem 4 meciuri între aceste 4 echipe, la fiecare meci există 3 rezultate posibile (1,X,2), asta înseamnă că avem 81 de cazuri de analizat…Cam mult, veţi spune (şi spun şi eu), dar putem face o „microanaliză” de 9 variante (11%, destul de relevantă, zic eu):

În primul tabel avem 9 combinaţii de rezultate în acele 4 meciuri analizate, apoi mai jos vedem fiecare echipă câte puncte pierde (pe cazuri, evident), urmând ca şi mai jos să vedem câte puncte vor realiza aceste echipe (pe cazuri), scăzând „pierderile” posibile.

Jos de tot am trecut –tot pe cele 9 variante- cam câte puncte trebuie să facă minim CFR-ul nostru ca măcar 2 echipe să fie devansate (plus Petrolul, evident). Sunt cazuri în care ne-am salva şi cu 32 de puncte (adică încă 2, vezi varianta 4 sau 8), dar sunt cazuri în care avem nevoie de încă 6 puncte (variantele 2 şi 3). Repet, asta în condiţiile în care aceste 4 echipe vor câştiga toate celelalte meciuri (când joacă cu echipe din afara grupului), lucru destul de puţin probabil, dar matematic posibil.

Deoarece şi celelalte 72 de variante (până la 81) arată cam tot aşa, putem concluziona că pentru o salvare sigură ne trebuie încă 6 puncte, dar eu cred că chiar şi cu 4 ne asigurăm prezenţa în Liga-1 pentru la anul. Mai ales dacă câştigăm toate cele 5 partide rămase…:)

Aşa stând lucrurile, ce părere aveţi: odihnim echipa de bază la Ploieşti, sau atacăm cele 3 puncte (după care ne mai trebuie maxim 3)?  Nu e o decizie simplă pentru Toni, aşa-i?

HAI CFR!!!