Noroc Bud! [CSMS Iași – CFR 0-2]

Adept al principiului „simțire în urină”, conform căruia Mincă n-are cum și de unde să facă două partide gigantice la rând, Toni Conceicao îl aruncă pe Marc în poartă, careul mic și careul mare. Din cauza accidentării lui Larie, se schimbă și perechea de fundași centrali. Sper să nu ne băgăm cu popourile lor în poartă. Însă marea modificare gândită de Conceicao pe ici, pe colo, prin posturi esențiale, vine la vârf: Bud în locul lui Cristian Lopez. La susținere, JC Ruiz, care, fiind ceva mai rapid decât Bud, va ajunge de câteva ori în poziție mai avansată decât cea a atacantului de bază, mai ales când CFR e pe contraatac.

CFR: Conceicao – Marc – Dani Coelho, Goian, Mureșan, Camora – Vitor Bruno, Gomelt, Petrucci, Păun – Ruiz – Bud.

Meciul, disputat în Liga 1.5, începe într-o atmosferă așa și așa. Pentru noi campionatul s-a cam încheiat, dar grăsana încă n-a cântat. Galeria gazdelor încurajează inutil o fostă echipă locală („Poli Iași! Luptă, Poli Iași!”). Noi nu cred să avem galerie, dar suporterii înfocați din zonă trebuie să fie pe undeva pe acolo. Sper să-i vedem la golul CFR-ului…

CFR e o echipă super-agresivă în primele 20 minute, de nerecunoscut. Mă uit spre banca de rezerve, să văd dacă nu cumva autocarul clubului l-a pierdut pe Conceicao în vreo toaletă dintr-o parcare de pe traseul spre Iași. Nu. E acolo, iar de pe fața sa deduc că nu înțelege nimic din ce se întâmplă pe teren.

Petrucci interceptează o minge la centrul terenului, avansează vijelios, așteaptă ca Păun să urce pe stânga, apoi dă drumul la minge. Păun ajunge în poziție de șut și chiar șutează, arătându-ne ce a învățat la lotul național. E doar minutul 6, așa că îl înjurăm, dar nu ne supărăm pe el. Are suficient timp să intre mai bine în meci.

Minutul 8 ne aduce cea mai excitantă fază de atac din toată istoria play-out-urilor la care a participat CFR până acum. Ruiz trage pe poartă, portarul italian al gazdelor respinge înainte ca mingea să treacă linia de sosire, Ruiz reșutează, Caparco rerespinge, mingea e reșutată, italianul  nu o vrea nicicum în ațe, Bud trimite în bara transversală, mingea rămâne în careu, un clujean cade în fața porții (împins!, zic eu), dar arbitrul se supără pe el și dă… ofsaid? sau cam așa ceva. Conceicao e în extaz. Aplaudă energic și parcă ar vrea să-l felicite pe antrenorul oaspeților pentru jocul prestat.

Minutul 18. Un atac ceva mai legat al gazdelor. Centrare de pe dreapta, Goian rade mingea cu tărtăcuța, iar Nuno Viveiro trage peste poartă.

Ieșenii continuă să joace total neglijent în apărare. Ciucă lovește mingea anemic cu capul, în loc să-i… o măciucă, Bud e pe fază, preia elegant și șutează mai ceva decât în zilele bune (dintre care unele au fost proaste). GOOOL!!! CFR conduce la Iași și avem ocazia să ne vedem suporterii de care vă vorbeam sărind în sus și aterizând în jos de bucurie. Amândoi. Le cer scuze că n-am apucat să-i prind în chip.

Minutul 23. Goian nu reușește să-l învingă pe Marc, aflat la post. Larie se răsucește pe patul de spital. Și morcovul nostru se răsucește.

După gol, CFR a cedat din teren proprietarilor. Noroc că ieșenii nu știu să ne desfacă apărarea, din care lipsește Larie, dacă nu v-am spus, așa că abuzează de centrări dintre Izvorul Minunilor și Alexandrion.

Corner. Execuție cu efect, pe poarta noastră. Marc respinge de 6 din 10, cam în față, dar scăpăm fără gol.

Galeria gazdelor a schimbat placa: „Iașiul – Victorie!”. Au sărit peste etapa „Iașiul – Egalare!”. Mă rog…

În prelungiri avem un corner care se anunță deosebit de periculos, așa că arbitrul nu ne mai lasă să-l executăm, zâmbind larg în drumul spre vestiare. Zâmbește și Bud, cu zâmbetul lui ironic.

Din măruntaiele stadionului, de la vestiare revine o altă echipă a Iașiului, secondată de adevărata echipă a lui Toni Conceicao. Pe scurt, ne apărăm în draci! Careul nostru e mai aglomerat decât țin minte că era autobuzul 30 la orele de vârf. Ocaziile gazdelor se înmulțesc precum iepurii sau șobolanii. Norocul nostru e că miile de șuturi nu nimeresc poarta, iar cele care totuși o prind sunt blocate de Marc (un plus pentru inspirația lui Conceicao).

Bud e schimbat cu Cristian Lopez, însă nu văd cu ce poate ajuta această modificare la eroismul din apărare.

Minutul 69 nu e atât de plăcut cum s-ar putea crede la prima vedere/citire. Vitor Bruno încasează cartonașul galben cu numărul doi, apoi primul cartonaș roșu și ne părăsește, deloc satisfăcut. De acum încolo e Stalingrad. Nu știu cine iese – nu contează – dar intră și Tînc. Un săpător de tranșee în plus. Totul pentru autobază, totul pentru victorie.

Asediu la poarta noastră. Șutează Andrei Cristea din 6-7 metri, dar CFR nu e Valencia. Marc respinge miraculos, iar Camora degajează. E minutul 87 și ne bântuie amintirea partidei de la Giurgiu. Cumva cumva, rezistăm de data asta.

Contraatac CFR. Jakolis cu Gomelt (!!!). Jakolis nu știe însă nici acum pasa decisiv precum JC Ruiz. Faza se stinge. O alta se reaprinde în minutul 90+3. Jakolis trage de pe stânga, italianul respinge. Petrucci încearcă o preluare, dar e lent. Caparco respinge în afara careului, unde apare surpriza prelungirilor, Dani Coelho, care urcă scorul la 2-0 pentru CFR! GATA! Mii de morcovi țâșnesc eliberați din mii de cururi ceferiste.

Alte trei puncte în clasament. Nu pot depuncta ei cât putem aduna noi.

Bravo băieți! Mai ales pentru ardoarea cu care v-ați dorit mai acerb norocul în repriza a doua.